Ce usor e sa strici!
Raspunsuri - Pagina 4
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Exemplele nu-s o falsa problema, eu semnalam doar faptul ca e nevoie sa tu sa iti rezolvi intai problemele cu ei(parintii) ca restul problemelor sa se rezolve. |
Exista probleme cu care nu merita sa-ti bati capul. Problemele mele cu parintii s-au terminat cand eu am spus stop, vedeti-va de viata voastra. Asta s-a intamplat acum foarte mult timp si pana sa vina nepotii ne-a fost foarte bine unora fara altii.
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Cu cei 5% NU la asta ma refeream, ce ai scris tu.Ma refeream la faptul ca, cu o comunicare buna intre voi si o relatie sanatoasa,(de acum pana in viitorul indepartat) copila iti va spune tot ce simte, tot ce i se intampla, cu 5% individualitate(adica nu iti va spune tot tot tot ,ceea ce e sanatos in relatia mama -fiica.) |
Fetita are doar 3 ani si isi iubeste bunicii. Bunicii o iubesc asa cum stiu ei, dorind sa controleze, sa modeleze, sa contribuie ei la orice succes, sa ceara mereu mai mult. Nu vad cum am putea vorbi acum despre asta (eu cu copilul adica).
| Citat: |
| citat din mesajul lui ladyJ Cat despre idoli, o sa vina vremea cand fiica ta va gasi singura ´´idolii´´(cuvant cam aiurea, as zice mai degraba sursele de inspiratie, modelele, etc). Asta zis asa in treacat, n-are legatura cu ce zice tatal tau. |
Off-topic:
Sustin ca un copil sigur pe el nu va cauta asa ceva. Este o diferenta intre 'imi place de...' (ceea ce poate insemna si postere pe pereti si tot tacamul) si 'vreau sa fiu ca...' - cu totul alta problema. Dar oricum nu asta e teama mea, chiar nu imi fac griji din punctul asta de vedere. Chiar daca isi va dori 'sa fie ca...', macar sa fie dorinta ei, nu intentiile bune ale altora manifestate prin 'ia uite ce grozav e..., ce-ar fi sa fii si tu la fel?...'. Mai ales sub forma de santaj sentimental - 'ce m-ar bucura daca ai fi ca...'. Si intre noi fie vorba telul care 'i s-a fixat' in cazul asta particular e absolut ridicol, la noi in familie nu canta nimeni sub dus, iar daca mai lalaie cineva cu castile pe urechi e crima si nici copilul nostru nu a deschis vre-o data gura sa cante. Pana la urma totul se rezuma la o alta chestie pe care le-o spun destul de des...'tu gandesti cand vorbesti?'...
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui adra_bell Scuze ca m-am revarsat p-aici |
Ba chiar speram sa intervi.
Ma gandeam ca asa non-conflictuala cum esti (cum te percep eu), tu sigur ai gasit solutia salvatoare. Chiar asta sa fie solutia, sa punem ordin de restrictie? :( Oricate probleme am avut eu cu ai mei, ma doare inima ca trebuie sa-i tin departe, mai ales ca noi locuim in acelas oras.
denizel spune:
Eu nu inteleg ceva: daca problemele dintre Cineva si Altcineva ar fi rezolvate, iar Cineva si Altcineva ar fi in cele mai bune relatii, ideile lui Altcineva ar fi mai putin deranjante pentru Cineva? 
Sau, abordarile lui Altcineva ar avea o influenta mai putin nociva asupra copilului lui Cineva?
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~
accept92 spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui adra_bell Cu tatal meu, ultimul incident a fost acum cateva zile cand si-a amenintat nepoata (3 ani) ca-i da doua palme, ba chiar s-a indreptat spre ea. Nu stiu daca intentiona chiar sa o loveasca, dar fetita s-a speriat si a inceput sa planga. |
Macar in cazul unor astfel de iesiri copilul intelege exact mesajul si sigur sanctioneaza, iar daca tu ai reactionat copila s-a simtit aparata.
In cazul nostru, fetita se uita cu ochi mari si nu intelegea ce se asteapta de la ea. Pe langa acest mister a mai inervenit si reactia mea emotionala si atitudinea defensiva a bunicului...
Daca ar fi vorba de iesiri violente parca ar fi mai simplu.
ladyJ spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui accept92
Exista probleme cu care nu merita sa-ti bati capul. Problemele mele cu parintii s-au terminat cand eu am spus stop, vedeti-va de viata voastra. Asta s-a intamplat acum foarte mult timp si pana sa vina nepotii ne-a fost foarte bine unora fara altii.
