Exista copii dificili?

nemora spune:

eu eram convinsa ca parintii dau in totalitate tonul si copilul face muzica. pana m-a lamurit primul meu copil ca nu-i chiar asa - o mostenire genetica clara a unei vointe de fier (printre altele); eu cu barbatul fiind maleabili si ductili, negociatori, mai din plastilina.
asa ca factorii se combina.
ideea e sa iti respecti copilul si sa-l privesti ca pe o persoana umana. daca iei in calcul premisele care exista in prezent si pleci de la ideea da, asa e copilul meu, poti construi ceva.
daca ai in cap alt copil decat cel real, da cu virgula.
mie cu copiii mei (in special cu aia mare, ca aia mica e zen-ul intruchipat) mi-a rezultat ca sunt pro-cooperare. si am inceput sa pun problema altfel decat in felul clasic.
dreptu-i ca eu avand 3 ani am spart pahar cu pahar de cristal din serviciul al'scump, si tata se uita la mine zicand "vai ce inteligent e copilul" (nu am avut o educatie restrictiva si poate de-aia am si fost un copil rezonabil).

copilul poate sa nu doarma noaptea, desi suspectez ca se identifica in acest caz cu vreun stres al parintelui; poate sa nu manance, sa faca pisu pe covorul din bucatarie. tragand linie, parerea mea este ca exista si factori care sunt innascuti, dar totusi raman la parerea anterioara, ca un copil e ca o carte cu pagini albe in care parintii scriu.
si din ce am vazut eu, mamele "cretine" din parc se plang ca au copii rai...

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

balanta spune:

...eu am observat mai de demult ca ne asemanam

nelia spune:

Sint de acord cu LadyJ si cu Rox, exista relatii dificile si nu copii dificili. Cind spui despre cineva ca este dificil automat intervine o persoana fata de care esti asa sau o norma, un standard cu care tu nu corespunzi... singur nu ai cum sa fii dificil. Parintii isi considera copiii dificili, dar si copiii isi pot considera la fel parintii... si aceste consideratii vin clar din relatiile dintre ei.

Pentru mine este clar acest lucru si imi mai este foarte clar ca este nevoie de timp, de multa munca si energie investite in relatiile umane. Si ca, nici macar asa, nu poti fi sigur de rezultate, viata este imprevizibila si poate aduce omul in niste situatii care sa inrautateasca si relatii in care s-a investit mult si erau bune la un moment dat.

Dar cind spui, Rox, copilul rebel e un produs al relatiei parintilor lui cu el... aici pe mine ma intereseaza cum stau lucrurile. Da, e rebel, sa zicem ca in mare parte datorita relatiilor cu parintii lui, cu prietenii, cu societatea in care traieste... dar ce facem cu el? Il lasam rebel (istoria ne arata ca oamenii rebeli au schimbat lumea, nu cei docili si care se conformeaza usor normelor) sau incercam sa-l schimbam? Caci si rebeliunea asta are mai multe aspecte: poate fi o rebeliune care vine din relatiile dificile ale copiilor cu parintii lor (si as spune cu adultii din jurul lui) si cu mediul in care a crescut, dar poate sa vina si din faptul ca acel copil pur si simplu nu-si gaseste locul in mediul in care s-a nascut, nici familial, nici social... indiferent de eforturile depuse de parinti ca sa-l disciplineze, ca sa-l aduca pe 'calea cea buna'. Acelasi copil, luat si asezat intr-un alt mediu, poate fi considerat a fi departe de 'dificil'.

Revin... sa mai citesc ce ati scris, am citit doar pe sarite... Dar asa cum spunea si Rox, consider ca sint multe de spus despre relatii si despre rebeliunea copiilor...

Si chiar si despre untul lasat pe masa... Nu cred ca acest unt (se intelege ca aici intra orice lucru sau fapt care poate intra in aceasta categorie) poate fi pus la loc chiar asa usor si simplu... si asta chiar daca modelul din fata copilului il pune Si in nici intr-un caz numai pentru ca un parinte ii cere in mod insistent acest lucru, dind de o suta de ori explicatia perfecat rationala si valabila. Pusul sau nepusul untului este un lucru care are profunzimi pe care nici macar nu le banuim daca nu intram intr-o analiza profunda a situatiunii...

Dar eu cred ca il va pune doar atunci cind va constientiza ca un unt care nu e pus la rece se strica (ori cumparam altul si asta inseamna risipa, ori nu mai cumparam si asta inseamna lipsa) si se va responsabiliza (singur, in propriul mod... poate sa fie lasat sa procure prin munca depusa banii pentru viitorul pachet de unt care nu ar fi fost cumparat, daca cel deja cumparat nu s-ar fi stricat) in acest sens.

