Cum pot(i) alina?

Asta ma tot intreb de ore in sir...Cum pot sa aduc putina alinare intr-un suflet sfasiat? Ma simt atat de neputincioasa!
Prietena mea draga, colega la randunici, s-a dus azi dimineata, plina de emotii, fericire si speranta, sa-si intalneasca micuta minune pe care o purta in burtica de 9 luni...M-a sunat dupa amiaza si mi-a dat cumplita veste ca bebita nu mai e...ca Doamne Doamne a facut-o ingerasul lui, ca inimioara ei a incetat sa mai bata inainte de a o naste, ca a adus pe lume un trupusor fara sufletel, fara sufletelul mult iubit si asteptat.
Am vrut sa pot sa fac ceva sa ii pot lua macar un strop din durere, sa ii usurez povara din suflet...nu pot Sunt departe de ea, nu pot sa o tin in brate, nu pot sa stau cu ea in noaptea asa, sa o tin in brate si sa o mangai...Nu am putut decat sa plang impreuna cu ea la telefon, decat sa ii zic sa fie puternica sa se refaca repede sa ajunga acasa la celalalt puiut al ei...
De ore intregi imi zboara prin cap cuvinte, ganduri, pe care as vrea sau as fi vrut sa i le zic si nu am putut.
Cum pot(i) alina un suflet zdrobit? Ce pot(i) face in calitate de prieten aflat la sute de kilometri departare? Ma simt neputincioasa...Daca as fi fost acolo, as fi strans-o in brate...aici nu-mi raman decat vorbele spuse la telefon

" SALVEAZA-L PE SILUAN!!! TU IL POTI AJUTA!"

Mediajust spune:

Mintea si inima nu pot cuprinde o asa durere. Ce sa spui?! Ca intelegi?! Ca-ti pare rau?!
Este cumplit, si nu exista nici gesturi, nici vorbe potrivite. Probabil stie ca te gandesti la ea, ca-i esti aproape, ca plangi cu ea, ca nu este singura in rugaciunea pentru micut.
Eu cred ca cel de care se va agata si care o va tine sus va fi puiul de acasa. Prin el va trai si ingerasul, de la el va lua puterea de a merge mai departe.
Transmite-i si de aici, de la necunoscuti, intreaga compasiune si o imbratisare calda!

kj74 spune:

http://www.biancabrad.com/pierderea_sarcinii/

un pic poate ne ajuta sa intelegem desi nu cred ca poti stii pana nu esti pus in fata situatiei

szivarvany spune:

Nu poti.
Doar sa o sculti, sa o lasi sa vorbeasca atunci cand simte nevoia. Sa stie ca o asculti.
Sa-i spui sa-si ia amintiri cu ingerasul, o va ajuta mai incolo

Doamne, asta e vestea cea mai trista din lume

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"


*** Concursul KloraneBaby *** www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=6" target="_blank">mam.jpg ***

ralcat spune:

Nu poti decat incerca sa-i spui cat de mult suferi alaturi de ea. Cat te doare si pe tine sufletul de durerea ei. Dar n-o s-o poti alina, n-o sa-i poti readuce zambetul .... Am trecut prin aceeasi tragedie, cand prietena mea buna, dar buna si draga cu sufletul ca un cozonac modovenesc de dulce si bun ... l-a nascut pe cel ce trebuia sa fie finutul nostru, dar fara suflare.
Am fost acolo, langa ea, si am tinut-o in brate si nu-mi venea sa cred ce traim, si cu ce o puteam ajuta? Ca simteam ca ma rup si eu in doua si ca numai gafe am facut? Ca am zis ca a fost voia Domnului ... si m-a intrebat Cristina plangand, de ce? De ce voia lui a fost sa-mi ia copilul, de ce nu m-a luat pe mine? Ca i-am zis dupa luni de zile sa incerce sa priveasca inainte, ca ea este mama... si ca pruncul ei o asteapta ... si m-a intrebat daca-i mama, unde-i e puiul. ...
Of doamne, cum sa ajuti ? Cum sa faci ? Doar sa-i spui cat de mult regreti si suferi alaturi de ea.

www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=88028d9eaeae0f93a00846" target="_blank"> In sufletul meu

Eu

ariel_7000 spune:

Va multumesc!
Ma doare sufletul si il simt greu, plang si ma revolt impotriva gandurilor ca fata aceasta minunata trece prin chinurile astea...daca pe mine ma doare asa, in sufletelul ei ce-o fi? Am fost la un pas sa-mi pierd copilasul la nastere, m-am luptat cu gandurile si cu durerea luni, ani si inca o mai am in suflet, dar copilasul meu traieste, e bine, ma bucur de el in fiecare secunda...dar ea, draga de ea? ea ce o sa faca?
ne scrie, ne scrie ce simte, ce gandeste, ii simt lupta si durerea si nu pot sa fac nimic...nu pot decat sa sufar pentru ea, pentru pierderea ei...sa ma intreb DE CE? De ce trebuie sa sufere asa acest om bun, minunat, care mereu a fost alaturi de cei in suferinta?

