Exista copii dificili?

Raspunsuri - Pagina 23

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Nelia, problmea u e in interiorul ei, ceea ce e mare lucru. E in relatia ei cu societatea.
Relatie pe care trebuie sa si-o defineasca singura.

uite, eu am in familie un exemplu din asta, de copil care era sa ramana si repetent. Acuma e bine mersi, se descurca la minima rezistenta, in felu lui, e multumit, e tot genu care le prinde din bor si daca reuseste asa, nudeschide nicio carte in plus, dar odata cu maturizarea a inceput sa deschida si alte carti , in domeniul care il intereseaza.

are potential urias, la ce memorie are ar fi putu sa fie cel putin un mare savant....dar lenea a fost mai mare si s-a dezvoltat conform potentialului real:)(cu tot cu lene adica), a ales sa fie chiorul in tara orbilor, dar ii e bine, se simte bine in pielea lui.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns kariguld spune:

mai am cateva pagini de citit.....so
asta cu modelingul eu zic ca trece cu timpul. cel putin sper sa treaca si altora, cum ia trecut ficei mele. cum i-au trecut si de altele. anul trecut a mers la cateva sedinte foto, am cheltuit ceva(mai mult) bani cu asta. am fost revoltata de dorintele ei, dar cu toate astea am lasat-o sa aleaga.
sunt de acord cu bird, i-am spus mereu fetei sa nu se bazeze in viata doar pe calitatile fizice. astea sunt trecatoare.

adesea in personalitatea si comportamentul copilului intalnim trasaturi mai dificile, iar tendinta noastra imediata este de a forta copilul sa devina asa cum dorim noi sa fie. impunem asteptarile noastre, sub o forma sau alta in loc sa respectam trasturile cu care sunt inzestrati. devin inflexibili si desigur, dificili.

eu am observat cu ai mei, atunci cand m-am impus (e mult spus) si cumva i-am fortat sa merag in directia in care eu am crezut ca este bine, cu atat mai mult s-au impotrivit. cand ei erau mici, am invatat principiul sforii. anume, daca pui o sfoara pe masa si incerci s-o impingi in directia dorita vei obtine doar un ghemotoc de ata. daca insa tragi sfoara in directia dorita, atunci ea se va deplasa acolo unde doresti.

mereu si mereu mi-am adus aminte de aceasta lectie, sa nu exercit presiune asupra lor.

copii vor sa aiba control si sa detina puterea, la orice varsta. pentru asta forteaza limitele, si sunt capabili sa faca lucruri incredibile ptr a-si urma drumul. adora sa spuna nu, doar ptr a avea putere de decizie. cheia e la noi, la parinti. sa le oferim posibilitatea de a alege, in lucrurile marunte , asa fel ca nevoia lor de putere sa fie satisfacuta.cand vor aparea aspecte mai importante, nu vor mai fi atat de doritori sa lupte.
este bine ptr copii sa invinga sa castige asa zisele lupte dintre parinti si copii. important este ca victoria lui sa nu insemne invingerea noastra, a parintelui.

cand fiul meu era mic, se impotrivea adesea la orice rutina zilnica. hai sa ne spalam pe dinti, de care pasta vrei sa-ti pun pe periuta cutare...sau cutare. vreau din aia, dar vreau si periuta electrica, sau pe aia cu ursulet la coada, sau pe cutare. avea de ales si atunci nu mai era preocupat sa se impotriveasca.

vrea fiica'mea la modeling? nu-mi convine, ma costa niste bani....dar pana la urma, platesc un pret mai ieftin ca sa inteleaga pe propria piele cu ce se mananca modelingul. decat sa ma impotrivesc si sa-i aduc o mie si o suta de argumente contra, platesc pretul si ii las libertatea de alegere. si s-a convinsa singura.



*********************


VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David










Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Nelia Cred ca ti-am mai spus asta, dar mai zic. Atat timp cat tu esti responsabila cu invatatul la voi acasa, Agata nu-si va asuma responsabilitatea pentru parcursul ei scolar. Indiferent ce ai zice tu. Asta se intampla. Agata e sigura ca tu vei aparea si vei rezolva.
Extrage-te din situatia asta. Si ai incredere ca imediat ce va realiza ca doar de ea depinde si doar pentru ea invata, Agata se va mobiliza. Imediat asta nu va fi chiar imediat, fiindca ai obisnuit-o prost.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Citat:
citat din mesajul lui accept92
Ai numai prejudecati in ceea ce priveste modellingul.....Pana una alta industria modellingului este complet inofensiva iar fetele alea care se fataie pe scena nu au nimic in comun una cu alta in afara de a se incadra in niste tipare fizice.

