Exista copii dificili?

Raspunsuri - Pagina 6

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui corap

tie ti se pare ca nu te-ai fi dus cu abordarea asta? come on, woman. doar ca alor tai li s-ar fi parut mult mai confortabil sa stie ca ai inteles ce pp sa pleci cu cortul in octombrie, iar tu le-ai fi inteles temerile - nu neaparat sa le si accepti. desigur, daca ai fi avut chef sa pleci doar ca sa le faci in ciuda, pp ca n-ai fi plecat cu abordarea asta. dar ai plecat pentru ca iti placea in cort, nu pentru ca voiai sa le faci in ciuda. iar abordarea asta i-ar fi facut si pe ei sa inteleaga ca pleci pentru ca iti doresti sa pleci, nu iti doresti sa le faci in ciuda.

desigur, daca tu zici ca e manipulare a-ti exprima temerile si sentimentele*, eu nu am niciun fel de contraargumente si nici nu e cazul sa te conving ca nu-i asa (pentru ca nu esti copilul meu)



Stai woman, ce sari asa?

Cred ca nimic nu te poate face 'mai confortabil' cu ideea ca iti moare copilul inghetat. Iar daca ar fi stiut sa se exprime astfel incat sa inteleg ca sunt pur si simplu ingroziti, probabil as fi plecat dar cu sentimente de vinovatie. Iar lor oricum le-ar fi fost foarte greu.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Nu am citit decat postarea de inceput, fiindca vreau sa ma protejez :)).

Nu, nu exista copii dificili, exista copii diferiti de parinti si copii care nu au aceleasi valori cu ale parintilor lor.

Daca un parinte e in stare sa duca un razboi cu copilul care nu intelege de ce trebuie pus untul in frigider (in loc sa ia untul si sa-l puna in frigider, daca nu-i convine sa stea untul pe masa), atunci, spre binele copilului, parintele trebuie schimbat. Din nefericire, nu se poate.





~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corap spune:

accept, io n-am sarit in niciun fel - doar citesc o carte cu come on woman si probabil m-am influentat (asta a fost o exprimare glumeata si fara intentii agresive).
chestia cu sentimentele de vinovatie - hm - nu stiu ce sa zic, e bine, in general, sa vezi intreg tabloul si sa alegi de ce tii cont si de ce nu din el. e o alegere, in fond orice alegere presupune renuntari.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mediajust spune:

Denizel, cred ca "valori" este exagerat spus/apreciat.
Copiii pot avea aceleasi repere importante (eu asta inteleg prin "valori"), dar alte gusturi, obiceiuri, placeri marunte, adrenalina, atitudini, manifestari, (re)sentimente fata de parintii lor.
Valorile, principiile raman, insa.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns denizel spune:

Mediajust, tocmai de aceea am scris cu caractere italice cuvantul valori.



~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui corap


accept, io n-am sarit in niciun fel - doar citesc o carte cu come on woman si probabil m-am influentat (asta a fost o exprimare glumeata si fara intentii agresive).




Asta am luat-o ca atare, de-aia am folosit-o si eu.

Doar partea cu contraargumente si convinsul m-a contrariat pentru ca intentia mea nu a fost sa te contrazic.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ladyJ spune:

Citat:
citat din mesajul lui Mediajust

Eu sunt convinsa ca educatia nu indreapta niciodata in totalitate gena, ce numeau bunicii "soiu'".


"Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc).


Sigur ca nu, insa ´´a indrepta´´ este nepotrivit.

Personalitatea se structureaza in jurul unor puncte dominante, unele innascute, altele dobandite.
Temperamentul e particica innascuta,preponderent ereditara, iar caracterul este dimensiunea construita , dobandita, modul ´´de a fi´´ al individului.
Aceste doua componente sunt in interdependenta.

Ce inseamna caracterul? Inseamna conceptiile despre lume, despre viata,convingerile, sentimentele socio-morale,scopul activitatilor si continutul aspiratiilor,idealurilor.

Ce inseamna temperamentul?
S. Rubinstein spunea ca temperamentul este latura bazala,dinamico-energetica a personalitatii.(energetica= exploziv, rezistent si opusul lor) (dinamica=mobil, rigid, iute, lent)
Se presupune ca temeramentul nu se schimba in cursul vietii, insa se vorbeste despre o evolutie temperamentala. Determinatiile temperamentale pot fi mascate de dobandirea unor deprinderi,formarea unor trasaturi de caracter, bine definite educational.

