despre DOCTRINA POLITICA

capcaunul spune:

noideea,
trebuie sa fii foarte grijulie cu formularile. Abia s-au racit cateva subiecte fierbinti despre RSR unde taberele s-au incaierat in idei, clisee si doctrine, iesind ceva scantei.

Perioada comunista ar trebui impartita in mai multe intervale, net diferite pe toate planurile, politic, ideologic, economic, social.

1. Ocupatia sovietica. Caracterizata prin controlul Romaniei de catre URSS. Anihilarea partidelor si institutiilor democratice. Redirectionarea tuturor resurselor economice in contul datoriilor de razboi catre URSS. Impunerea PRM ca unic partid. Perioada lagarelor de munca, deportarilor, asasinatelor. Reglari de conturi intre fostii ilegalisti. In spirit pur machiavelic, o parte a Sigurantei este primita cu arme si bagaje in Securitate. Epurari de cadre peste tot si la toate nivelurile, in administratie, armata, economie, invatamant, grosul sfarsind prin puscarii sau lagare, fara procese sau cu procese trucate in pura traditie stalinista.

2. Odata cu moartea lui Stalin si, dupa putin timp, venirea lui Hrusciov, politica romaneasca incepe sa dea semne de autonomie sporita fata de Moscova. Sovromurile se desfiinteaza in 1956. Trupele sovietice se retrag si ele treptat pana in 1958. In acelasi timp Romania se alfabetizeaza, se electrifica, incep marile lucrari de infrastructura. Economia se dezvolta, dar directiile prioritare sunt totusi influentate de CAER. Treptat o noua generatie de tineri entuziasti, multi crezand sincer in utopia comunista, impanzeste tara. La tara lucrurile sunt mai putin roz, colectivizarea fortata aprinde spiritele.

3. Destalinizarea spre sfarsitul lui Dej si in primii ani sub Ceausescu. Orasul Stalin redevine Brasov. Politica interna nu mai este controlata de Moscova. Economia se distanteaza si ea de CAER. Romania face fronda in cadrul pactului de la Varsovia. Toate astea aduc simpatia occidentului. Renault, Intercontinental, Pepsi Cola, Standardul color PAL, statia de comunicatii prin satelit Cheia, Fabrica de Calculatoare Felix, proiectul centralei romano-canadiene. Amnistii, reabilitari ale unora, relativa libertate. Este perioada de glorie a RSR, cand marea majoritate au simtit o crestere substantiala a nivelului de trai. Majoritatea celor de pe forum n-au prins-o, si de aceea se mira cand cei care au prins-o nu sunt de acord cu zugravirea in negru absolut a intregii perioade comuniste. Atmosfera sociala era mult mai destinsa, chiar si decat cea din zilele noastre (greu de crezut, dar adevarat).

4. In anii '70 apar primele semne ale epuizarii avantului generatiei care a construit Romania in anii '60. Aparatul de partid se invecheste, se birocratizeaza, se fosilizeaza. In deplina sincronicitate cu inchistarea lui Ceausescu. Se pun bazele cultului personalitatii, apar Daciadele, Soimii Patriei, Frontul Unitatii Socialiste, etc, o multime de retele prin care se multiplica controlul social la toate nivelurile. Parteneriatul cu occidentul se subtiaza. Inca nu e criza, dar resursele economice si financiare nu mai sunt la discretie.

5. Anii '80 aduc criza pe toate planurile. Ceausescu si aparatul de partid se transforma intr-o veritabila dictatura. Romania se distanteaza atat fata de Occident, cat si fata de URSS si CAER. Ceea ce duce la limitarea sprijinului economic si financiar. Plata integrala a datoriei externe este un aspect pozitiv, dar limitarea pietelor de export datorita ramanerii in urma a economiei subfinantate apasa mai greu. Peste asta se suprapun proiectele faraonice ale deja cuplului prezidential atins de paranoia. Nomenclatura pune stapanire pe resursele ramase, redirectionand-o pentru intretinerea parodiei imparatului fara haine. Toate sistemele sunt in cadere libera, cu urmari in educatia si mentalitatea romanilor care se vad si astazi.

6. Apogeul crizei la gramada: multe comploturi externe si interne, lovitura de stat, revolta populara. Nomenclatura asasineaza dictatorii intr-un simulacru de proces si pune mana linistita pe resursele Romaniei.

