Exista copii dificili?

vikinga spune:

Accept, dar ce te faci daca fetele tale o sa-i semene mamei tale? Stii ca trasaturile astea se transmit la a doua generatie:)Am avut o prietena asa, mai avea o sora, pe mama lor o placeam, o iubeam, numai ca era chiar dezastru la ele acasa. In bucatarie evitam sa intru. Ca eu-s din aia rapida, ma invirt intr-un picior si fac tot, ok, daca se poate sa vina careva la facut curat e si mai bine, insa curat tre sa fie, cumva.Si una din surori era ordonata, curata si din putori nu le scotea pe soara-sa si mama-sa:))Daca stau si ma gindesc, is o grmada de motive pentru care copiii nostri sa nu ne placa ori cine stie, motive de proteste manifestate in fel si chip. Fata unor cunoscuti sirbi, a implinit acum 2 sapt 18 ani, o am si pe FB, are un nick de zici ca e actrita in filme din alea:), dar o stiu de cind era copilita, si mi-e draga. Ei bine, ei nu-i place de mama-sa cine stie ce, pt ca sirboaica-i mai simpluta, mai la locul ei, nu-i place sa iasa in oras, sa fie cocheta, de net nu are rabdare, interesele ei sunt gasite de fie-sa a fi mediocre, ea zicind des ca s-a nascut in familia gresitsa si daca nu cumva a fost schimbata la nastere ori adoptata:)) etc etc, si normal ca mama prietenei cele mai bune, o siliconata pe toate partile, care se lupta la 45 sa arate ca la 30, e ideala, cu gentile ei de firma si rujurile Dior, calicnd apasat pe tocurile de la pantofii eleganti si iesind din cayenne-ul ei.Cealalta fata a lor a ramas in Belgrad, e studenta cu 10 pe linie la stiinte politice, ba mai vine si vara sa munceasca orice aici pt un ban de buzunar. Ei chiar sunt oameni buni, s-au tot dat dupa ea, incearca si acum la 18 ani ai fetei, sa-i descopere un talent ceva, sirbul munceste ca un leu si zicea ca in ultima vreme vrea fie-sa sa se faca manichiurista, sa o vada cica facind un curs cu brio si-i face un salon mic. Bacul nu si l-a luat, de la scoala chiulea de a trebuit sa fie dusa cu politia mai pe urma, asa-i pe aici. Si se gindea asa, ca s-ar face dansatoare de table dance, nu de nevoie ci pt ca i s-ar potrivi:) Rujuri, pantofi cu toc, fumat, drinkuit, party:)) Aia mare munceste in vacanta la facut curat in hoteluri, fara ifose, asta mica nici sa n-auda, ca-si strica unghiile:)Traim intr-o tara in care oricine are o sansa la o viata decenta si fericita. Nu trebuie sa ai facultati si mastere, dupa liceu sunt atitea scoli si cursuri de 3 ani, de la chelenr la hotelier, la maseor etc etc. Dar ce te faci, cind copilul tau atit de in usor ia viata asta incit chiar nu doreste sa faca nimic?!Ma bucur de ei cit sunt mititei, avem o familie frumoasa si la noi e un aer placut, ne e bine.Insa ma uit in jur si incerc sa inteleg. Sunt si exemple mai fericite in jur, evident. Nu ma stresez acu', ca n-am de ce. PS: io piinea o fac cu mixerul, bag si vreo 5 linguri de ulei de masline si iese o ciabata imburicata buna rau. cu mina nu-mi place in aluat, iar masina de facut piine as da-o dar n-am cui, nu-mi place deloc.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

nelia spune:

Raspuns la PS Vikinga: mie imi place sa fac piinea cu mina, imi da asa o senzatie de munca simpla si taraneasca, cu un rezultat crescut frumos si gustos (si care ingrasa, da' asta-i alta problema). Imi place principiul facutului piinii: arat, semanat, griul copt, macinat, framintat si pus la dospit... si produsul auriu si cald, mirosind dumnezeieste!

Aia despre care spui tu la fata sirbului e chiar lene, nu e boemie, nu e procrastinare, e lene curata si are cine sa o intretina sa traiasca.

