Ce usor e sa strici!

accept92 spune:

Multumesc tuturor pentru interventia la o ora asa tarzie. M-am descarcat un pic, am citit pareri foarte pertinente si astept cu interes sa mai dezvoltam subiectul.

bird70 spune:

Daca parintii tai sunt binevoitori si doresc sa te multumeasca atunci problema e la tine. Ei au fost crescuti in alte vremuri si poate nu inteleg felul in care tu vrei sa-ti cresti copiii. De ce nu faci o sinteza a tot ce te deranjeaza plus un sumar al felului in care vrei tu sa-ti cresti copiii si te duci cu steagul alb la ei sa discuti problema? Nu trebuie sa te certi cu ei, trebuie sa le spui ca intelegi ca vor sa-ti faca pe plac dar ca exista anumite neintelegeri in relatia voastra. Nu poti sa le reprosezi ca nu se comporta conform dorintelor tale cand tu singura spui ca ei sunt confuzi in legatura cu ceea ce doresti.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
I'm not insane, my mother had me tested! Dr.Sheldon Cooper

a_alinta spune:

problema e ca indiferent in ce timpuri te-ai nascut, ai fost educat, trebuie sa iti intelegi copilul. cu atat mai mult cand acest copil s-a transformat intr-un adult.
nu cred ca e vorba de bunavointa, e vorba de a intelege ca la un moment dat copilul tau nu va mai fi copil ( asta inseamna evolutie) si va fi mai bine daca tu, ca parinte , ii arati un alt prag de evolutie. din pacate totul , in general, totul se intoarce in trecut.
cam asta se intampla , in general, cu actuala generatie de bunici.

a_alinta spune:

Ei ar vrea sa se comporte pe placul meu, problema e ca nu inteleg care e placul meu si nici eu nu stiu sa le explic. Eu n-am mai vorbit cu ei intre 4 ochi de ani de zile...sa ma duc acolo singura intr-o zi sa le explic toata filosofia mea de crestere a copiilor ar fi ca si cum m-as duce sa ii provoc la cearta.


dupa mintea mea, un parinte ar trebui sa inteleaga care e problema copilului lui, indiferent de varsta acestuia ( aka e adult intre timp).
du-te singura si vorbeste cu ei . daca nu te inteleg, inseamna ca nici nu trebuie sa te mai enervezi in contactul lor cu copiii tai, dar pentru binele tau si al copiilor, trebuie sa le limitezi contactul.


in parenteza spus nimeni nu are dreptul de a submina increderea cuiva , ( indiferent daca e copil sau adult ) iar dupa mintea mea , bunicii ar trebui sa aiba urmatoarele calitati: bunatate, calm ,intelegere si rabdare.
din pacate nu am mai vazut asta decat in filme

a_alinta spune:

Nu uita ca bunicii de multe ori au si ei temerile si fixurile lor care trec neobservate; n-au fost asa pisalogi toata vita lor, nu au fost asa rautaciosi, dar acumuleaza frustrare, etc.

Exista si frustrarea de a fi devenit inutil.

au fost mereu asa pisalogi, dar eram copii si nu i-am vazut, iar , atunci cand schimbi evolutia, fixurile nu ar mai trebui sa existe si nici frustari nu ar trebui sa se adune.
din punctul meu de vedere utililitatea nu ar trebui sa fie o caracteristica umana in schimb intelegerea ar trebui sa fie prioritara. indiferent de varsta.

ina.click spune:

Nah, eu zic ca devenim cu totii ciufuti, frustrati si senili cu varsta. Evident, intr-o mai mica sau mai mare masura.

Altfel, ar insemna ca noi suntem prima generatie empatica, rationala si devreme acasa iar pana la noi Terra a fost populata de Moromete & Cocosila

Tot ce sper e sa nu devin baba cu sacosa sau baba cu uitatul pe vizor; din cate am vazut la bunica mea, o gramada de extra ocupatii + un jemanfiche'ism natural ajuta f mult in a NU te baga in treaba altora.