Parerea mea.

n/a spune:

Ai perfecta dreptate. Eu nu stiu prea multe despre situatia economica si politica RSR, mai mult decat am citit aseara pe net si o spun cu toata sinceritatea, iar intentia mea nu este decat sa-mi fac o idee despre contextul socio-economico-politic astfel incat sa imi dau seama cine suntem.
Departe de mine sa nasc controverse privind comunismul. Vreau doar sa inteleg ansamblul ca sa pot privi spre contextul in care suntem, sa-mi formulez cat de cat o viziune pentru viitor ancorata totusi in realitatea in care traiesc azi. Vreau sa fiu pragmatica si sa realizez care e situatia pentru a imi da seama cum stau.
Deocamdata, in analogia cu fraieru si femeia de serviciu, inventatorii sistemului monetar, deturnator de "valori", stocator de resurse si prestator de servicii, ma simt pozitionata chiar in coada ierarhica, la categoria cei mai dezavantajati.
Imi asum faptul ca fac parte, ca natie din fraierii europei si ma intreb daca vreau pentru viitorul copiilor mei sa le las aceasta mostenire.
Raspunsul e nu, categoric. De aceea caut sa inventez o doctrina, ca toate care au stat, pana in prezent, la baza politicii acestui stat, au dat cu rest.
De aceea caut sa inteleg contextul, fiind constienta ca fac parte dintr-un popor de fraieri ai europei.
Tin sa-ti multumesc ca datorita PM-ului tau am avut o baza de plecare. De la ce ai scris referitor la resurse, ca totul se invarte in tara noastra in jurul lor. Eu, preocupata de subzistenta mea de zi cu zi si a copiilor mei, ca am doi si-i cresc singura, ca am divortat, nu am avut timp pana acum, sau nu am vrut sa imi fac... sa ma gandesc la viitorul lor.
Ce m-a determinat? Faptul ca viata e grea, dar vad ca nici macar statul nu-mi asigura o siguranta. Eu nu am siguranta traiului de pe azi pe maine. Si ma zbat , sa stii. Poate nu suficient, dar pana mai ieri intrevedeam o speranta. Acum statul mi-a creat asa o stare de nesiguranta prin masurile pe care le ia, ca mi-a zdruncinat credinta ca daca eu ca cetatean mi-am adus aportul si am invatat carte si am muncit, ca daca imi fac datoria, statul imi ofera minimul de confort social sa pot sa exist si sa imi cresc copiii in liniste.
Nu sunt nici o valoare sa am pretentia sa traiesc bine, da nici sa ma simt ca ultimul muritor de foame nu-mi convine. Vreau un standard al decentei pentru care eu am muncit si pentru care am investit in mine. In afara de faptul ca il vad pe unul cu 8 clase ca o duce mai bine ca mine si ma isterizez pe dinauntru (pana la urma jos palaria, il duce capul), da statul la ora actuala imi da in cap, ma leaga de maini si de picioare si nu ma valoreaza nici macar un pic. Chiar daca nu sunt , ca individ, la un nivel de top, la nivelul la care sunt, imi fac treaba ca cetatean cu profesionalismul si cu constinciozitatea maxima care este impusa la nivelul meu. Ce mi s-a cerut am dat. Si constat ca mi-am facut datoria, mi-am executat obligatiile, iar statul mie nu-mi mai da nici un drept. Nu ma mai pot misca in nici un sens, nici pe verticala, nici pe orizontala.
Si asta, cinsider eu, este consecinta faptului ca persoanele care fac parte din clasa politica si din adminsitratia acestei tari nu au o doctrina bine pusa la punct si nu sunt capabili din punct de vedere al logisticii si tehnicii aplicate, nu mai zic de pregatirea resurselor umane... sa ma reprezinte pe mine ca cetatean, astfel incat statul sa-ti achite data de mine obligatiile constitutionale.
Statul trebuie sa-mi asigure mie libertate, securitate, egalitate, un trai decent, posibilitatea de a promova de individ, daca sunt capabila. Statul imi datoreaza mie oferirea oportunitatilor prin care eu sa imi pot intemeia o familie, creste copii. De asemenea, statul imi mai datoreaza mie securizarea sistemelor care mentin si asigura sanatatea si viata, traiul.
Ori, tot sistemul e la pamant. Invatamant, sanatate, administratie, justitie, asistenta sociala, economie, etc. De ce? Din cauza unui sistem politic, a unui management statal incoerent, defectuos, neprofesional, uzurpator si jecmanitor, neiubitor de tara.
Eu vreau macar o ideologie prin care sa mai pot sa sper. Bun, ei nu fac bine treaba..... atunci cum ar trebui facut? Pe ce premize (premise)? Pe ce principii? Sub auspiciul carei viziuni?
Ma uit la VASS. E de parere ca femeia ar trebui scoasa cu forta de la alaptat si pusa in randurile managerilor, in randurile politcienilor. Ca ar trebui sa se faca auzite, sa se reprezinte mai bine, politic.
Da... la nivel conceptual femeile sunt bune administratoare, ca vorba aia tin case, dar nu toate au inclinatii de carieriste. Nu toate vor. Incurajeaza-le, da nu le forta. Ca asta e un abuz deja.
Io de exemplu vreau sa fiu mama, prioritar fata de carierista. Am un job, da nu fac din asta batalia mea cu lumea, cu barbatii sau cu societatea. Nu vreau sa schimb prin munca mentalitati. Ma duc la un job suficient cat sa fac bani, pentru bani, nu pentru job in sine. Nu vreau eu sa fiu varf de lance, dar politica dusa de inaptii astia ma face sa o fac in timpul luber, iata, pe un forum in care sper sa gasesc confirmarea ca gandesc ok, si ca nu sunt si eu la fel de inapta, ca in cazul asta ma retrag, jos palaria, imi vad de maternitatea mea , in saracia in care ma forteaza astia sa traiesc, imi vand si eu la bazarul DC blugii sa pot sa iau pampersi, si.... dumnezeu cu mila, las pe altii, ca oricum am ingroapa.

