Copilasi de Iulie - August 2004 * 63

ema spune:

Am inteles.Eu de Ricardo ziceam ca nu mai e dragalas...nu neaparat ca s-a uratit...da nu gaseam expresia potrivita.Da,s-a schimbat tare...cred ca in primul mesaj lacrimam pe aci ca deodata parca am copii mari...Serban e cu un cap mai inalt ca mine.De semanat nu seamana nici unul cu mine.da sigur i-am facut io

philip spune:

ema, cat de mare e serban, nu pot sa cred. iar ricardo e un smecherut, mie asta imi spun pozele, in una din poze seamana bine lui mario, am vazut-o si pe opa, sunteti bine cu totii vad si asta ma bucura.

kim222 spune:

a..de Ric???nici gand!..eu oricum cred ca doar pana la 5 ani sunt dragalasi..

Dorsilia spune:

Ema, am vazut si eu pozele cu baietii tai, nu stiu daca cel brunet cu par natural e Serban...dar arata extraordinar, o sa franga ceva inimi de fetiscane, cat despre Ricardo, este un smecherut, plin de muschiuleti, plin de personalitate. Are trasaturi fine, delicate, dar atitudinea face ca per total sa aiba o alura de baietandru deja. Pai sa-l vedeti pe Danu meu ce copil arata inca...nici daca-i pun gel pe par, nici cu freza de puscas marin, nicicum nu-l pot face sa arata smecher sau fitzos. De asemenea atitudinea lui e una de copil inca, nu e genul smiorcait dar e un copil de un bun simt exacerbat, uneori ii spun sa fie mai baietos asa, mai tupeist...
Nu stiu daca se cade sa intreb, cum ai ajuns sa devii atat de preocupata si pasionata de sport, stiu ca tu ai fost subtirica si fit mereu, apoi ai mai avut si pb de sanatate anii trecuti (esti complet restabilita sper), acum esti profesionista, dai lectii acolo, ai grupuri de oameni de antrenat, esti lider sportiv. Sunt foarte interesata de asta pt ca incerc sa ma ajut de orice informatie care mi-ar putea consolida motivatia de a ma reapuca si eu serios de sport, pt ca toata facultatea eram slaba dar faceam sport pt ca ma simteam psihic bine. Si usor-usor am devenit dependenta de a ma simti bine psihic, de a ma simti tare, echilibrata, cu minte limpede, capabila sa iau decizii bune. Acum, nu mai e un secret pt grupul nostru ca sunt rablagita rau la acest sector, psihic stau prost, cad extrem de usor in depresie, ma ridic tot singura cum stiu si cum pot, incerc s-o fac rapid de dragul copiilor, ma mobilizez greu sa ma tin de o activitate din asta ce implica miscare sustinuta, sunt intr-un cerc vicios, mi-e greu acest inceput, pt ca stiu, ca dupa ce iti intri in forma devine obisnuita sa te misti. Tu deci cum ai ajuns sa perforezi zidul ce te despartea de aceasta atitudine exuberanta de acum? ca spui si tu ca inamicul tau e stresul, si ca nu vrei sa-l lasi sa va acapareze tie si copiilor vietile. Hai ca deja simt ca iti iau un interviu ca un ziarist :)

Olivia, nu te stresa, ca ai mei copii sunt printre extrem de putinii (numarati pe degete) care nu participa la activitati extrascolare. Dea nu participa deocamdata nici la gradinita. Nu din comoditate, lipsa de timp, iar cu banii, nu ii intoarcem cu lopata, insa mi-as rupe de la mine sa le fac rost daca as considera absolut necesar fix acum sa-i trimit la cate ceva. E un trend deja sa iti trimiti copiii undeva, oriunde, la cat mai multe, iar pt copil devine o obisnuinta. Sunt copii carora le place, altii se duc pt ca sunt dusi si se obisnuiesc asa, sa nu crezi ca toti sunt genii, sau toti sunt rupti in gura de placerea de a participa la toate cate li se servesc ca variante. Eu recunosc ca m-am simtit cumva pe dinafara la sedinta cu parintii cand auzeam parintii enumerand cum 6 zile din 7 copiii lor au activitati, unii dupa ce ca si dorm la gradinita, imediat ce sunt luati sunt dusi la 2 activitati succesive ajungand abia pe la 7-8 seara acasa. Nu stiu ce sa zic, poate acei parinti si acei copii au un alt tonus sau se obisnuiesc si merg inainte....
termomixul m-a dat pe spate, dar inca nu am convins pe nimeni sa ma doteze cu asa ceva, intelegeti ce vreau sa spun:P