Sigur ca am prejudecati. Si tu ai avea daca ai vedea fete de 15-16 ani in spital cu anorexie nervoasa, hranite cu forta printr-un tub nazogastric, care refuza sa bage ceva in gura in afara de apa, care trebuie sa mearga insotite la WC ca sa nu vomite, care trebuie sa aibe containerul din care sunt hranite sigilat ca sa nu scoata solutia si sa o inlocuiasca cu apa, care fac abdomene in pat imediat ce au senzatia ca nu sunt vazute. Am avut o pacienta de 12 ani care incerca sa slabeasca desi era piele si os si vroia sa fie model. Ai avea prejudecati daca ai vedea statisticile cu depresia in randul fetelor adolescente, depresie legata de faptul ca nu corespund unor imagini nerealiste promovate de industria asta.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Accept, un pic cam mult spus ca mi-am atins potentialul distructiv, asta e foarte mare la toti oamenii. Dar e in regula, am inteles ce spui...

Rox, asta fac de citeva luni, de aceea nici nu am mai scris la subiectul respectiv. Pe mine Agata nu are cum sa ma dezamageasca in nici un fel, nu asta e problema mea, notele mici sint niste note si atit. Numai ca nu sint sigura ca e bine sa las total copilului pe umar sarcina de a se responsabiliza.

Ma simt prinsa la mijloc intre dorinta de a o lasa libera, sa-si atinga singura potentialul real (tind spre asta), pe calea aleasa de ea si aceea de a nu-i face rau, sa nu o ia ca pe o indiferenta faptul ca am lasat-o singura pe calea ei, atunci cind si daca va fi cazul sa-i para rau ca nu a depus mai mult efort in clasele mici.

Chiar daca pare abureala, pentru mine e o problema reala, care duce la dificultati. Sabina, ma intrebai ce-mi doresc: sa se simta bine in pielea ei! Pentru ca stiu al dracului de bine pe pielea mea cum e sa nu te simti.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns bird70 spune:

Nelia,
cati ani are Agata?
De ce nu invatati prin joc? Exista jocuri cu matematica, fie pe calculator, fie pentru toata familia. La fel cu spellingul sau alte materii.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns irina_ina2000 spune:

Nu am scris de foarte mult timp pe aici dar acest subiect chiar ma intereseaza.Sa dau eu un alt exemplu: copil de 9 ani, inteligent, respectuos cu cei mai mari, energic, fara probleme cu invatatura, teme facute constiincios, activitati extrascolare: dans sportiv si invatat limba germana ca asa a vrut el dar cu o sumedenie de reclamatii de la scoala din cauza comportamentului .Ce face mai bine spus: mereu are de discutat cu colegii in timpul orelor, in pauze mai trebuie sa se inghionteasca cu cate cineva sau sa fie acolo unde se face cate ceva ( de multe ori este doar prezent si el ca ii place sa fie acolo unde este agitatie).Stiu ca el sufera foarte mult pentru ca este singur la parinti si nu are cu cine sa se joace , sa discute sau se sfatuiasca ( o spune el singur ca nu de discutiile cu parintii are nevoie ci de cele cu copii). Intrebat fiind de ce merge la scoala sau la dansuri a spus ca sa am cu cine sa ma joc.La un astfel de raspuns eu una nu am stiut ce sa-i mai spun si nu stiu nici acum.S-au convins si d-nele invatatoare ca daca este singur sau cu mai putini copii nu au niciun fel de problema cu el, rezolva tot, raspunde dar cand e cu cu copelgii vorbeste mereu ( problema este ca nu despre lectii).
Eu deja m-am dat batuta ca nu stiu ce tactici sa mai aplic.Nu a mers cu pedepse, cu discutii , cu explicatii cu nimic.Daca puteti da un sfat as fi tare bucuroasa.