a_alinta spune:

noideea, suntem exact ceea ce ai punctat ;
Statul trebuie sa-mi asigure mie libertate, securitate, egalitate, un
trai decent, posibilitatea de a promova de individ, daca sunt capabila. Statul imi datoreaza mie oferirea oportunitatilor prin care eu sa imi pot intemeia o familie, creste copii. De asemenea, statul imi mai datoreaza mie securizarea sistemelor care mentin si asigura sanatatea si viata, traiul.
Ori, tot sistemul e la pamant. Invatamant, sanatate, administratie, justitie, asistenta sociala, economie, etc. De ce?' pentru ca am ajuns sa gandim doar ca statul trebuie sa...si asa am gasit si tapul. dar cine este statul, de fapt si de drept?
suntem noi toti.
tu ai deschis acest subiect atunci cand ai realizat ca ti-a ajuns sula la coaste ( scuzati expresia dar e neosa). pana cand s-a schimbat legea care te-a dat pe tine peste cap, totul a fost ok. pentru tine.
deci, statul suntem noi. cine suntem noi, poate doar niste indivizi carora le pasa doar de viata lor.
in istorie nu ma intorc, e suficient ceea ce vad in prezent.

n/a spune:

Poate gresesc, dar nu vreau sa puric doctrinle din istorie. Sa port discutii interminabile despre ele si sa vad exact unde si cum s-a gresit. Vreau mai degraba sa le vizulizez, sa le vad efectul, sa inteleg contextul in care ele si-au produs efectele si sa extrag o concluzie sumara, necesara si in acelasi timp suficienta cat sa realizez care este formula optima pentru formarea in viitor a unei viziuni lipsita de demagogie electorala.
Eu nu vreau sa candidez, eu vreau doar o gandire sanatoasa si crearea unui sistem pentru poporul in care imi cresc copiii, astfel incat sa le securizez viitorul. Imi doresc un crez si speranta intr-o societate sanatoasa.
Zilele trecute, mama NIKITEI, vestita golanca de cartier din Bucuresti, aflata in Spania zicea ceva de genul: "aicia nu merge cu scandal si bataie, aicia faci puscarie pentru asa ceva". Asa ceva-ul ala al ei, aici si-l permitea si i se parea normal. Acolo... a inteles ca nu-i de joaca. Ca nu-i merge.
Pai vreau si eu chestia asta in tara mea. La noi, demoazel Nikita tipa si batea pe toata lumea si autoritatile nici nu si-au facut simtita prezenta. Acolo, pentru scandal a stat la racorica. Vinovata, nevinovata, pana s-a lamurit care a fost treaba.... a fost implicata in scandal.... si-a furat-o. Basca i sa luat si copilul de catre autoritati.
Vreau si eu ca insitutiile statului, la noi, sa se implice asa de vehement si repede in problemele sociale. Sa existe reactie vehementa si autoritatea sa fie AUTORITATE.
De ce nu se petrece asta? Pentru ca standardele sunt foarte scazute. Valorile nu sunt implementate, nu sunt impuse limitele sociale pana la care devianta sa-si faca efect ca normalitate.

