Chirie sau rata la banca?

Selene_Bunny spune:

Victoria_mami, in cazul nostru, am avut noroc ca proprietarul, din considerente subiective, sa nu fixeze chiria la mai mult de 400 de lei. Nu e nici macar 100 de EUR. Nu am auzit de rate de 100 de EUR sau mai putin.

Nu stiu daca ar fi meritat mai mult, poate ca da, din considerente de centrala si termopane. Ce ma dispera pe mine sunt gresia din bucatarie, care retine mizeria la modul infernal, si baia. Dar sa zicem ca am trecut peste asta.

Nu stiu cat ar fi maximumul de chirie pe care ni l-am putea permite. Poate 600 de lei. Poate.

CorinaDani spune:

selene, stiu ca te-ai mai plans de gresia din bucatarie, si cu alte ocazii. daca nu mai sunteti atat de stramtorati cu banii, n-ar fi mai bine sa cumperi un linoleum pentru bucatarie ? oferta este destul de variata la magazinele de profil, din cate am vazut pretul incepe de la 8 lei (pe metru patrat sau liniar, nu mai stiu exact acum).

linoleumul s-ar intretine mai usor decat gresia aia ciudata si ai putea la o adica sa-l iei daca te muti sau il faci cadou soacrei, poate se potriveste in bucataria ei (spuneai ca locuiti in acelasi bloc, pe acelasi palier, probabil si apartamentele sunt similare sau identice).

blackgirl0 spune:

Aschiutza, pe mine una m-a daramat mutatul cu catel/purcel din loc in loc, plus ca 3 mutari le-am facut cu copil cu tot (o perioada am stat si la mama acasa). Nimic nu-i sigur pt noi acum: sotul isi tot cauta de aproape 2 ani un alt loc de munca, pe mine ma bate gandul sa ma relochez/respecializez in cca 3 ani, oferte am si din Franta si din Germania (nu stiu limba, insa ne inscriem amandoi la cursuri de germana, mai mult ca sa ne intelegem cu cel mic care face gradinita in germana). Am cumparat apartamentul din dorinta sotului (sa ma vada ca prind radacini undeva si sa nu ma mai bata gandul emigrarii), dar si a mea (senzatia ca-i las ceva palpabil copilului). Visul nostru ramane o casa pe pamant, insa ma uit la sora mea ca se chinuie deja de 1 an cu actele pt constructie.

Ina.click e mare rau de tot chiria la voi! Nu merge sa va mutati la ceva mai accesibil pana ajungeti sa strangeti diferenta necesara?

Selene, zic si eu ca un linoleum a fost salvarea noastra in ultima chirie (nu aveam parchet, era ciment si mocheta peste tot). Vezi sa fie din acela gros (2.7mm-3mm), cu panza, arata bine, izoleaza bine, se intretine super usor.

Selene_Bunny spune:

Multumesc ca mi-ati amintit! Pun pe lista de cheltuieli.

Selene_Bunny spune:

CorinaDani, nu-s nici macar similare, pentru ca soacra e pe coloana cu apartamente de 3 camere. Apartamentele sunt unul langa altul, dar asa sunt concepute, partea noastra, cu 2 camere, partea ei, cu 3 camere.

Gresia asta n-am reusit s-o inteleg, din 2009 incoace. E mult praf la noi, ca avem geamurile spre strada si mereu las deschis, dar, dincolo de asta, e o ciudatenie.

carmencat spune:

