Pian de la 4 ani?

buflea spune:

Pai da, dar ideal ar fi sa consum ce produc cei talentati, cei care au chemare catre pian, cei care stau de placere cate 2 ore pe zi si exerseaza ... de placere, nu de nevoie ...

Ramona2006 spune:

Discutia de aici mi-a rascolit amintirile din copilarie...La noi in casa pianul a aparut cind eu aveam aproximativ 10 ani, sora-mea trei iar cei doi frati, 2 ani respectiv un an...Bineinteles, eu si sora-mea am fost cobaii...la mine nu a tinut prea mult, faceam deja sport si am preferat scrima pianului. Sora-mea a inceput pianul la 3 ani si astazi este pianista, lucreaza La Conservatorul din Timisoara. La prima ora de pian a facut pipi pe ea de frica (nu exagerez) aveam o profesoara absolut terifianta, era supravietuitoare de la Auschwitz..Vreau sa spun ca, desi la mine nu aprins pianul, fiind o prezenta permanenta in casa noastra (totii au terminat scoala de muzica) m-a facut sa-mi placa muzica, sa o caut, sa o apreciez.
Eu am fost cobaiul mamei si in ceea ce priveste limba engleza (acum aproape 40 de ani in Romania ceausista engleza era un moft) si asta s-a prins, am un master in engleza, scriu si citesc in engleza si m-a ajutat enorm in viata...Am facut si sport vreo 10 ani - scrima.
Concluzia?
Este important sa expui un copil la cit mai multe...muzica, dans, sport, limbi straine, arte...ii dezvolta, le deschide orizonturile, ii face mai...completi si in plus, de multe ori un hobby ajunge o pasiune pe viata, chiar o cariera. Evident ca fata de ceea ce nu va simti atractie copilul nu va alege si pina la urma va renunta total. Dar avantajele ca are o baza, un minim de cunostinte intr-un anumit domeniu, exista si nu se stie cind ii vor folosi in viata...
Maya mea are cinci ani si acum am inscris-o la inot si va face si pian. Nu am inceput mai devreme ptr ca de la trei ani, cind a inceput gradi am tras-o cu bolile la ea...ii place matematica (rudimentara, sau cum sa-i zic) - formele geometrice, numerele, operatiile aritmetice, asa ca facem mereu.I-am cumparat albume de arta, citeva l-am downloadat de pe internet si ne uitam la ele. Nu trebuie sa stie numele pictorilor sau stilul ci sa se familiarizeze cu arta...in fine, ar mai fi multe de spus dar m-am intins mult. Cert este ca la virste mici mintea copilului este ca un burete, absoarbe tot si (inca) invata cu placere...asa ca e bine sa-i oferim cit mai multe oportunitati...

Blogul meu de mama ce sta mult prea mult acasa:
http://aloneinholyland.blogspot.com/

Sabina spune:

eu n-am dat fata la pian inainte de 5 ani si 2 luni, vad ca se poate si mai devreme, dar noi asa am hotarat, dupa 5 ani. ea nu prea mergea la gradi pt ca abia se nascuse fratele ei si am zis ca macar 6 luni sa nu aduca boli, asa ca pianul era singura activitate.

acum are aproape 9 ani si e f buna, dar nu are o grozava placere. asta de vreo cateva luni, de cand studiatul pt examen a ajuns-o, pana in clasa a doua nu a avut examen greu. Deci nu muzica e prob;ema, ci examenul.
Insa eu nu o las sa renunte pt ca asa consider, ca e f folositor pt creierul ei sa cante la pian.
Si face si germana :P

Eu consider ca muzica nu e optionala. Nu conteaza instrumentul. ma refer la faptul ca asa cum tre sa stii un minim de matematica, asa si un minimum de muzica. E conceptia mea de viata, nu o impun altora in afara familiei ele:D, dar nu vad de ce mate, geografie, fizica etc sunt importante si muzica nu, chiar nu pricep. Se poate explica eventual prin ignoranta ierarhizarea.



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Nicoleta spune:

Salut

La gradinita la care este copilul meu cel mic se face optional flaut. De la 4 ani. Il voi da si eu de cand se va putea, fiindca sunt de parere ca muzica te intregeste ca persoana. Ii aud uneori pe copii, nu fac lucruri complicate, invata despre ritm... si cantecele foarte simple.

