Exista copii dificili?

Raspunsuri - Pagina 11

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

nu stiu ce sa spun...cred ca dragostea e sa nu incerci sa il judeci pe celalalt dupa masura ta.

Su la mine in casa adultii munceau, faceau curat samd, mie nici prin cap nu mi-a trecut ca as putea sa fac si eu acelasi lucru, serios, mi se parea normal eu sa citesc, sa visez etc. Si nu cred ca nu-mi iubeam parintii.
Apoi, am facut cam tot in viata altfel decat ar fi vrut ei. dar nu din cauza ca nu ii iubeam.

as vrea sa ma iubeasca si pe mine fata mea atat de mult incat sa nu isi mai arunce hainele pe jos(dau un exemplu, mi-e egal unde si le pune....), dar asta nu se va intampla niciodata, daca e sa ma iubeasca, ma va iubi in felul ei.

Lorelaim, nu discut cazul tau, e clar ca voi v-ati potrivit unii cu altii samd, dar efectiv nu inteleg de ce inseamna ca nu-mi iubeam mama daca nu faceam curat in camera si daca nu am ascultat-o mai niciodata in chestiunile majore, ba dimpotriva, am facut exact cum am simtit eu, stiind perfect ca asta o va rani si suferind sincer din cauza asta(ca ea e ranita).

insa nu puteam sa nu ma marit/fac copii etc numai pt ca ar fi ea ranita, nu?



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

chiar, cum am putea sa-i facem pe parinti sa nu mai considere ca au gresit undeva daca noi, copiii lor, luam decizii care lor nu le plac?

scrisesm eu pe blog odata ceva de genu "lasati-va copiii sa greseasca", stati asa.

http://armonii.blogspot.com/2010/04/lasati-va-copiii-sa-greseasca.html





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns vikinga spune:

Sabina. Vezi, iar ajungem la frica:) Aia sta in multe.Eu am devenit f lejera, am lasat pretentiile mai la relax si pe zi ce trece le mai las, inca invat si-s deschisa.Aldo e tipul geniului: aerian, visator, fara simtul detaliilor insa cu o privire, memorie si intelege extraordinare fata de lucrurile mari, cu adevarat mai mari decit visrta lui. si eu am incercat ani d ezile sa-l fac sa nu uite sa-si puna naibii chilotii inainte de panatloni:)) plus alte chestioare de gen.Mda, cine-i timpul, normal ca io.Insa scoala de ex e sfinta. Aici nu pot altfel si nici nu vreau, nu vad rostul: educatia, prin tot ce inseamna ea, de la jucarii, carti, muzica, vacante in care ei vad lumea, activitati, teme, materie inteleasa, etc etc, aici is fixa, comunista, dicatoare lol, probabil e o frica, o inteleg, stiu de ce, stiu unde bate, plus ca se duce pina la neincredere si asta e naspa.Ori interventia mea in situatiile pe care eu le cred ca e necesar.o sa fiu o zgripturoaica indiferent ce ar zice ei:)ori cine stie, o sa ma schimb, ehei multe am zis io, si pina la urma a fost altfel:))o sa va povestesc odata de tatal lenei, fata care cistiga eurovisionul, fost coleg de internat cu sotul.nelia, daca forumul ar fi oracol ca-n clasa a cincea, as zice numai idem nelia Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns arminad spune:

Citat:
simali, tu asa ai inceput sa schiezi: schiurile in picioare si gata, valea pe partie?


Alina, nu e vorba de metoda. Un copil anxios va face atac de panica la gandul ca peste un an, poate doi, parintii ii vor pune picioarele in clapari. Si asta e un exemplu ca si ala cu untul Un copil anxios are frici pe care tu nici nu le poti banui pentru ca desi esti un parinte bun si empatetic nu esti un anxios.
Pina te prinzi faci greseli multe si poate mari care la rindul lor ii sporesc anxietatea.



Citat:
Sigur ca intr-o societate toleranta (sau macar intr-una cu pedagogi instruiti) copiii nu ajungeau sa rada de un altul si sa-l batjocoreasca cand avea o problema si poate ca in acea societate problemele pe care mi le punea copilul nu mai erau atat de dificile...


E relativ. Desigur ca e mai usor cind din zece adulti cu care tu si copilul interactioneaza in scoala, macar trei au habar ce inseamna un copil dificil iar restul de sapte mimeaza politicos In relatiile cu copiii va fii insa tot pe cont propriu.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns nelia spune:

Da, oracole... si tu le tii minte? Cred ca e mai degraba invers...