Noi suntem mai optimisti de fel, in sensul ca nu stau chiar sa astept sa pice drobul de sare de pe soba. Ori mut drobul, ori nu stau sub el.
Noi am facut asa, in anul 2000 s-a pus problema (in sfarsit!!) sa ne mutam separat. Pana atunci avusesem o perioada de 7 ani de locuit cu soacra, intr-un minunat apartament de 3 camere.
Toate bune si frumoase, numai ca dragoste cu de-a sila nu se poate.
La acel moment, cum rezervele noastre erau zero (ca in 7 ani ne-am ocupat de renovat apartamentul socrelei, ca de... si de facut spatiul locuibil si confortabil, cu tot ce inseamna asta) se punea problema ne mutam cu chirie sau ne luam apartamentul nostru. Si am pornit sa cercetam piata. De la locuitul cu chirie intr-o garsoniera am ajuns la concluzia ca mai bine ne imprumutam pana si de banii de avans si aplicam pentru rata la apartament de 2 camere. Toti la momentul acela ne-au spus invariabil ca suntem nebuni. Dobanzile erau imense. Noi imprumutaseram practic toti banii, tragand linie si adunand, ce salarii aveam, cam aia dadeam.
Tineri si optimisti (impulsionati si de atmosfera de care fugeam mancand nori) am zis rata. Si bine am facut. Nivelul la care se vindeau apartamentele de 2 camere in 2000 erau in jur de 10.000 dolari (ma rog, etaj 9, complet nerenovat, asta ca sa nu zic ca era o jale). Creditul l-am luat pe 15 ani. Cu posibilitate de plata anticipata fara penalizare. Asa ca orice banut in plus strangeam, cat de putin, dadeam la rata. Inflatia a fost imensa in anii aia, dobanzile la banci au scazut incredibil si noi am putut achita apartamentul nu in 15 ani, ci in 5 ani.
Nu pot sa zic ca a fost usor, au fost niste ani foarte grei, dar la tinerete se trece mai usor. Copii nu aveam, aveam numai primul caine. Situatia ne-a impulsionat si sa ne dam peste cap sa cautam servicii din ce in ce mai bine platite, sa lucram in loc de contract permanent, pe proiecte, desi era mai riscant, erau mai bine platite si asa mai departe. Apartamentul am reusit sa il si renovam, sa punem si centrala (asta nu e meritul chiar al nostru ca s-a tras teava de gaze pana sus si s-a ocupat administratorul de tot, inclusiv proiectele pentru cine vroia centrala si s-a mai platit si in rate).
In 2007 a venit cainele numarul doi si in 2008 am luat decizia sa ne mutam la casa.
Desi initial am zis ca nu o sa ne ajunga banii, ca nu se poate sa ne ajunga banii (asta a zis sotz), dupa o minima cercetare am constatat ca puteam lua o suma pe care nici nu ne-am imaginat-o pe apartament, ca preturile crescusera de 10 ori, ca zona minunata si linistita unde ne luasem noi devenise de maaaare interes (fix langa auchan titan) si uite sa am vandut apartamentul, am luat credit de diferenta si ne-am mutat la casa.
Daca stateam cu chirie nu am fi strans noi ban pe ban cat sa facem in 8 ani de zile contravaloarea a cat am luat pe apartament.
Acum uitandu-ma in urma realizez ca daca ne-am fi mutat cu chirie atunci nu am fi realizat poate nimic din ce am realizat pana acum. Nu ne-ar fi impulsionat nimic sa tragem ca nebunii, ne-am fi multumit cu un trai mediu, probabil ca ne-am fi facut niste concedii mai acatarii, dar atat.
Nu regret nimic din cat am tras, pentru ca acum este cu adevarat minunat. Si daca nu faceam ce am facut nu am fi avut nici cei doi caini minunati pe care ii avem si nici copilul.
Nu zic ca acum nu e greu, cu rate, doi caini, copil, si mai facem actele pentru urmatorul, masini de intretinut, dar avem o mare satisfactie. Pentru noi asa e bine. Incercam sa ne organizam astfel incat sa ne permitem sa ducem si copilul in concediu, sa putem face si excursii, da, nu pot sa spun ca nu ma uit in portofel, dar avem un nivel decent.
Mai sunt factori disturbatori, ca de exemplu faptul ca dupa 2 saptamani de spitalizare a socrului meu (perioada in care am cumparat medicamente si am cotizat corespunzator) nu si-a mai revenit si sambata l-am inmormantat. Cheltuielile au fost imense, dar asta e. Ne-am mai imprumutat pe ici pe colo, regandim si reesalonam datoriile si o sa facem fata.
Uitam sa va spun ca si cu creditul la casa am aplicat aceeasi strategie ca si la apartament, orice ban in plus, merge la rata. Uite asa, de la credit pe 25 de ani, dupa numai 4 ani jumate de plata am reesalonat pe 13 ani. Si daca nu era necazul cu socrul, speram ca intr-un an sa mai achitam suficient cat sa facem o refinantare sa ajungem la 8 ani. Ca avem o varsta si nu intentionam sa ajungem cu ratele pana in pragul pensiei.
Eu zic ca nu strica putin optimism si ca uneori o fortare a limitelor e benefica.



Nu te ingrijora de ceea ce gandesc oamenii, nu li se intampla prea des.