Cum poate un stat sa isi exercite autoritatea? prin coercitie, prin corectitudine prin politica de administrare buna, prin profesionalism, prin rigurozitate, prin valorificare, prin echitate, prin demnitate, prin capacitate si nu in ultimul rand prin stricta legalitate.

Si aici e cea mai mare durere. Ca sa functioneze un sistem, trebuie intai pus bine la punct si apoi sistemul trebuie foarte bine legiferat. La noi legea e foarte ambigua, interpretativa, limitativa in autoritate, lasand adesea portite pentru crearea unor subterfugii. de multe ori la noi legea este discriminativa, incompleta si injusta.

n/a spune:

Alina, fara sa te contrazic, spun doar ca am ajuns sa gandesc asa pentru ca eu consider ca din partea mea eu mi-am facut datoria. Obligatiile mele cetatenesti mi le-am executat. Aportul meu ca cetatean mi l-am adus. Am facut scoala, am muncit, am intemeiat o familie si am facut copiii, copiii care mai tarziu o sa o tina pe x doamna, care lucreaza acum, la pensie. Si da, am ajuns sa cred treaba asta, ca "statul trebuie" nu pentru ca sunt eu figuranta si am senzatia ca mi se cuvine, desi am mucii la nas, ci pentru ca exista un sistem politic care a generat o constituitie.

Statul suntem noi, bineinteles, eu si tu si x, dar tot statul isi exercita functiile prin autoritatile sale.

Fix in baza constitutiei, statul este garantul drepturilor mele enumerate mai sus. Ce insemna garant? Adica prin politica de administrare si exercitare a functiilor sale (prin cele 3 puteri: executiva, legislativa si juridica), statul, ca autoritate trebuie sa vegheze prin sistemul functional eu, ca cetatean, sa am la dispozitie uneltele necesare ca eu sa sa fiu "proprietar", daka accepti termenul al drepturilor invocate.

Constitutia imi garanteaza un trai decent. Deci statul este obligat sa faca in asa fel incat daca tu ca cetatean iti faci datoria, sa nu ajungi sa mori de foame.

Pana acum ceva vreme aveam speranta in viitor, dar acum deja sistemul este asa in cadere libera ca te leaga de maini si de piciare si orice ai face te descurci din ce in ce mai greu. Pe mine una m-a atins rau de tot la faza cu copilul.

Si ai avut dreptate ca mi-a convenit pana acum, pentru ca aveam din partea statului, cat de cat, un job asigurat, speranta sa promovez si restul depindea de mine. Acum totul este atat de dat peste cap ca nici siguranta unui job nu-l mai am. Niciodata un job nu e suta la suta sigur, dar cat de cat, pana mai acu ceva timp, daca nu aveam bani, ma duceam sa muncesc si la doua joburi daca era necesar. trebuia doar sa vreau, trebuia doar sa ma implic si sa imi fac datoria. Mai du-te acum si angajeaza-te la doua joburi, cand concedierile si restructurarile si falimentele se tin lant. Nu mai zic daca vroiam sa-mi deschid o mica afacere. Acum s-a lovit zdravan in micii intreprinzatori. S-au inchis firme pe capete, ca nu mai merg. Nu mai zic ca in contextul actual nici jobul unde sunt acum nu mai e sigur. De ce? Ca am indraznit sa fac copil si daca nu ma duc la munca angajatorul poate sa-mi desfaca contractul de munca dupa primul an de stat acasa?

Mie doi ani mi se pareau rezonabil. Vechiul sistem era super ok, ala cu 85%, doi ani, litista de jos 600 cu alocatia, 800... iar limita de sus nu era 12 milioane, cu serviciul asigurat automat doi ani, deci stateam linistita.