Sau nu-l va pune niciodata - asa cum eu nu pun nici in ziua de astazi capacul la pasta de dinti si aceasta se usuca spre disperarea mamei, tatalui, surorilor, prietenilor cu care am locuit, sotului... chiar si a copiilor)... Si zau daca am vreo explicatie de ce nu o fac, ca de propus imi propun de fiecare data si nu o fac cu nici o intentie fata de cineva, nici macar fata de pasta de dinti insasi!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Referitor la ultima ta intrebare, Accept, sincer, nu cred ca ai ce face. Nici copiii nu-si aleg parintii, dar nici parintii nu-si aleg copiii... si da, esti responsabil in mare parte de educatia lui, de dezvoltarea lui din anumite puncte de vedere, dar nu poti fi responsabil si de devenirea lui.

Daca o ia pe 'cai gresite' esti responsabil si poti sa fii macar alaturi de el, in orice moment inca se mai poate face ceva, mai ales atunci cind are nevoie de ajutor...

Dar daca e vorba de gusturi, de afinitati si de alte lucruri care ating si contravin intr-un mod neprevazut sensibilitatile noastre... asta este, nu-ti ramine decit sa speri ca va avea noroc si va ramine intreg si sanatos traindu-si viata asa cum isi doreste! Iar noi, ca parinti, trebuie sa invatam sa traim cu faptul ca odorul nostru vede viata 'altfel' decit noi!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

accept92 spune:

Este si asta un aspect foarte important. Eu inainte sa am o problema cu ai mei, am avut in primul rand cu societatea, apoi mi-am dat seama ca si parintii mei functioneaza dupa regulile ei si pur si simplu si-au pierdut prin asta orice urma de influenta asupra mea. Am mai spus la un subiect ca daca avem admiatia copiilor avem si ascultarea lor, daca in schimb ne privesc cu ochi critic suntem in offside cand vine vorba de pretentii de la ei. Si copilul poate fi foarte critic cu te miri ce. De fapt copiii sunt cei mai aspri judecatori ai nostri. Ne judeca relatia de cuplu, judeca modul in care gestionam bugetul familiei, pot sa taxeze chiar si neglijenta in ceea ce priveste aspectul fizic sau dimpotriva, o tinuta prea conforma sau pot sa te judece ca te supui unor reguli sociale pe care el le dezaproba. As spune ca omul devine mai putin radical in judecati pe masura ce se maturizeaza si mai apoi imbatraneste.

vikinga spune:

M-ati disperat cu cel unt, nu mai pot rabda aici pe margine, cu toate ca nu aveam chef de scris azi.Eu tin untul pe masa si nu se strica dom'le:)). Nu tot pachetul, ca m-as naclai in hirtia aia unsuroasa, taman de dimineata printre cesti de cafelute si haine curate, bleah. Luati un sfertulet acolo de pachetel puneti-l intr-un recipient din inox cu capac, cristalurile, la fel cu capac, merg si mai bine, plus ca niste accesorii din astea pretentioase de dimineata, fac ziua mai frumoasa, is niste chestioare pt unt anume, nu plasticuri enervante:). daca sta untul pe masa 2-3 zile nu i se intimpla nimic, totul e sa fie in recipiente anume, si neaparat o cantitate mica. Daca vi se intimpla, cumpar eu pachetul ala de unt, neaparat bio sa fie, si fac si cinste cu o bere nemteasca:)). Ba chiar se intinde colo pe piine mai bine si pui mai putin, nu mult ca-ngrasa. Ok vara nu ma pronunt cum e in ro, la noi e mai racoare si am bucataria pe nord, iar in anotimpurile reci nu facem sauna, noi suntem cu aerisitul.Asa ca accept, vezi, erai desteapta de mica, stiai tu ce stiai:)La subiect am prea multe de zis si cind ma pornesc sa te tii, iar ma izbeste logoreea.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

nelia spune:

Vikinga, asa este... untul daca e tinut un pic pe masa, nu se strica, voiam sa spun si eu asta pentru ca si eu il tin pe masa asa cum il tii tu... dar aici, la subiect, untul inseamna mai mult decit un banal unt, fie el si bio... adica punerea sau ne-punerea lui in frigider.

Accept, sint de acord cu tine ca judecatorii cei mai aspri si adultilor deveniti parinti sint copiii lor. Dar mie mi se pare normal acest lucru, ei iti acorda incredere nelimitata cind sint mici si de multe ori sint atit de iertatori, of, Doamne, te induioseaza cit de iertatori si iubitori pot fi. Daca ajung sa te judece aspru, ajung pentru ca au investit prea mult in tine si, intr-un fel sau altul, voit sau nevoit, ii dezamagesti. Intotdeauna se pune accent pe faptul ca parintii sint dezamagiti de copiii lor pentru ca li se pare ca nu sint asa cum au vrut sa iasa, nu fac ceea ce ar trebui sa faca... ceea ce cred ei ca ar trebui sa faca. Dar, in realitate, dezamagirea cea mai mare, acolo unde este, o simt copiii fata de parintii lor. Dar si asta pleaca intr-un fel tot de la relatii...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

lorelaim spune:

Cand iti IUBESTI parintii si apreciezi ca mancarea de pe masa, hainutele curate pe care le imbraci, cartile, jucariile, etc sunt de fapt si de drept "rodul" muncii lor - atunci, din DRAGOSTE pentru ei, ii asculti si NU distrugi ceea ce fac ei pentru tine...
DRAGOSTEA (din punctul meu de vedere) este cea mei buna motivatie sa "pui untul la loc in frigider" (mai precis sa nu-ti bati joc de munca celor pe care-i iubesti).
Din DRAGOSTE pentru ai mei am sters praful singura din proprie intiativa cand eram copil, am invatat sa spal pe jos, sa fac ordine, sa PASTREZ ordine, curatenie, sa nu-mi distrug cartile, hainutele, etc. Tata ne spunea intotdeauna ca daca punem mana si facem toti impreuna treaba in casa atunci noi TOTI vom putea sa plecam mai repede afara in parc, film, pick-nick, etc. Am fost un copil cuminte/ascultator si ei niste parinti MINUNATI! Multumesc bunului Dumnezeu ca am crescut intr-o fam iubitoare, fara certuri/discutii, cu dragoste si respect unul fata de celalat. Asta este ceea ce doresc sa-i dau copilului meu: o fam cum am avut eu.
Cred ca, covarsitoarea majoritate a parintlor care se confrunta cu copii cu un comportament "dificil" pur-si-simplu nu sunt pregatiti pentru ceea ce au primit. Nici eu nu am fost si m-am educat. Am citit o gramada si am invatat. Acum stiu cum sa colaborez cu "my spirited child" (strong-willed).
Marele meu noroc este ca am un sot calm si iubitor care ma sprijina si imi este alaturi. O intrebare "cheie" cand copila nu se poarta asa cum credem noi ca ar trebui este: "How do YOU THINK I FEEL when you...?" (ce crezi ca simt eu cand tu te porti asa?) iar ea incepe sa se gandeasca si sa raspunda... apoi o intreb care ar fii o posibila consecinta a felului cum ma simt eu... si tot ea e pusa in situatia de a gandi si de a da un raspuns... iar apoi urmeaza o alta intrebare importanta "How do YOU FEEL about the whole situation?" si ea de obicei imi spune ca nu-i place sa ma vada suparat, etc si in final eu: "Can you think of something DIFFERENT to do so I won't get upset?" iar aici ea vine singura cu solutia - ed ex "clean-up"...
Copilul trebuie invatat ca exista consecinte ale faptelor sale. Daca nu e de-acord cu acele consecinte atunci trebuie singur sa gaseasca solutii sa evite consecintele neplacute. Intotdeauna i-am spus copilei "esti responabila de faptele tale"... Si totodata copilul trebuie sa stie ca si tu ca parinte ai dreptul sa-ti fie respecate sentimentele si dorintele. "Majestatea-sa" copilul trebuie sa invete sa traiasca in societate si sa tina cont de ceea ce doresc/simt cei din jur. Trebuie sa stie sa "citeasca" chipurile, tonurile din vocile oamenilor si sa inteleaga daca a facut sau nu un lucru bun.

Rebel fara cauza... imi suna a anarhie... si nu cred ca vre-un parinte isi poate incuraja copilul sa fie permanent contra-timp doar asa de-amorul artei. Trebuie sa stii de ce te revolti si ce vrei sa obti cu asta. Eu prefer negocierea.

Denitzel - parintii NU trebuie eliminati ci EDUCATI! Parintii trebuie AJUTATI in procesul de creste al copiilor. Un copil fericit are parinti fericiti si vice-versa.

Chuny spune:

Lorelaim, mie asta imi suna ca o conditionare a dragostei :" daca nu ai pus untul inapoi in frigider, inseamna ca nu ma iubesti" ... nu e cam multa presiune pe umerii copiiilor ? tu spui ca ai fost foarte cuminte, dar oare nu iti era teama ca daca nu esti cuminte pierzi iubirea parintilor care te plac doar atunci cand esti ascultatoare? ai putut sa fii spontana uneori sau sa te opui unui lucru?

ladyJ spune:

Lorelaim, asta este..
Presiune imensa, ingradirea copilului, conditionare, sentimente de vinovatie,teama..si toate astea , doar pentru ca maria sa parintele considera ca copilui TREBUIE sa-i pupe talpile pana si pentru faptul ca respira!
Obligativitatea de a-ti arata iubirea intr-un anumit mod te secatuieste sufleteste!
Tu chiar crezi ca daca copilul nu face ce ai scris tu mai sus inseamna ca isi bate joc de parinti, ca nu ii iubeste??