IoanaPop88 spune:

Am de plata urmatorii 26 de ani:))Creitul a fost pe 30.

michelle-usa spune:

unii prefera chirie ca se pot muta cu serviciul unde vor si cand vor. iar daca cumperi esti mai limitat din punctul asta de vedere ori va trebui sa conduci mai mult .
asta e valabil mai mult in US, nu stiu cum este in Canada.

si noi am preferat dupa 3 ani de la casatorie sa ne cumparam apartament (condo) ca ne saturasem la fiecare 6 luni ne marea chiria cu $50...plus ca nu aveam voie sa facem nimic, nici un cui sa-l bat.

acum stau la casa si e super, sa ai teren, privacy...nimeni sa te deranjeze, faci ce vrei, cand vrei.



michelle

Tdi spune:

Eu sunt subiectiva, cand stateam in chirie mi se parea solutia cea mai buna...acum, in casa mea, imi pare rau ca n-am facut pasul mai repede!
In Romania am locuit 8 ani in chirie si m-am mutat de zeci de ori, am avut un ghinion cu spume. Nu voiam sa stau cu parintii si m-am ambitionat sa ma intretin singura, la un moment dat am vrut sa-mi cumpar macar o garsoniera dar n-aveam nici o sansa sa primesc un imprumut la salariul pe care il aveam, plus ca in Timisoara costau enorm.
Din 2004 sunt in Italia, alti 8 ani intr-un apartament inchiriat de sotul meu prin *90...desi ar fi avut si bani si ocazii sa-si cumpere ceva nu l-a interesat iar cand si-a facut familie si a vrut, nu s-a putut. Chiria oscila pe la 500 euro/luna. Cand s-a nascut fetita am vrut sa cumparam dar rata era vreo 900 si ne-am descurajat, era si perioada de boom imobiliar cu preturi umflate si banci care te trageau de maneca sa iei credit si de 120% dar riscurile erau prea mari.
Ne-am consolat ca nu suntem nici primii nici ultimii oameni pe lumea asta in chirie si a trecut timpul. Anul trecut am vrut sa punem aer conditionat ca nu se mai putea, in fiecare vara e tot mai cald...ei bine, desi era de datoria lui, proprietarul a facut fitze si pana la urma ne-a lasat dar pe banii nostri...ne-am suparat si am hotarat sa inchiriem altceva, cu aer conidionat inclus si ieseam la acelasi pret la chirie, mai ales ca se prabusise piata imobiliara si gaseai la alegere. Ne-a palit iar gandul proprietatii, sotului i-au venit niste idei marete si a facut rost de avans, la banca aveam usa deschisa asa ca ne-am incercat norocul.
Usor de zis, greu de facut! In plina criza economica mondiala cu firme ce falimentau ca mustele si someri la tot pasul, in zona nostra s-au mentinut preturile absurde, un 2 camere normal de 80 mp era pe la 190.000 euroi iar 3 camere 215.000. Astea erau noi dar si cele vechi costau aproape la fel. Intamplator am gasit intr-un orasel mai izolat (dar minunat) preturi acceptabile, e si mai aproape de serviciul sotului decat fosta casa. Dupa ce am gasit apartamentul mult visat, draga noastra banca ne-a tras tzeapa si s-a razgandit, cica depaseam cu 1 an varsta maxima admisa si alte absurditati, faza e ca se schimbase directoarea si cea noua nu avea chef de munca...s-a lasat cu scandal si ne-au scos par alb, deja eram cu un picior dincoace, dadusem preaviz la chirie, scosesem copilul la scoala veche si il inscrisesem la cea noua, ne luasem angajamentul de cumparare si dat avansul, stabilit cu notarul etc pt ca banca ne daduse ok, semnasem si hartiile si parea totul rezolvat. A fost o perioada oribila! Din fericire am gasit ajutor, traiasca pilele din orice tara ar fi ele...banca ne-a chemat inapoi cu scuzele de rigoare (penibile) si o oferta mai buna decat prima asa ca de 1 an suntem proprietari.
Rata e mai mare decat fosta chirie, in plus sunt cheltuieli de intretinere mari pt ca s-au facut recent lucrari de imbunatatire ale blocului (e din *80), lunar ajungem aproape la 1000 numai cu casa dar merita. In viitorul apropiat sper sa reducem cheltuielile, rata e fixa si daca da norocul peste noi putem achita si in avans...e adevarat ca ne-am inhamat pentru 30 de ani DAR si peste 30 de ani ne va trebui un acoperis deasupra capului, daca nu ni-l putem permite acum cand suntem relativ tineri, cum o fi la pensie? In plus ma simt mult mai bine psihic stiind ca-i lasam ceva copilului.
Cand ma gandesc cati bani s-au dat pe chirie imi vine rau, totusi cred ca exista un moment decisiv pentru tot, pentru noi abia acum a fost sa fie, e bine si asa!

Tdi spune:

Am uitat sa mentionez ca apartamentul nostru, daca l-am fi cumparat acum 7 ani, ar fi costat cu cel putin 60.000 de euro mai mult, am fi avut rata mai mare dar nu risipeam 7 ani in chirie.