Ti se pare corect sa ramai insarcinata stiind ca vei avea parte din partea statului de un anumit suport sa cresti copilul pana la doi ani si apoi dupa ce il faci si-ti faci niste socoteli sa te trezesti cu bataia de joc care e acum?

Inca o chestiune legata de intoarcerea la serviciu. Platesc asigurari in la suta, din care ajut la sustinerea altor femei sa isi creasca copiii in stilul asta si cand sa-l fac si eu pe al meu.... a stai ca nu se poate, pe al tau te fortam financiar si ti-l sacrificam, da-l sa stea cu bona ca-ti permiti si intoarce-te la munca ca avem noi grija sa afcem restructurari si sa dam afara pe capete si poate nimeresti si tu printre aia dati afara si ramai si fara venit si fara bona si te chinui pe prafu asta sa-ti cauti servici cu copilul de gat mic, si intarcat inainte vreme si lipsit de afectiune, pe la toate interviurile si pe la toate usile si accepti si posturi sub clificare si prost platite ca acum patronii invoca salarii mici ca e criza si nu poti sa ridici pretentii.

Acum, pe bune, nu ti se pare cam... cum sa zic eu... n-am calificative. Si doar pentru alea cu barbat, lasa draga ca poti sa ceri si concediu fara plata ca te tine barbatul daca chiar vrei sa stai acasa cu copilul pana la doi ani.

Si sa nu vi sa-mi spui de nu stiu ce nordici care nu stau prea mult cu copiii acasa, ca nu se compara economia si stabilitatea lor cu a noastra.


Iar ineptia aia ca daca vrea angajatorul poate sa te concedieze e penibila. Exista angajari pe sistem temporar. In posturi ale mamicilor, blocate ca ea a plecat in cic, dar libere pentru temporari. In special ca nu e justificata in nici un fel posibilitatea ca angajatorul sa te concedieze, ca oricum pe el nu-l afecteaza financiar, ca plata se face din sistemul asigurarilor sociale si daca nu te mai vrea, poate sa-ti spuna la revedere dupa doi ani, dar pana atunci, poti sta linistita macar ca daca vrei sa te intorci, ca optiune proprie, mai devreme, sa ai unde sa te intorci. Sa zicem ca nu fac fata cu 85% din salatiu. Daca dupa un an te da afara, unde te duci tu la munca daca la un an jumate te hotaresti ca nu mai faci fata sau ca ai pus copilul pe piciaoare sau ca ai cu cine sa-l lasi, sau ca ai inatrcat.... unde te mai intorci tu? La ce servici? Au dat-o cotita ca numai daca se desfiinteaza firma. Pai ce? INainte nu se putea desfiinta firma la care lucrai ca erai tu in cic?

n/a spune:

si pentru ce se fac toate reducerile astea de salarii si restructurarile si zarva cu concediile de crestere a copilului pana la doi ani, sa vina handicapata aia sa bage aproape 100 de mii de euro intr-o frunza? si multe si mai cate calatorii in strainatate pe banii statului? Si achizitii pe produse de lux la institutiile publice cand au existat perioade cand nici hartie de scris nu aveau la relatii cu publicul? Mie imi spui de de-astea? Ca nu e vina statului? Bine nu e vina statului e vina celor care sunt in functii de conducere. De la sistemul executiv central si administratile locale, pana la legislativ si terminand cu juridicul.

Daca chiar vroia sa faca asta ceva cu frunza aia a ei, facea prin intermediul ministerului educatiei un concurs, la nivel national sau la nivel local pe scoli, prin care sa se gaseasca un brand de tara, il si premia cu mult mai putin dpdv financiar. Se descopereau si talente in domeniul IT sau scolile de arte si se gaseau modalitati prin care sa se centralizeze toate lucrarile sis a se extraga calitate ca avem destui artisti in devenire in scoli care abea asteapta sa se afirme. Da?

alina, mie, sincer mi se pare o teribila greseala sa consideri ca tre sa-ti pese doar de tine, sa fi doar un individ caruia nu-i pasa decat de sine pentru ca de prezentul acestei tari depinde viitorul copiilor nostri. Ai mei si ai tai si al vecinului. Ce mostenire le lasam noi? Macar daca ti-ar pasa si de tine, ca traiesti in acest sistem si daca nu constientizezi ca nu tu trecator pe strada gresesti daka se voteaza o aberatie in parlament, atunci.... Poate te referi ga greseala e la noi ca le permitem, dar asta nu-i scuza pe ei sa fie niste idioti.