Fetita are doar 3 ani si isi iubeste bunicii. Bunicii o iubesc asa cum stiu ei, dorind sa controleze, sa modeleze, sa contribuie ei la orice succes, sa ceara mereu mai mult. Nu vad cum am putea vorbi acum despre asta (eu cu copilul adica). |
Daca tu esti OK, Accept, si esti impacata cu rezolvarea de care vorbesti, ai doua optiuni simple: ori vorbesti cu parintii tai strict dpdv al educatiei copiilor tai(sa urmareasca regulile impuse de tine) ori te distantezi de ei.
Doar ca, daca alegi prima varinta(care e ok si pentru fetita ta, ii va permite o relatie cu bunicii) ma tem ca nu se vor opri discutiile voastre(ale tale cu parintii) la nivelul la care iti imaginezi tu. Se va sapa mai mult, veti reveni asupra problemei aleia pe care tu o consideri rezolvata.
Cat despre al doilea quote...relatia de incredere cu copilul se formeaza din mica pruncie, din fasha. Tu esti acum in plina formare a relatiei iar efectele le vei vedea mai tarziu.
PS-nu mai zice, te rooog, ca bunicii sau parintii sau cutare iubesc\iubeste pe altcineva ´´asa cum stiu\stie´´. Nu zic in legatura cu cazul tau, zic in general: iubirea asta ´´asa cum stie´´ a terminat fizic si psihic o groaza de copii!Si victimele batailor crunte spun ´´mama m-a iubit defapt, dar asa a stiut ea sa ma iubeasca´´. Bullshit.
viviana spune:
Ideile lui Altcineva nu ar fi mai putin deranjante pentru Cineva, dar poate Altcineva s-ar gandi de 2 ori inainte de a si le expune. Un fel de armonie a opiniilor.
Abordarile lui Altcineva nu ar avea o influenta mai putin nociva asupra copilului lui Cineva, dar Cineva ar dormi mai linistit.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
Sabina spune:
eu sunt cumva in aceeasi situatie, numai ca nu emotional, ci fizic, in sensul ca atunci cand sunt cu mama mea copiii nu mananca ce trebuie, nu dorm, nu au program, se face dezordine haos etc, adica nu pot sa simt un sprijin (ceea ce eu am mare nevoie, nu din moft, ci la modul real, concret, pt ca nu pot sa muncesc fizic nimica)
Bona nu putem sa ne luam, copiii mei nu accepta pe nimeni, asta e. Si mie mi-ar fi tare greu cu inca cineva strain in casa, as prefera sa fie mama cea care are grija....insa iata ca nu e dispusa. Na ca m-am descarcat si eu. (pana sa ma imbolnavesc n-am cerut ajutorul nimanui niciodata, sunt pe principiul parintii isi cresc copiii etc etc, dar viata m-a facut sa reconsider ajutorul familiei si sa ii invidiez /admir pe cei care il au)
Eu cred ca ar trebui sa discuti cu parintii tai si sa le spui ca nu trebuie sa aiba nicio initiativa educativa, ci sa lase mereu fata sa conduca vizita/jocul samd. Ca principiu general. Sa ii spui ca daca iti compara copilul cu altii, fata ta ar putea sa inteleaga ca nu e destul de buna pt ei, bunici, si ca tu esti sigura ca ei o iubesc si ca o apreciaza asa cum e, sa incerce sa ii descopere calitatile de la sine, nu asa, fortat.
Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!
Cum mi-am alaptat copiii
Sabina's blog, 
Sofia Galagia si 
bb Gheo
jenn spune:
Dupa o groaza de pareri absolut pertinente,vin si eu ca gogu la spartul targului..Tataie e nitel in eroare,Cleopatra Stratan nu mai are demult 3 ani .Stiu, la 3 ani canta deja,era pe scena,etc,dar nu stiu daca si eu as vrea neaparat asta pt copilul meu,indiferent de talent.Cred ca asta ii scapa lui,nu e de ajuns sa vrea el,depinde de altii...Am si eu in familie un copil pus de parinti sa faca pian desi uraste,dar,na,da bine sa zici,vaai face pian de 5 ani!Si uraste fiecare minut,sincer...mi-a zis cu gurita ei in mare secret.Asta numai copilarie fericita nu e,sa impui propriile tale ambitii copilului,doar pt ca nu nu ai putut sa ti le indeplinesti la timpul tau.