Pe copilul cel mare nu ne-am invrednicit sa il dam undeva sa studieze un instrument pana acum (ar fi fost destul de complicat)... insa din toamna va incepe si el pianul. Speram sa ii placa. Fireste ca nu vrem performanta. La un moment dat voi incerca sa ii prezint si varianta "chitara".

monica-elizabet spune:

Buna fetelor,
ca si Sabina(pe care o cunosc si o salut pe aceasta cale) sper ca esti mai bine...ultima data cand am vb cu fostul meu prof erai la Viena... si inteleg ca nu f bine ...ai grija de tine, sanatate) consider ca a studia pianul (muzica) este la fel de necesar precum studierea matematicii sau a unei limbi straine.
Am sa incerc sa raspund (cat ma pricep si eu si din experienta de mama si din aceea de prof de pian) la unele dintre intrebarile voastre.

Ref. la ce varsta se poate incepe pianul:
Pianul poate fi studiat incepand cu 4-5 ani, odata cu dezvoltarea primelor aptitudini de citire... depinde bineinteles de capacitatea de intelegere a fiecarui copil in parte... am avut la lectii prichindei de 4 ani cu care am lucrat mai bine decat cu un copil de 6-7 ani si am avut si copilasi de 4 ani care dupa cateva lectii dadeau semne de plictiseala si atunci am renuntat... i-am preluat mai tarziu si totul a fost ok.
Aici intervine si profesorul care daca nu stie cum sa-l abordeze pe micutul elev totul este pierdut.
In cazul in care profesorul este agresiv in limbaj sau are un comportament violent trebuie schimbat imediat, vorba aceea, sunt atatea oferte si toate ne dorim ce este mai bun.

De ce este preferat pianul si nu alt instrument de catre cei mici?
Spre deosebire de alte instrumente, la pian sunetul se obtine usor si imediat, prin apasarea unei clape. La vioara sau alte instrumente cu corzi ori instrumente de suflat, ca sa rezulte un sunet corect, trebuie luni de studiu pentru a gasi locul exact pe coarda. La pian, avem o satisfactie imediata daca se invata corect de la bun inceput. Cantatul concomitent cu ambele maini ajuta la dezvoltarea motricitatii, dezvoltarea inteligentei. Pianul te ajuta sa gandesti armonic, este regele instrumentelor poate ca si de aceea este de cele mai multe ori ales
Plus ca pentru anumite instrumente iti trebuie o anume inaltime (cum ar fi un prichindel de 4 ani sa cante la contrabas)
Atentie si la instrumentele de suflat, nu oricine poate canta la ele. Unii copilasi au probleme cu respiratia, se canta in picioare, se oboseste repede, etc.
In general in liceele de muzica studiul acestor instrumente incepe din clase mai mari (a III-a sau chiar a V-a)

Cat trebuie sa studiem la pian?
Depinde ce ne dorim sau ce-si doreste copilul ref. acest instrument.
Daca se studiaza pianul doar pentru placere, copilul de 4-5-6 ani canta o data (preferabil de 2 ori pe sapt) cu profesorul si acasa daca are instrument repeta de cel putin 2 ori pe sapt repertoriul studiat.
Daca se doreste a se studia pianul la un nivel avansat/scoala de muzica/liceu de muzica atunci (cel putin scolarii) trebuie sa cante in fiecare zi fiindca, asa cum spunea si Sabina, intervin examenele, unde se cere un anumit repertoriu cantat la un nivel avansat.

Copii care studiaza pianul au o deschidere mai mare spre arte, spre frumos, chiar si ca auditor

Toate cele bune

alghaziloredana spune:

Este foarte important ca lectiile de orice fel (pian, tenis, balet...)sa inceapa dupa ce parintele a observat o inclinatie a copilului (confirmata mai apoi ca aptitudine sau chiar talent)pentru respectivul domeniu!
La varste mici, profesorul are un rol hotarator in a apropia sau a il face pe copil sa urasca instrumentul, racheta de tenis etc. Aptitudinile sale pedagogice, metodele de predare adaptate varstei si temperamentului copilului dar nu in ultimul rand "mutra" sa :)...conteaza enorm!