Si cred ca oamenii si-au spus foarte clar pozitia ca nu sunt de acord cu acesti guvernanti si cu politica lor, dar ce vrei sa le faca, sa-i omoare pe strada? Si daca vrei asta, cine isi asuma astfel de nelegiuire? Tu?

Crezi ca e vinovat baiatul ala de la TVR care s-a aruncat de la balconul parlamentului si ei tot nu pricep. "e un caz lamentabil, regretabil", dar si-a facut vreunul mea culpa? Si-a dat vreunul demisia? Ce vrei sa fac? Sa ma duc eu sa-l iau de mana si sa-l dau afara din parlament pe idiotul care habar nu are pic de tehnica legislativa, ca sta si doarme ca bondarul in timpul interpelarilor? Ca nu are nici o idee ce voteaza?

n/a spune:

Cand ii aud pe astia.... "imi asum raspunderea". Bun. SI?
Ce inseamna raspunderea? Sub ce sanctiune este asumata raspunderea? Disciplinara, penala? Cum se pedepseste managementul defectuos? Sau il incadram la subminarea economiei de stat?
Ma pardon, altu din politica si-l stiti bine cine... ca e imposibil sa nu-l remarci si daca nu-l remarci iti sare in ochi, se crede mai presus de lege si ne rade in nas ca are imunitate, invocand lectii de drept, cum ca ce tre sa faca justitia sa-l puna sub acuzare ca nu respecta o hotarare judecatoreasca. Si intreba tot timpul daca stie donsoara cine e el, de parca el e intangibil, el e un fel de zeu si cei care il vad ar trebui sa pupe pamantul de sub picioare.
Intrai azinoapte pe blogul ministrului educatiei si mi-a stat ceasul cand am citit intrebarea cuiva ce intelege prin conferentiar si cine i-a conferit titlu, ca participarea la niste conferinte prin tari straine inseamna cu totul altceva. Ma intreb daca a avut macar bunavointa si decenta sa modifice in CV. Nu m-a interesat acest din urma aspect, dar m-a siderat gafa de asemenea proportii la un om care prin pozitia pe care o are ar fi trebuit sa faca parte din elita acestei tari.
Nu mai zic de vanghelie care ne face de rusine cand deschide gura.

Niste imbecili.

Io macar imi stiu valoarea, sau nonvaloarea si raman naibi un simplu executant. Da daca eu, o amarata, vai mama mea am ajuns sa le vad greselile unor oameni care ar fi trebuit sa detina un intelect (pentru pozitile ocupate) si o imagine de sa nu le treci prin fata, ce pretentii sa mai ai de la prostime?

Noi chiar nu avem in tara asta oameni capabili? Notiunea de intelectual si-a pierdut cu totul valoarea, iar inalta societate la noi insemna un amalgam de excroci inavutiti.

n/a spune:

Si sa-ti mai zic o chestie anlina, sunt pornita, foarte pornita chiar, abia ma abtin sa nu zic altele, dar nu de acum si nu pentru ca s-a schimbat legea care pana acum ma facea pe mine sa dorm linistita, ca daca m-ai urmarit de mai demult in postarile mele razbea fosrte multa furie ca nu reuseam sa imi iau casa, ca nu am cine stie ce posibilitati, etc, dar ca nici nu ma bzat sa ma autodepasesc si-mi faceam oarecum mea culpa pentru asta, pentru amorteala mea si pentru esecul sentimental care mi-a ocupat foarte mult din timpul si eneria pe care in anii astia le puteam canaliza in alte directii, ci pentru ca se face foarte mare mediatizare, cel putin presa pe mine m-a bagat in boala ultimile luni de zile si pentru ca tot romanul e ingrijorat si mama de altfel si nu exista zi sa nu ma sune sa nu-mi spuna ce mai e pe programele de stiri si m-a scos din desenele mele animate si din lumea mea in care m-am izolat alaturi de copiii mei.