ma duc sa scot o masina de haine
noapte buna

ema spune:

Lia,eu m-am nascut cu picior varus equin...adica rasucit la 180grade.In copilarie porecla mea era handicapata pentru ca mergeam aplecata lateral la fiecare pas...calcam pe partea opusa talpii.Operatii peste operatii...in final merg normal acum...dar sentimentul de inferioritate a ramas.eram o fetita deosebit de frumoasa, cum spun cumoscutii,insa beteaga.So,dureri am avut tot timpul...sport nici vorba,am avut tot timpul scutire medicala,dar acum 1 an jumate n-am mai suportat....durerea se acutizaze si cand trebuia sa merg era un chin.am mers la doctor,artroza grava,operatie de cimentare a articulatiei,a spus medicul.Insa...pina la operatie mai aveam 1 luna...programarea era pe 1 oct,noi fiind la sfarsitul lui august atunci.Barbata-meu de 12 ani ma batea la cap...ca nu fac sport,ca nu-s activa,,,,bla bla...am intrat intr-o sala si am spus durerea mea,o tipa f draguta,in varsta mi-a spus sa vin a doau zi sa facem o evaluare a conditiei fizica.A doua zi m-am dus si la evaluare am iesit varza...la cel mai mic efort inima mea o lua razna.Si tipa respectiva zi de zi m-a antrenat...initial nu puteam decat bratele...tot ce implica cardio si picioare...aveam blocat calcaiul si nu puteam nici sa pedalez pe bicicleta.In fine,am muncit ca o nebuna...mam chinuit numai eu stiu...dupa o luna foloseam toate aparatele,inclusiv cele de cardio.Si brusc...au incetat durerile la picior.Am mers la medic...articulatia deblocata,nici vorba de inflamatie...am scapat de cutit.Asa a inceput.Si am continuat in acelasi ritm,am inceput sa cumpar fel de fel de programe,sa diversific gama de exercitii...am incercat fel de fel de miscari si care sa solicite...sa simt jena aceea specifica...febre peste febre..aveam zile cand nu puteam sa m-a asez pe wc de febra musculara...remediul era la sala unde durea cat incalzeam muschiul si continuam...in final acum nu mai fac febra...pot sa stau si doua ore in sala.Si respectul celor din jur m-a ajutat...cred ca am fost cea mai sarguincioasa clienta...sala fiind foarte populata de persoane in varsta,aici la tara nu prea sa indeasa tineretul...si apoi sunt sumedenie de sali.Cand au venit sa ma roage sa le arat exact cum fac ...iti dai seama ce satisfactie am avut...deci faceam si eu prima oara sport...si-l faceam bine.
de asta spun...daca eu am putut,oamenii normali...cu o constitutie buna au nevoie numai de vointa.Eu de asta am avut din plin...tot stresul si nervii ai varsam pe aparate...trageam 40kg cu mainile mele uscative cu mintea goala...numai muschiul al auzeam...in rest nu mai vedeam nimic.Cand plecam de la sala eram ca noua...veneam acasa pregateam masa si fugeam sa i-au piticul de scoala...si pe urma pina seara aveam o energie...pe care n-am avut-o niciodata.Seara devreme ieseam afara..ca ploua ningea...nu conta...alergam,saream,faceam intrecere...cu amindoi baietii...fotbal,tenis..tavaleala prin iarba...absolut tot ce ne trecea prin cap.Si acum abia realilez ca sportul mi-a schimbat viata..dintr-o persoana deprimata de boli si necazuri am ajuns atat de increzatoare...nu m-a simt deloc obosita,nu ma doare nimic...petrec mult mai mult timp afara cu copii...e bine si ptr.ei...deci cand nu am chef de sala imi pun salteaua de yoga si in secunda doi baietii sunt linga mine...flotari,fandari,abdomene...Ricardo e super ambitios...trebuie insa sa ma opresc cateodata ptr. ca el e inca micut..si nu vreau -l las prea mult.