Exista foarte multe clasificari ale temeramentului,cele mai cunoscute sunt cele dezvoltate de Hipocrate(coleric, sagvinic, flegmatic,melancolic) .


Mai multe detalii despre temperament:

http://www.scritube.com/sociologie/psihologie/Temperamentul2412312614.php

Omul este un tot care contine atat informatii innascute cat si caracteristici dobandite.Nu le putem separa,nu putem uita de una in favoarea alteia.
Aud multi parinti care spun ´´copilul meu are o personalitate puternica´´ adica, in traducere: ´´nu asculta, face doar ce doreste´´.
Acesti parinti se scuza aiurea, ei n-au nicio vina dom´le, nu isi pun intrebari in legatura cu capacitatea lor de a comunica cu copilul, de a-l accepta, de a-l modela. Gena e de vina si cu asta basta.Asa s-a nascut copilul lor, gata formati, cu personalitatea biiiine definita, acu´ce sa faca ei, sarmanii?

Eu sunt colerica, ca temperament. Nu coleric pur, mai degraba coleric-sangvinic. Sunt milioane de oameni cu aceasta clasificare, insa totusi, nu suntem la fel. Deloc. Ne asemanam probabil la rapiditatea cu care actionam,la voiosie,(si alte trasaturi generale ale sagvinicului si colericului) dar actiunea in sine poate fi extrem de diferita, cu scopuri din cele mai diverse.Din ce cauza? Din cauza a ceea ce am dobandit, a ceea ce am devenit.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Mediajust spune:

Lady , bun.
Prin urmare, la temperament nu poti umbla (el poate fi stapanit/poate evolua in manifestare, inteleg), iar caracterul se formeaza de la cap la coada (deci aici e "la liber".)
Prin urmare, "soiul" nu conteaza, ci doar gestionarea interdependentei lui cu educatia?
Admiti ca in aceasta "intersectie" mostenirea initiala poate fi mai puternica decat tehnicile (aici zic tot, de la afectiune la intelegere/empatie/rigiditate/toleranta etc), si de aici vine "nevoia" (poate nefireasca) de indreptare?
Eu asta voiam sa spun (nu-mi ajunge stiinta pentru a formula corect, cred) - ca daca in interdependenta dintre initial si dobandit predomina prima, nu mai poti interveni determinant.


Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

Citat:
citat din mesajul lui accept92

Deci ca sa depasim exemplul cu untul, ordinea si curatenia...ce te faci cand copilul depaseste limitele tale cele mai sensibile? Daca de exemplu esti ingrozit de inaltimi iar copilul tau este atras irezistibil de ele...sare cu parasuta, cu coarda elastica, se da cu parapanta. Evident normal ar fi sa te bucuri pentru el, practic nu te poti bucura cand ti-l imaginezi facand gaura in pamant ca in desenele animate. Ideal ar fi sa constientizezi de ce devi isteric, practic generatia parintilor nostri nu a fost atat de introspectiva ca noi.



mie imi este teama de inaltimi. in vecii vecilor nu m-as urca in roata aia mare din parcul de distractii! ma trec fiorii numai cand o privesc cum se invarte....baaarrr. ei, fiul meu nu-i asa. el s-ar urca senin si pe luna! fara nici un fel de problema.
daca mi-a fost teama? putin, recunosc, dar nu intratat sa fac scenarii apocaliptice. bine, io mereu am fost constienta, copii mei sunt diferiti, vor actiona altfel decat mine, au alte gusturi....


Bazar general pe DC

*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David


_M-am nascut pentru succes!







Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns corap spune:

ca sa revin la subiectul "copii dificili"
desi mie mi se pare fi'-miu un copil foarte ok (si fi'-mea "dificila"), as pute pune pariu ca daca fi'-miu ar fi copilul altor oameni le-ar da nenumarate batai de cap si ar fi considerat "dificil". asa cum, daca fi'-mea ar fi fiica sor'-mi ar avea "o relatie roz"

(ceea ce incearca palid sa demonstreze ca nu exista copii dificili, ci numai sisteme de referinta (aka parinti) diferite)

Mergi la inceput