Eu am o fire foarte foarte patimasa si sunt de acord cu Andreea VASS care spunea ca a facut 2 faculati si cand era la scoala nimeni nu a oprit-o sa die autodidacta, ca scoala are doar menirea sa iti dea o baza si sa-ti stimuleze intelectul in asa fel tu sa poti extrage sursele necesare pentru a te autoeduca. Mie nu mi-a placut sa citesc dar mi-a placut engleza si am facut tot posibilul sa mi-o perfectionez si nu am incetat deloc sa nu profit de micile ocazii cand puteam invata ceva nou. In ritmul meu si in autosuficienta mea.


Pe de alta parte nu sunt de acord cu manualele greoaie si cu stilul prafuit in care se face materie la scoala si nu am inteles niciodata de ce tre sa pierd ore intregi la scoala ca profesorul sa-mi explice materia. Nu am inteles de ce tre sa-mi explice manualul. Adevarul este ca manualele si cartile de profil diferit sunt insuficient argumentate sau cu limbaj prea greoi pentru nivelul fiecare de invatamant. Din cate stiu eu o definitie a unei notiuni tre sa fie cat mai simpla si cat mai explicita. Se lucreaza foarte mult pe abstract in invatamant mai putin pe practica si aplicabilitate imediata.

Nici un profesor nu a fost capabil sa imi explice in liceu cel putin la ce imi folosesc mie toate notiunile astea. Profesorul vine si-ti toarna "poezia", strict pe programa, dar sunt incapabili sa vorbeasca despre mecanismul care sa te insufleteasca, sunt incapabili sa atraga spre culturalizare si sa explice insemnatatea acesteia in randul elevilor. Metodele pedagogice sunt rigide, plictisitoare si neincurajatoare. Cineva spunea ca se vaneaza greseala, mai ales la elevii slabi, sau dezinteresati, as adauga eu, adica la marea majoritate, in loc sa se incurajeze si aprecieze creativitatea, indrazneala spre cunoastere, inovatia. Profesorii se pozitioneaza permanent in ipostaza criticului si umilitorului si nu incearca o relationare bazata pe skiluri de comunicare, fiind foarte rigizi si reci.

Mi-aduc aminte ca la unii profesori se invata de dragul profesorului, ca mi-era simpatic, sau de frica doiului, sau de frica parintilor, niciodata de dragul de a ne autodepasi sau a nu trai in bezna ignorantei. Era cosiderat tocilar un tip care invata si era admirat cel care chiulea si copia. Nimeni nu intelegea ca se merge la scoala pentru a nu ramane un prost in multime si ca educatia este o oportunitate nu o povara. Ma uitam la un reportaj pe un anumit post in care un copil din africa a rugat-o pe madona sa ii dea sansa sa mearga la scoala pentru ca el nu-si permitea, financiar. Iar romanii nostrii dau cu piciorul. Multi dintre copiii nostri sau dintre noi nu stiu cine a fost mandela, sau CHE. Vecinica mea de exemplu. Sau nu stie care e capitala Braziliei. Cu toate ca nu le-am avut cu cititul sunt persoane care nu stiu ce-i aia un bacovia sau un arghezi, un radu todoran, un preda. Nu au citit o carte in viata lor. Eu de exemplu nu stiam decat din povestile mamei sau ale tatalui meu de perioada comunista. Si ei, de asemenea nu mi-au conturat cine stie ce tablou.

Ok, esti autodidact prin facultate, dar ce faci cand esti mai mititel si cei care vegheaza la educarea ta sunt de teapa mea sau a vecinicii mele? Produsul finit va fi o incultura sau o subcultura la nivel national. Iar ministrul educatiei unu ca cel pe care il avem acum. Tufa de venetia. Pai aluia ii incredintam noi viitorul tarii noastre?

Si cand avem un presedinte incapabil sa se poarte macar rezonabil, daca nu impecabil si nu taxam in nici un fel idiotenia si incapabilitatea, sa nu zic imbecilismul.... ce sansa avem sa fim autonomi economic?

n/a spune:

Frumoasa emisiune asta seara la canalul meu preferat de stiri. Subiectul "romania: de rasul lumii" a fost exact pe linia a ceea ce "discut" eu aici de una singura. S-a vorbit de relatiile romaniei cu unionistii in contextul comunismului lui Ceausescu si in democratia lui Emil Constantinescu.
A fost invitat si P. Roman printre invitati...