mii de scuze ptr. mesajul lung...rog celelalte fete sa-l ignore...aici de fapt vorbim despre copilasi,nu despre...sportul ca mod de viata.

polux spune:

Ema ma bucur ca te citesc. Mey ce ai insufletit paginile...si sa sti ca aici discutam despre orice, nu numai de copii. Asa ca nu-ti mai cere scuze, cui nu-i place sare peste mesaje si gata.
Sanatate copiilor bolnaviori. Noi am fost bolnaviori pentru prima data in anul acesta scolar. Si noi suntem pe antibiotic, dar ce a fost mai rau a trecut. Azi chiar am fost la inot.
Va inteleg emotiile cand va ganditi la scoala. Mie nici acum nu-mi vine sa cred ca puiul cel mic e la scoala. Si eu as vrea sa fie student numai de A, dar sincer nu vreau sa o fortez peste limite. Noroc ca ea e copil bun, si destept si muncitor, dar sunt convinsa ca in viata nu e totul despre asta. Imi place cum le preda aici, si art si music...le stimuleaza creativitatea. Ce prost i-am judecat pana nu de mult pe americani, mi se parea ca scoala e o joaca la ei. Nu nu e asa, doar ca nu-i forteaza pe toti sa fie matematicieni sau oameni de stiinta. Fiecare isi dezvolta propriile aptitudini.
Buna dimineata Romania, buna dimineata Europa.


Liliana
Poze- martie 2008 ; Poze 1 ; Poze 2 ; Poze 3 ; Poze 4

roxanaz spune:

buna dimineata
Ema, vazut baietii, ce au mai crescut!
ma apuc de munca, azi e ultima zi inainte de curs deci mi s-au adunat gramezi.
sa aveti o zi usoara!

szivarvany spune:

Ce baieti mari ai Ema si frumosi, da` frumosi - frumosi
Si buna dimineata la toata lumea
Aici ploua si e toamna
Revin ca vine sefu`

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"


*** Concursul KloraneBaby *** www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=6" target="_blank">mam.jpg ***

cristalina spune:

Neata!

Vazut germano-olandezii...Baieti mari si frumosi!
Ema, felicitari pentru vointa!
Sper sa nu ajung in situatii extreme...Cateva zeci de minute de sport la 2 zile pentru conditie fizica mie imi ajung...

Olivia, ca cercetas ce sunt mi-a rasarit o idee (pacat ca nu m-am uitat pe cutie la un joc din ala ca sa vedem ce scrie)
In cazul in care mai aveti pulbere din aia...Iei o carte grosutza de care nu vei avea nevoie vreo 2-3 saptamani, o legi cu atza de care atarni piatra de la joc (trebuie ceva pe care sa creasca acel cristal, o bucata de sticla mai rugoasa e buna) si o asezi peraftul de sdeasupra borcanului in care vrei sa cresti cristal.
Intr-un borcan de sticla pui solutia si ata o fixezi cat sa atarne piatra cam la 2 cm de fundului borcanului si o lasi acolo in destula zeama.
Acum, cu zeama e mai complicata treaba daca nu mai ai pulbere.

Roxana, pleci la Londra?!

O zi frumoasa sa avem!

Andries spune:

Tare!! asta DA idee... o sa o pun in aplicare dupa ce vom achizitiona dracia aia.

Andries