Pe de alta parte da, Alina, sunt de acord ca la unii oameni pisalogeala pare a fi fara varsta. In special pisalogeala fals constructiva, care incepe cu una din formulele clasice:

"Eu nu vreau decat sa te ajut...."
"Faci ce vrei, DAR daca as fi in locul tau..."
"Daca ma intrebi pe mine..." (culmea e ca niciodata nu sunt intrebati nimic )



31 +

sdcristian spune:

eu i-as fi zis ca uite ce copil inteligent, nu vrea sa cante o melodie oribila, din 2 note si cu un text execrabil.

nu stiu in general cum se poate raspunde la astfel de comparatii, am suferit si eu din cauza lor, ajungi sa urasti anumiti copii doar pt ca mereu iti sunt dati de exemplu. si mi se par periculoase omparatiile intre frati - intr-o zi ii gasesti batandu-se si nu stii de unde si de ce. din cauza comparatiilor.

dar cleopatra stratan mi se pare departe de un model, nu ea fata in sine ca e prea mica sa aiba vreo vina, dar muzica ei e oribila. nu-i asa ca peste 1-2 ani cand mai creste al meu nu o sa mai stie nimeni de ea si nu va trebui sa ascultam asa ceva prin casa?

mama de Carol (29.12.2008) si 12+

Ilinca_M. spune:

Of, cred ca muuulte dintre noi avem cate un of de-asta mare...pe care ne e greu sa-l gestionam...Maica-mea nu a avut niciun fix cu: diversificarea timpurie, papat tot, spanzurat de manutze "ca sa mearga", repetat ca papagalu' si in general orice dresaj dar avea altele, mai marunte, dar tot izbucneam din cand in cand ca o dementa (dupa ce explicam o chestie de zeci de ori si degeaba). De ex, in primele 2 luni cred, fata sughitza des, adica aproape zilnic avea cate o tura de sughitz iar maica-mea, invariabil:"vaai, sughite!! Iii e frig la fata!! Mai da-i ceva pe ea!"- si era mai-iunie in perioada aia. Apoi obsesia cu "sosetutele": stie clar ca fata si le scoate la maximum 5 minute dupa ce i le dau da' tot se minuneaza, indigneaza, oripileaza:"cu piciorusele goale pe gresie!!! da' pune-i draga sosete!"- ei si atunci recunosc ca mai izbucnesc, mai am de lucru la autocontrol.
Dar in legatura cu soacra-mea sunt mandra ca am reusit "s-o" dresez de cand avea fata cateva luni. Caci vroiam sa preintampin multe chestii pe care le citisem pe-aici, mai ales ca ar fi trebuit in caz de ceva sa-mi tin izbucnirile-n gatlej, nu se cade sa urli la mama-soacra, nu? Si-atunci de cand avea copila cateva saptamani am inceput cu povesti, aduceam in discutie tot felul de subiecte si ea se simtea incantata ca discut cu ea. La unele chestii pe care le spuneam vedeam ca gogoneaza niste ochi maaari, uneori chiar zicea ca are alta parere, dar lasa ca incet incet i-am implementat mai toate ideile mele, de acum crede ca-s ale ei:)))
Am inceput cu cele legate de alaptat (dat fiind ca ea "n-a avut niciun strop de lapte, da' nici un strop!"), de faptul ca bebelusii alaptati exclusiv n-au nevoie nici de ceai, nici de apa (shoc!:))), de faptul ca nu se introduce alta hrana decat pe la 6 luni etc. Dupa ce a vazut si o emisiune medicala pe tema asta s-a convins cu totul si a devenit chiar entuziasmata in legatura cu ce spuneam.
Apoi aveam grija cand mergeam in parculet (fata avea de la cateva luni la 1 an jumate, deci n-avea ce "contribui" la eventuala educatie) sa-i arat ce ma enerveaza groaznic la alte mamici/bunici etc si sa-i explic de ce- caci vedeam ca erau lucruri care ori n-o deranjeaza, ori i se pareau firesti, chiar de dorit (gen:"trebuie sa-i dai jucaria ta lui X, el e mai micuuutz, nu fi raaaaau!!"- spus unui copil de 1 an, 1 an jumate!). Si de aici porneam la tot felul de dialoguri:"dar trebuie sa inveti copilul sa fie generos!!" "da, dar nu cu fortza; nu trebuie sa-l obligi sa cedeze ceva ce-i al lui fiindca...; daca ia ceva ce e al altui copil nu trebuie sa sari ca uliul fiindca...; nu trebuie sa-l bati la cap ca "alti copii sunt mici" fiindca si el e mic si nu e dispus sa cedeze in virtutea faptului ca s-a nascut cu 5 luni mai devreme ca altul; de ce sa nu urce invers pe tobogan, daca asta i se pare lui atractiv, ce mare crima face? etc etc). Deci pana a facut fata mea 1 an era implementat bine ghidul de comportament in capul ei. Am inceput "munca" devreme fiindca eram sigura ca are astfel de clisee in cap, n-avea cum sa nu le aiba (gen:"sa fim generosi", sa-i spunem ca degetul in gura e "caca", sa spuna "nu plangeee, esti urata cand plangi", sa-l avem pe "nu-i voie" in gusha mereu, si daca nu e cazul etc.), i-am explicat totul frumos si argumentat, si atatea discutii am avut pe tema asta ca a ajuns sa fie convinsa si acum o vad ca observa la alta lume chestii pe care si ea le-ar fi facut si zambeste mandra ca ea nu-i asa:)))