Domn'le... a fost o placere sa ii ascult, pe toti invitatii emisiunii. A fost ca o gura de aer, ca o gura de intelect si in sfarsit am auzit si eu oameni care stiu ce vorbesc, minti luminate si am avut asa o satisfactie sa vad ca totusi exista oameni de valoare, cu prestanta, eruditi, care stiu sa contureze idei si sa discute problemele intr-o maniera eleganta. Era si o profesoara care m-a poluat fonic nu prin ce zicea , ci prin cum se exprima, ca nu era capabila sa contureze clar ideile pe care le avea, datorita greutatii cu care si-a expus ideile, prin incarcatura oratorica precara, dar ca idee emisiunea a fost o reusita. Este una dintre putinele emisiuni de gen care nu ma irita. S-au discutat foarte multe si am avut foarte multe de invatat de la acesti oameni, dar ceea ce mi-a placut foarte mult a fost ideea lui Voicu, parca:
Solutia nu este iesitul in strada, ci gasirea acelor mecanisme ale democratiei care sa vina in sprijinul romanilor astfel incat sa putem spune NU, de asta nu te atingi.

S-au mai atins, in discutie si ideile ca se creaza haos voit, cu simt de raspundere, intentionat, Se loveste in celula de baza a societatii, in familie si in copii, ceea ce este foarte grav pentru viitorul tarii, sistemul este in declin, aproape se prabuseste, iar imeginea romaniei pe plan mondial a avut de suferit pentru ca nu suntem o putere care indiferent de conducator ramanem acea putere, cum e anglia si franta si germania, credibilitatea noastra fiind oglindita prin increderea pe care o ofera conducatorul tarii. ori al nostru a esuat lamentabil si, as adauga eu, a cazut in penibil si a tarat si tara asta in penibil. Oricum toate discutiile purtate in seara asta au fost exceptionale.

Sincer, sincer pentru mine a echivalat cu o saptamana de concediu, de odihna, in special ca am vazut ca oamenii au inceput sa reactioneze. Exista voci si oameni care gandesc in tara asta si carora le pasa. Spiritul civic si constinta nationala a inceput sa se trezeasca, ESTE un mast si asta imi da speranta.

Autonomia economica este utopica pentru mine in acest moment, un tel inalt, greu de atins. Recastigarea respectului de sine al statului roman insa nu e greu de atins. Este o prioritate.

n/a spune:

Mi-a placut la oamenii astia doua aspecte: au fost capabili sa extraga din discutile avute, din analiza, niste idei foarte bune. Din partea mea au toata admiratia. Si eu cred ca unii isi merita firele albe.

1. In Romania exista valoare. Romania are nevoie de o imagine de incredere. Avem nevoie de lobby pentru romania pe plan extern. Avem, dpdv diplomatic oameni capabili la nivelul ambasadelor, oameni in care s-a investit 20 ani si sunt la ora actuala la locul potrivit. Trebuie lasati sa-si faca treaba. Avem nevoie de "ambasadori" si "emisari" care sa intareasca INCREDEREA in ROMANIA pe plan mondial. Avem nevoie de intarirea si consolidarea pozitiei romaniei.

2. Acordurile care se fac, pe plan extern si mai ales in domeniul financiar, trebuie sa fie cat mai putin impovaratoare si trebuie sa serveasca statului nu situatiei de moment a clasei politice si a clientelei acesteia.

3. Conducerea statului si acolitii nu sunt iubitori de neam, ei mizeaza pe faptul ca sunt acum la putere si dupa ei potopul, nefiind interesati decat de japca si jaf. Nu le pasa de costurile care se vor rasfrange asupra copiilor nostri. Avem posibilitatea sa ne castigam prin justitie unele dintre drepturile lezate, insa procesele pot dura si ani, iar cand ne vom fi gasit dreptatea ei vor fi de mult plecati de la putere.

4. Curtea constitutionala nu isi face datoria si permite lui basescu sa isi faca mendrele, nerealizand ca este prima bariera impotriva abuzului masurilor gresite si prin asta da dovada de lipsa de responsabilitate data de viitorul acestei tari.

5. Iesirea in strada si violenta nu este o solutie. Trebuie sa gasim arme politice, ideologice prin intermediul mecanismelor constitutionalist-democratice. Dar pentru asta avem nevoie de profesionisti in domeniul politic, juridic, legislativ.