" SALVEAZA-L PE SILUAN!!! TU IL POTI AJUTA!"

My_Lady0091 spune:

in asemenea momente cuvintele nu au utilitate pentru ca sufoca...pentru cel care vrea sa aline cuvintele i se par toate grele si nefolositoare si mereu se gandeste "oare ce sa ii spun...cum sa ii spun ca sunt alaturi de el/ea", pe cel care sufera..de multe ori cuvintele il ajuta...dar de cele mai multe ori ii trec pe langa urechi fara sa le auda, fara sa le proceseze, insa cand va trece de socul durerii si ceata din fata ochilor se va mai risipi, va sti ca are un prieten(a).
e o pierdere imensa..e crunt cand copii iti pleaca si tu ramai, uneori vrei sa pleci si tu odata cu ei sau sa fi fost tu in locul celui/celor drag(i).
multi care sufera au puterea sa se deschida..dar multi nu, se inchid in ei si plang pe interior..durerea schimba suflete.
nu as sti ce sfat sa iti dau, insa te felicit pentru grija ta fata de prietena ta, e un lucru mare sa ai un prieten adevarat, sa stii ca cineva e langa tine neconditionat orice s-ar intampla. in subconstient ii face bine sa stie ca esti alaturi de ea.
o pentru tine si un gand bun catre Dumnezeu pentru ea, de la mine!

Blackmoon Lady&lipishtocul

kariguld spune:

ariel, ptr sufletul tau mare!

eu pot sa raspund din perspectiva mamei care a pierdut doi copii, doua sarcini mai precis. la prima care era de doar 6 saptamani, mi-a fost mai usor, nu stiu din ce motiv. la a doua care avea 6 luni deja, nu pot descrie durerea si ruperea sufletului din acele momente. imi amintesc ca nimik nu ma alinat, timp de cateva zile am fost parca intr-o lume paralela. chiar cateva saptamani dupa nici nu stiam daca calc pe pamant sau plutesc pe langa.
tot ce pot sa spun este ca timpul vindeca. cei din jur te pot ajuta putin, pana nu trece perioada "aia" nimeni nu prea poate face nimik. exista un timp, cand sufletul si inima trebuie lasate sa planga, sa-si consume durerea. plansul ajuta si elibereaza mama.

belleane spune:

Ariel, pentru asa o pierdere nu exista cuvinte potrivite,in aceste cazuri cel mai bine e sa fii gata oricand sa-i poti oferi un umar pe care sa planga chiar si virtual. Miha e o persoana minunata, foarte puternica, rationala( nu o cunosc personal, dar am citit la odisee). Ma rog pentru ingerasul Ilinca dar si pentru mama ei.

oana_lex82 spune:

Offf Doamne ce am mai plans citind randurile tale Ariel ...Am un baiat sanatos de 7 luni...acum 7 luni..cu 2 ore inainte sa nasc inima lui a incetat sa mai bata pt careva clipe..poate 1 minut...eram in dureri mai asa ca dr nu mi-a spus..dar am vazut agitatia din jur, 6 fiole mari cu habar n-am ce care mi s-au bagat imediat in vena...dupa aia aparatul de monitorizare a inimii lui bb care dupa cateva secunde a reinceput sa bata... MULTUMESC LUI DUMNEZEU!!! Mereu rememorez clipele alea de groaza...un cosmar ...Biata prietena ta..Sa-i dea Dumnezeu putere...bine macar ca are un bb acasa..asta o va ajuta ff mult sa treaca un pic mai usor peste crunta pierdere,...Dumnezeu sa le dea sanatate si putere!

Cristina_OR spune:

ariel, nu stiu ce sfat sa iti dau, insa te admir pt sufletul tau mare si firea ta generoasa.cred ca sfatul cel mai bun ti l-a dat kariguld(kari, chiar nu stiam, imi pare rau), sa o sustii, si chiar daca o vei vedea plangand mult, nu incerca sa o opresti, las-o sa se descarce in prima faza.si incearca sa vorbesti cat poti de mult cu ea, si tu si alte persoane, pt a descarca un pic de durere la voi, astfel incat sa nu patrunda prea mult pana la celalalt puiut.nu stiu despre cine e vorba, imi pare rau, dar ma gandesc ca tu probabil o intelegi destul de bine, avand in vedere problemele prin care ai trecut la nasterea lui Teodor, la fel cum spunea si oana_lex82, voi ganditi prin prisma experientelor destul de apropiate de tragedie, efectiv ati simtit pt cateva secunde intreg cosmarul.

un mare buchet de pt voi toate cele greu incercate, si pt mamica respectiva sper sa ii dea Dumnezeu multa alinare


Cristina, mamica lui Denis Mare(17 iunie 2004)