Scoala, ai atins punctul sensibil. Eu m-am relaxat aproape in toate privintele, dar nu pot in privinta scolii, cel putin in ceea ce o priveste pe Agata. Inca sint in incercari... nu reusesc sa ajung la ea, sa o stimulez/motivez/responsabilizez in privinta acestui aspect. Dar asta-i alt subiect...

Simali, pe mine m-a intristat foarte tare ce a spus baietelul tau. Nu cred ca are legatura cu scoala si cu toleranta, cind esti anxios, problema este acolo jos, in sufletelul tau... de acolo trebuie inceput. Cu orice pret, acolo trebuie instalata liniste, pace, impacare cu sine. Si mai ales iubire de sine!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Life is just what happens to you, while you're busy making other plans. (John Lennon)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

Nelia, dar ce fac Agata? vreau sa zic ce nu face"destul" ?

daca nu chiuleste si isi mai face si temele...nu stiu ce mai poti cere. sa stii ca degaba zicem noi "poate mai mult", aici nu e vorba de capacitatile intelectuale, ci de intreaga fiinta care nu poate mai mult, emotional etc.

importanta pe care o dam scolii face parte tot din acel "atat poate".
Chestia cu autodepasirea nu se poate infaptui decat unde esti pasionat. Fara pasiune, e energie irosita.





Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui a_alinta

simali, tu asa ai inceput sa schiezi: schiurile in picioare si gata, valea pe partie?

alina


Din pacate da, asa am inceput, fara nicio lectie deosebita. Chiar aveam talent la asta ceea ce s-a dovedit un impediment major in "cariera" mea de mama a unui copil anxios, pentru ca am facut o carca de greseli pana am realizat ce rau o luasem pe aratura.
Cel mai rau este ca tu nu ai de unde sa sti la 3-4 ani cum este copilul tau; cand afli... deja iti dai cu pumnii in cap ca puteai sa faci asa si pe dincolo.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui Sabina

importanta pe care o dam scolii face parte tot din acel "atat poate".
Chestia cu autodepasirea nu se poate infaptui decat unde esti pasionat. Fara pasiune, e energie irosita.



Din pacte cel mai greu este sa-ti dai seama cat poate in conditiile in care copiii se schimba de la an la an, de la luna la luna chiar. Si pasiunile lor odata cu ei...

Si eu sunt "rea" cu scoala. Nu admit neseriozitatea. Dar in acelasi timp stiu ca al meu copil nu poate (inca) procesa esecul, deci va trebui sa aman de exemplu participarea la concursurile scolare (si ma costa o multime de scuze si explicatii la invatatoare care ma bate interminabil la cap pe tema asta) pana cand atinge ceva maturitate emotionala (copilul oricum nu vrea sa se duca asa ca la un moment dat va trebui sa fortez nota). El are colegi in clasa disperati dupa concursuri. Se duc si la cate 10-15 pe an. Deci pune copilul meu probleme dificile?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Sabina spune:

nu, asa e el, nu vrea.
Nici fimea nu vrea la concursuri de pian. la celelalte e innebunita sa aprticipe, si taman la pian nu vrea. Eu am sa mai incerc sa o conving, dar daca va refuza cu vehementa, nu o trimit...
mie mi se pare un lucru bun, daca isi invinge emotiile la concursul de pian toate celalalte examene din viata o sa i se para floare la ureche, dar daca ea nu vrea, intra tot la "nu poate" , o duce capu, o duc degetele:), ar lua premiul 1 cu siguranta, e foarte buna la pian, dar deocamdata (si de fapt!) nu poate.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Cea mai lungă cale este calea care duce de la urechi la inimă.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns simali spune:

Citat:
citat din mesajul lui nelia
Simali, pe mine m-a intristat foarte tare ce a spus baietelul tau. Nu cred ca are legatura cu scoala si cu toleranta, cind esti anxios, problema este acolo jos, in sufletelul tau... de acolo trebuie inceput. Cu orice pret, acolo trebuie instalata liniste, pace, impacare cu sine. Si mai ales iubire de sine!



Are legatura si cu mediul, pentru ca daca numai familia si eventual terapeutul ii spune unui copil ca vaca e neagra dar in rest societatea (cateva zeci de oameni) zice ca e roz ajungi ca Mesterul Manole: te uiti neputiincios cum ce construiesti ziua pare ca se darama noaptea.


Mergi la inceput