mami de Sophia-Diana (Sophiphi)
18 luni
19 luni
Manole forever

accept92 spune:

Problema este ca eu nu vreau sa-mi cresc copiii in niciun fel. Cand ma uit la ei nu pot sa-i vad decat asa cum sunt astazi si sa ma bucur de ei ca sunt sanatosi si fericiti. Nu mi-i imaginez nici vedete, nici medici, nici avocati, nici mari femei de afaceri. Nu am ambitii proiectate asupra lor, singurele planuri pe care le am ma privesc pe mine. In schimb bunicii nu mai au nicio pretentie de la ei (de foarte mult timp, inca de cand erau doar parinti) dar au foarte multe planuri si sperante pentru si de la urmasi. Pe scurt filosofia mea este 'lasati copiii in pace!' si le repet asta de cel putin 4-5 ori de fiecare data cand ne vedem...'vezi-ti de farfuria ta, lasa copilul ca stie el cum sa se joace, lasa ca o sa porneasca ea in patru labe si fara sa-i arati tu, nu-i mai pune intrebari la care cunosti raspunsul, te rog nu-i mai spune zi asa/fa asa'. Problema nu este filosofia, problema este ca suntem fundamental diferiti. Sa zicem ca intalnirile dintre noi sunt de gradul III, eu fiind extraterestrul care ii studiaza de mult, ei vazandu-ma de fiecare data in premiera si uimindu-se in consecinta.

denizel spune:

Accept, parerea mea e ca nu se mai poate face mare lucru pentru parinti :).
Desigur, poti incerca sa le explici ce vrei tu si ce crezi tu, dar eu cred ca sunt prea siguri ca numai ce cred ei este valabil... :).
Si cum cam toata lumea e ca ei, nu ca tine , cu atat mai mult nu cred sa ai sanse. Au prea multe confirmari de la cei din jur ca parerea lor e normala .


Eu am observat ca baietelul meu sanctioneaza in sinea lui (chiar daca nu o arata in momentul ala) datzile in care eu nu sunt politicoasa cu cineva.
Chiar daca isi da seama ca "am dreptate", inca nu e pregatit sa il "dezamagesc".
Desigur ca si el se pricepe sa nu fie politicos atunci cand nu-i convine ceva , dar cand e vorba de noi, parintii, nu-i prea convine .
Din punctul meu de vedere, as zice sa fii atenta la reactiile pe care le ai in preajma copilei.
Daca te vede ca "ataci" bunicii, s-ar putea sa vrea sa ii aline, dandu-le dreptate si crezand ce cred ei.


Ce as face eu daca as fi in situatia pe care ai descris-o: as incerca sa neutralizez rapid ce spune bunicul/bunica + dupa ce nu mai sunt cu noi bunicii, as deschide o discutie cu copiulul in legatura cu subiectul respectiv.
Deocamdata e mica fetita. Sa vezi ce o sa fie cand or s-o napadeasca parerile educatoarelor, invatatoarelor, ingrijitoarelor, colegilor etc .

~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~