Eu i-am spus Agatei ca o sprijin in orice fel, inclusiv financiar pina ajunge cu meseria in mina, nu o impiedic sa munceasca daca vrea, dar nu chiar oriunde atit timp ci e eleva - mergem pe linia monitoratului la unul din sporturile pe care le face sau animator in tabere cu copii, ca ii place de nu mai poate, a facut si benevolat la gradinita la cererea ei, e asistenta la patinaj...

Dar daca nu-si continua studiile dupa 16-18 ani, nu o intretin financiar; pot sa o ajut, dar nu o intretin complet. Ori la scoala, ori la munca (ori la amindoua, dar cu cap, ca si sanatatea e importanta! Insa pe ea nu o sperie, i se pare fair asa... insa nu si sa-i cer sa invete daca ea vrea sa munceasca sa cistige bani.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

simali spune:

Vlad intelege partea filosofica la Aikido poate mai mult decat pe cea practica. Eu sunt inca din facultate practicanta de Zen (a venit la pachet cu dragostea de economie si de Konosuke Matsushita) iar el a avut acces la invataturi atat direct (prin povestiri Zen) cat si indirect (pentru ca eu am (destul de des, nu tot timpul) acest tip de gandire si orice-as face tot acolo ajung). Ideea este sa sti ca tu POTI si apoi sa iei energia lui "eu pot" si sa o indrepti catre altceva, mai bun si mai frumos decat a-ti pune jos adversarul. Autocontrolul este bonus.

Lui ii place Aikido - dovada ca odata ajuns acolo totul e bine si frumos, vine entuziasmat, isi face planuri de centura galbena, vrea kimono, etc. Problema este ca-i e lene sa se mobilizeze si sa se duca (cam ca Agata la faza asta).

accept92 spune:

Pai maica-mea e ok asa cum e, n-ar fi rau sa se transmita trasaturile ei. Problema este ca ea a incercat sa ma schimbe pe mine si sa ma inghesuie intr-un tipar confortabil pentru ea. N-am auzit inca situatii in care copiii sa incerce sa-si schimbe parintii, sper sa nu mi se intample tocmai mie.:D Ideea ca m-ar putea judeca sau as putea fi pentru ele un exemplu de 'asa nu' nu ma sperie pentru ca nu mi-am propus sa le cresc dupa chipul si asemanarea mea. Dimpotriva, imi place diversitatea.

rrox3 spune:

Cum anume practici tu Zen?

simali spune:

In sensul "a practica" inteles de toata lumea practic Yoga. Dar integrez pasii facuti in calea personala care este Kufu-Zazen (invat din carti, din intalnirile cu diferiti maestrii care au venit in Romania, dar mai ales invat din mine insami si din viata de zi cu zi). E constructie de o viata iar eu sunt undeva la fundatii.

simali spune:

Mie mi s-a intamplat. Din cauza transpunerii emotionale in situatia lui a reusit chiar sa ma faca sa nu mai stiu tabla inmultirii. Can n-o stie el n-o mai stiu nici eu.

olympia spune:

Poate de fapt te-ai transpus in starea in care erai in copilarie si inca n-o stiai bine si ai resimtit deruta si tensiunea de atunci.
Eu am avut mult timp cosmaruri in care dadeam teze la mate si habar n-aveam de vreun subiect, sau ajungeam cumva intre somn si trezie si stiam ca am enorm de parcurs, carti intregi (tot de mate evident)ca pentru un examen final (bac poate, dar de ce oare, ca ala a fost usor si am luat note mari?) si realizam ca n-am cand sa inteleg si sa si lucrez probleme si eram disperata... nu-ti mai descriu usurarea de exact cu o clipa inaintea trezirii depline cand parca ma adunam si realizam ca-s acasa, matura, ca am copii si cu totul alte "teme", de fapt mizilicuri relaxante imi pareau fata de teroarea din vis

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

sorana spune:

Eu sunt de aceeasi parere cu Vikinga si Nelia la faza cu lenea.
Eu sunt foarte lenesa si desteapta. Faceam cam ce face Agata. Adica vroiam sa prind din zbor si munca zero. Mama s-a tinut de capul meu. Si bine a facut. Pentru ca pe termen lung nu tine doar cu "ce prinzi din zbor". Pentru ca si invatatul asta ... trebuie sa stii sa inveti. Sa capeti pur si simplu experienta in a invata.
Din punctul asta de vedere fi-mea seamana cu mine. Adica e foarte lenesa. Fi-mea e intr-a II-a. Habar n-are de teme. Daca n-as intreba eu "n-ai teme?" Cand le faci? Le-ai facut? etc .... ea se duce relaxata la scoala fara tema facuta. Nici prin cap nu-i trece sa-si faca temele sau sa invete pentru scoala. Si uneori se si cearta cu mine zicand "si ce daca? pur si simplu n-am chef deci nu fac nimic si nici nu ma duc la scoala".
Ce-i place sa faca? Sa se intalneasca cu prietenele sa se joace, sa se joace la PC si PSP, sa se uite la fime, mai nou sa citeasca (literatura fantastica), sa asculte muzica.
De multe ori sunt destul de confuza cu ea, adica nu stiu ce ar trebui sa fac sau cum sa reactionez.
Exemplu: Are ceva ureche muzicala (eu sunt afona, asa zic altii). Vrea sa faca pian. Ok, mergem la profesor, ba chiar cumparam pianina sa poata exersa. Prinde din zbor, nu repeta deloc (profa zicea 1 ora pe zi - daca fi-mea repeta 10min pe saptamana profa o pupa si lauda ca ce se vede ca a repetat). Dupa 6 luni zice ca nu mai vrea pian. Nu-i place genul asta de muzica (clasica, normal), Rammstein nu se poate canta la pian.
Ok, mergem la chitara. Cumparam si chitara. Nu repeta deloc (nici de buna voie, nici impinsa). Da, ii place, da din cap cu proful de chitara cantand Iris, dar nu repeta deloc. Renuntam dupa 6 luni pentru ca mai poate avansa, ajunge la faza la care nu mai merge cu prinsul din zbor.
Acum zice iar ca ar vrea sa cante. Poate cu vocea?
Nah, eu ce fac acum?
In mod clar nervi sa ma tin dupa ea sa repete la pian sau chitara sau ce-o fi n-am. Nervii mei sunt consumati integral la facutul temelor. Mie mi se pare ca daca vrea sa faca ceva muzica sa faca, ii platesc prof si instrument, dar nici nu ma pricep deloc si nici nu am pur si simplu timp si nervi sa o imping zi de zi sa exerseze.

Acuma sa o las balta cu scoala chiar nu pot. Eu nu pot adica. Sa o las sa aiba note mici, sa nu intre la gimnaziu la clasele bune, sa nu intre la un liceu bun ... mi se pare ca practic o las sa-si rateze viata. Si am senzatia ca mi-ar reprosa asta.
De fapt de acum imi reproseaza ceva de gen "am luat b la cunoasterea mediului ca tu nu mi-ai zis sa invat . alta data sa ai grija sa-mi spui sa invat ca vreau sa am numai fb".

sorana spune:

Am uitat sa zic ca de cele mai multe ori eu fac ce zice fi-mea. Ca exemplu mie nu-mi place Rammstein. Si am fost la concert pentru ca fi-mea nu putea sa-l rateze (mi-a spus foarte clar ca este "exclus" sa nu-i iau bilet).
Un alt exemplu din personalitatea fiica-mii este o replica de pe la 5 ani. Eu i-am zis ca nu-mi place foarte tare o prietena de-a ei si ca as prefera sa reduca relatiile. Fi-mea mi-a zis "E prietena mea si nu a ta. Mie imi place. Eu nu-ti spun tie cu cine sa fii prietena asa ca nici tu sa nu-mi spui mie".
Si totusi fi-mea nu este "un copil dificil". Adica ne intelegem foarte bine. Si stam de vorba despre orice. Si ne spunem punctele de vedere.
Pana la urma cred ca la chestia cu temele si scoala lasa de la ea pentru ca realizeaza ca am dreptate ....