Exista copii dificili?
Raspunsuri - Pagina 7
Sabina spune:
Uf, asta asa e, mai bine submediocru decat droguri samd, evident.
sanatatea inainte de toate, corect.
dar daca copilu e sanatos, incepi sa vrei mai mult. Eu stiu ca e gresit, nu ar trebui sa vreau nimic, si cu toate astea, imi creste inima cand fimea imi spune ingrozita, cu fata din aia de desene animate: ochii mariti, tonul inspaimantat
: mama, la mine in clasa copiii asculta muzica usoara, si cred ca e frumoasa!
ce sa fac, nu ma pot abtine, sunt o snoaba dificila:D
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
Sabina spune:
pe mine ma enerveaza cand altii isi dau cu parerea despre copiii mei si ii numesc dificili. vad rosu in fata ochilor.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo
rall spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Tisina Eu aveam alta "buba" cand eram mica. Exemplu: ma pregateam sa imi fac temele, scoteam cartile, caietele... intre timp, mama facea treaba prin bucatarie, si imi striga de acolo "de ce nu te apuci si tu de teme?", fara sa stie ce faceam eu. Atunci in capul meu se facea un clic si nu mai vroiam sa fac nici o tema, si ii raspundeam (sau nu) ca nu am. |
Si zici ca a trecut buba? Eu inca o am (absolut identica), oricat de irationala e toata chestia
rrox3 spune:
Nu exista copii dificili, exista relatii dificile.
Si e mult tare de scris despre relatiile astea dificile. 
O sa scriu doar atat: copilul rebel e un produs al relatiei parintilor lui cu el.
Mediajust spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Sabina dar daca copilu e sanatos, incepi sa vrei mai mult. Eu stiu ca e gresit, nu ar trebui sa vreau nimic... Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil! Cum mi-am alaptat copiii Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă. |
Nu-i gresit, e natural (si in soapta, cred ca si obligatoriu).
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui corap ca sa revin la subiectul "copii dificili" desi mie mi se pare fi'-miu un copil foarte ok (si fi'-mea "dificila"), as pute pune pariu ca daca fi'-miu ar fi copilul altor oameni le-ar da nenumarate batai de cap si ar fi considerat "dificil". asa cum, daca fi'-mea ar fi fiica sor'-mi ar avea "o relatie roz" (ceea ce incearca palid sa demonstreze ca nu exista copii dificili, ci numai sisteme de referinta (aka parinti) diferite) |
Si eu cunosc o tipa, parintii ei ar fi fost perfecti pentru mine, ai mei pentru ea. Pe scurt parintii ei sunt genul independenti, cu preocuparile lor, genul 'ne vedem in continuare de viata noastra dar daca putem sa te ajutam cu ceva spune'. Ai mei genul 'daca tu nu vrei sa mai mergi cu noi la mare, noi de ce sa ne mai ducem?', 'daca tu pleci de acasa, noi de ce sa mai traim?'. Acum ea e suparata ca parintii nu o ajuta cu copilul, eu nu stiu cum sa-i tin departe pe ai mei.
CorinaDani spune:
accept, si mie mi s-a intamplat sa "ravnesc" la parintii unei colege de liceu, asa de mult imi placea de ei, de mentalitatea si modul lor relaxat de a trai, spre deosebire de ai mei care erau severi, cereau performante scolare si sa nu iesim din cuvantul lor...parintii colegei mele erau si cei mai buni prieteni ai ei, puteai discuta orice cu ei, pe cand ai mei erau doar parinti si atat.
Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)
buli spune:
Citat: citat din mesajul lui corap
eu sunt de parere ca parintii sunt in intregime responsabili de gestionarea relatiilor cu copiii lor
asta cred ca ar tb sa scrie de 100 de ori/zi fiecare persoana inca inainte de a fi parinte.
buli spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Deci ca sa depasim exemplul cu untul, ordinea si curatenia...ce te faci cand copilul depaseste limitele tale cele mai sensibile? Daca de exemplu esti ingrozit de inaltimi iar copilul tau este atras irezistibil de ele...sare cu parasuta, cu coarda elastica, se da cu parapanta. Evident normal ar fi sa te bucuri pentru el, practic nu te poti bucura cand ti-l imaginezi facand gaura in pamant ca in desenele animate. Ideal ar fi sa constientizezi de ce devi isteric, practic generatia parintilor nostri nu a fost atat de introspectiva ca noi. |
mie imi plac la nebunie toate inaltimile, rotile, elicopterele si mor de ciuda ca (inca) nu m-am dat cu parapanta.
fi-miu e la fel ca mine, aproximativ - adica are ceva temeri de necunoscut.
tat-su e pe dos - lui nu-i plac, le evita cat poate
insa, ca sa ne poata proteja in caz de nevoie :)), se da cu noi mereu - asta mi se pare atitudinea parinteasca potrivita.
ladyJ spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mediajust Lady , bun.Prin urmare, "soiul" nu conteaza, ci doar gestionarea interdependentei lui cu educatia? Admiti ca in aceasta "intersectie" mostenirea initiala poate fi mai puternica decat tehnicile (aici zic tot, de la afectiune la intelegere/empatie/rigiditate/toleranta etc), si de aici vine "nevoia" (poate nefireasca) de indreptare? Eu asta voiam sa spun (nu-mi ajunge stiinta pentru a formula corect, cred) - ca daca in interdependenta dintre initial si dobandit predomina prima, nu mai poti interveni determinant. "Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc). |
Inteleg ce nu intelegi
. N-as zice ca ´´soiul´´ nu conteaza, conteaza ca baza dinamico-energetica. El nu dispare,e o componenta care sta la locul ei.
Mostenirea asta dinamico energetica poate fi puternica, este puternica, dar nu depaseste atributiile dinamico-energetice, pentru ca aceasta latura acolo se manifesta, in dimensiunea asta.Chiar daca este o temelie,un dat, nu se poate impune la superlativ si exclusiv, pentru ca nu exista personalitate fara caracteristicile dobandite.
In personalitate, totul conteaza pana la urma, pentru ca acest ´´tot´´ formeaza personalitatea.
Personalitatea e un termen foarte foarte complex, multi specialisti si-au ´´scos ochii´´ si s-au batut in teorii si cercetari.Si inca tot nu s-a ajuns la un adevar acceptat de toti si fara carcoteli.
Este una din cele mai grele pietre de incercare in psihologie.Una din definitiile temeramentului suna cam asa:
´´este un subsistem al personalitatii, se refera la o serie de particularitati innascute care sunt importante in procesul devenirii socio umane´´-in procesul devenirii, deci doar cu ele(particularitatile temperamentale) nu esti..devenit. Intelegi?
Este ca si atunci cand faci clatite:)))
Ai faina, dar mai ai nevoie si de oua, zahar, lapte . masurile sunt unele anume, ca daca nu, nu iti mai iese clatita. masurile nu-s aceleasi, dar trebuie sa existe echilibru:)))
Iti dau un PM, citesti cand ai timp.