Multumesc frumos!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns accept92 spune:

Citat:
citat din mesajul lui nelia


Accept, un pic cam mult spus ca mi-am atins potentialul distructiv, asta e foarte mare la toti oamenii. Dar e in regula, am inteles ce spui...



Am spus ca abordarea si-a atins potentialul.




Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns rrox3 spune:

Nelia este foarte posibil sa ii dai ei responsbilitatea si sa o tratezi cu incredere si, in acelasi timp, sa te interesezi de cum se descurca, sa discuti cu ea, sa-i arati interes EI, nu temelor.



Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui rrox3

Simali nu LUMEA e problema lui Vlad. Si nici a ta. Sa vrei sa schimbi lumea e calea sigura spre depresie. E si o metoda de aparare, pasand problema la lume.

Problema lui Vlad este ca TU nu l-ai acceptat inca asa cum este el. TU ii ceri mereu mai mult - ca sa-ti domolesti frica si spaimele TALE.
TU l-ai dus cu forta la aikido.

Vlad nu se gandeste ca ceilalti copii ar putea sa nu stie, fiindca TU intotdeauna ai stiut. Si el s-a simtit inferior si nestiiutor. DOAR el nu a stiut, doar el nu stie. TREBUIE sa stie din ce in ce mai mult.

Iarta-ma. Sunt agresiva. Chiar vreau sa te conving sa il ajuti pe Vladut ajutandu-te in primul rand pe tine. E pur si simplu pacat sa irosesti potentialul tau urias luptandu-te cu lumea, in zadar... E trist

Roxana, Maria (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)


Motivul pentru care scriu aici este acela ca apreciez parerile sincere. Deci te rog din suflet sa spui ce gandesti.

Taratul la Aikido a fost cam asa:

- in repetate randuri a fost agresat de duferiti colegi (ultimul a fostsaptamana trecut - un pumn in burta si pus jos de un individ care-i vine pana la umar). SI INCERCI SA-MI SPUI CA LUMEA NU E AGRESIVA? Da, el NU LOVESTE PE NIMENI. Foarte bine. Dar SE SIMTE UMILIT. Daca ar sti ca POATE sa-l puna pe ala jos dar alege sa nu o faca respectul lui de sine ar creste considerabil. Asa se simte un gunoi. Am investigat si asa se simte. E foarte orgolios. Iar eu am de gand sa-l ajut cum pot sa simta ca poate daca vrea. Pe de alta parte e un sport iar copiii cu problemele lui Vlad au nevoie vitala de sporturi. Nu-l pot lasa sa recitesca compulsiv, la infinit, despre dinozauri. Sa dea toata lumea cu pietre in mine, dar NU POT!

Eu apreciez cum este el. Dovada ca noi in familie ne intelegem extraordinar. Cand interactioneaza cu societatea ne lovim de probleme. De aceea eu ma simt vinovata ca nu pot sa schimb mediul pentru el. Tocmai pentru ca eu stiu ca este un om minunat si ma doare sa ma uit cum oamenii il judeca superficial.

Sa sti ca daca este un punct in care n-am fost niciodata de acord cu abordarea terapeutei a fost acest aspect: "Lumea e buna, noi avem asteptari nerealiste". Nu este adevarat. Mediul scolar in Romania (si nu numai) este deosebit de agresiv si de nepotrivit pentru copiii ca VLad.

Exista locuri in care copiii invata asa:
http://www.piracanga.com/english/
Iar asta nu pot sa uit nici daca ma pici cu ceara.

Legat de conditionarea lui "TREBUIE SA STIE" pentru ca eu/sotul intotdeauna am stiut, am intrebat si mi s-a explicat ca este posibil ca nivelul de cunostinte din familia noastra sa-l fi facut pe copil sa simta nevoia sa stie tot atat de mult, numai ca in mod normal asta nu devine o obsesie la copil daca nu exista o predispozitie neurologica. Cu alte cuvinte mii de copii au familii de 1000 de ori mai instruite si de 1000 de ori mai obsedate de rezultatele odraslei de la varste fragede si cu toate acestea nu ajung obsesiv-compulsivi. Intr-o familie simpla de agricultori, de exemplu, acelasi copil, cu acelasi bagaj neurologic, putea sa-si petreaca ore in sir aranjand betisoare in ordine perfecta....


Mergi la inceput