simali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Exista probleme cu care nu merita sa-ti bati capul. Problemele mele cu parintii s-au terminat cand eu am spus stop, vedeti-va de viata voastra. Asta s-a intamplat acum foarte mult timp si pana sa vina nepotii ne-a fost foarte bine unora fara altii. |
Cand ceea ce-i spune tatal tau nepoatei sale te enerveaza si vezi rosu in fata ochilor, atat de rosu, incat iese scandal inseamna ca nu ai rezolvat problema trecutului, ca inca simti ca ceea ce-i spune fetitei tale spune in realitate si fetitei care ai fost tu, ca sari de fapt s-o aperi inclusiv pe acea fetita.
Eu am trecut prin ce treci tu si te anunt ca nu vei putea gasi raspunsuri firesti, calme si logice (raspunsuri care sa construiasca, care s-o ajute e fetita ta, care sa faca diferenta) pana cand fetita din tine nu va face pace definitiv cu trecutul ei, pana cand nu vei mai fi atat de emotiva in momentul in care fetita ta te pune in situatii care te trag efectiv in camere secrete din propria copilarie, camere de unde ai iesit dezavantajata, cu sentimente de inferioritate, etc. Toate acele sentimente trebuiesc retraite, scenele trebuiesc rejucate, vinovatii gasiti, urati si iertati. De aceea eu nu cred in solutia ingroparii trecutului copiilor captivi DAR NICI IN SCORMONITUL TRECUTULUI LA NESFARSIT.
Si eu am multe faze cu mama mea (Vlad sta cu ea cateva ore dupa ce vine de la scoala) care e depresiva si are diferite idei dubioase pe care i le spune copilului. Gen:
- tiganii sunt inferiori
- unii oameni se nasc prosti
- nimanui nu-i pasa ce ai tu de spus
- nu exista prieteni
- nu muncesti suficient; altii....
etc., etc., etc.
Pe de alta parte tot buni se supara ca nu vine Vlad la ea sa-i spuna diferite lucruri care i se intampla la scoala (mai ales ca exista traditia ca bunicii sunt confidentii copiilor!!!!). Ma cheama doar pe mine in camera lui, inchide usa si-mi spune incetisor care-i problema, plus "sa nu-i spui lui buni" ceea ce desigur nu fac. Pe masura ce creste isi da singur seama de unele lucruri, chiar rade unele idei, dar cand era mic era chiar foarte greu sa faca fata.
Cand erau faze cu care nu eram in acord cu mama si ne certam copilul era vizibil afectat; pleca in alta camera, nu voia sa auda, etc. Dar unele lucruri trebuiau spuse si eu le-am spus. Numai ca am reusit la un moment dat s-o fac stiintific, fara patima, fara invinovatiri si fara nervi. Iar mama n-a prea mai avut ce sa obiecteze.
Imi aduc aminte ca ultima consfruntare a fost inainte de clasa I-a legat de faptul ca "uite, copilul tau nu stie nimic si incepe scoala, altii stiu deja sa scrie si sa citeasca, sa vezi ce probleme o sa aiba, tu nu te ocupi, nu esti in stare", etc. I-am spus ironic ca daca stia sa scrie si sa citeasca il inscriam direct in clasa a II-a... A vazut si ea cat de firesc a evoluat copilul, cum n-a fost nevoie de niciun fel de coercitie sau nervi, de lucru suplimentar, etc. Dar ceea ce conteaza mai mult este ca a vazut si copilul ca eu am avut dreptate, ca reteta mea duce la succes, ca eu am un steag (sub flamurile caruia am reusit sa-l aduc si pe sotul meu), spre deosebire de buni care numai macane.
danielatt spune:
Din perspectiva aceleasi probleme cu bunicii, tare as vrea sa stiu cum as putea gestiona o situatie in care de la o banala discutie se ajunge la dezgropat trecutul, acuzatii si reprosuri care sfarsesc binenteles cu un scandal.
Stiu, m-am gandit sa spun stop si sa nu mai apelez la bunici insa situatia nu mi-o permite..inca; si parca nici de bona nu mi-ar fi drag.
Am incercat sa ma stapanesc, sa nu mai raspund..sa scot copilul din situatiile de conflict insa parca mai rau imi fac. Simt ca daca nu le raspund explodez. stranie situatie..