Lali spune:

Monica-elisabet a explicat mult si frumos.
Voi explica si eu din perspectiva unei mame total neimplicata in domeniul artistic dar a carui copil face pian.

Baietelul meu face pian, o data pe saptamana de la 6 ani. A fost o activitate optionala pe care i-am propus-o, a spus da, vreau, face cu placere si fara ca eu sa astept vreo performanta de la el. Daca el va sustine la un moment dat ca nu mai doreste pian, voi intrerupe lectiile. Deocamdata canta cu placere, participa cu placere la lectii, deprinde notiuni muzicale practic nu numai teoretic cum se face in scoala primara ceea ce mie mi se pare deosebit de important.

De ce i-am propus asta ?

Pentru ca eu consider ca educatia in domeniul artistic este la fel de necesara pentru un copil ca si educatia in domeniul stiintelor, in domeniul umanist si, bineinteles ca si sportul.
Pentru ca arta ne defineste intr-un anume fel pe noi oamenii si pentru ca un om matur care nu are un minim de cunostinte ce sa-i permita sa aprecieze o pictura, o cladire sau un concert pierde ceva din frumusetea vietii.

De ce la o varsta mica (eu am considerat 6 ani ca fiind o varsta potrivita) ? Pentru ca acum copiii au o disponibilitate extraordinara de a acumula lucruri total noi, pentru ca e inca o varsta a inocentei cand reactiile sunt adevarate si pentru ca e varsta perfecta pentru a lua contactul cu cat mai multe.

Deasemenea in cazul nostru particular am considerat ca pianul ne va ajuta la cresterea puterii de concentrare si la coordonare ceea ce s-a intamplat.
Baiatul meu a cantat pe scena, la serbarea gradinitei si asta i-a adus un plus de incredere in el si l-a invatat ca e OK sa ai emotii si ca acestea pot fi si pozitive.

Deasemenea face cu placere sport si e bun la matematica. Are multe acivitati extrascolare dar le face pentru ca doreste sa le faca si sper ca asta il va ajuta mult in adolescenta prin faptul ca va avea mai multe preocupari, timpul si mintea ocupata.

Si da, cum zicea cineva e cool de pe acum sa canti la pian printre cei de varsta ta. Noua ni s-a intamplat in vacanta din Grecia, sa existe un pian la un moment dat iar baietelul meu sa devina centru atentiei cantand din proprie initiativa, ceea ce i-a placut teribil .

Bedrosmart spune:

Mi-as da copilul la pian, vioara, contrabas, canto etc. cu o singura conditie: sa aiba ureche muzicala, aptitudine innascuta fara de care orice incercare de a invata muzica este o gluma proasta. Vad insa ca putine mamici si-au pus problema in felul asta, din pacate, zic eu.

Si vorbesc din prisma unui fost copil care a luat timp de 7 ani lectii particulare de pian, fara sa aiba cea mai mica inclinatie muzicala. Da, a fost un chin pentru mine, repetat de doua ori pe saptamana, ani de zile. Profesorul meu era tare dragut si amabil, in niciun caz nu ma chinuia el, dar incercarile mele zadarnice de a pricepe ce fac, altcumva decat pur mecanic, au fost chinuitoare. Pe langa asta, parintii mei au cheltuit degeaba o groaza de bani, iar eu am pierdut inutil timpul, as fi fost mult mai castigata daca pur si simplu m-as fi jucat in orele alea.
Mult mai util mi se pare ca un copil sa faca sport, dar, la fel, un sport care sa ii placa, sa il atraga sau sa invete o limba straina care, la fel, ii va folosi sigur in viata.

Orice activitate artistica presupune si o inzestrare nativa, altfel este practic imposibila. Una este sa inveti, de exemplu, sa cosi sau sa faci origami (zic si eu ce mi-a venit rapid in minte) si alta sa canti sau sa desenezi. Pur si simplu nu poti s-o faci daca nu esti inzestrat de la natura cu un talent minim.
Se intreba cineva de ce pianul este preferat de parinti altor instrumente (desi el, ca obiect, este destul de mare si scump). Pai simplu: pentru ca este printre putinele instrumente muzicale (daca nu cumva singurul) la care poti canta (vorba vine, sa auda vecinii) si daca esti afon. La vioara, de exemplu, lucrul asta e imposibil.

Asta e parerea mea, din prisma cuiva care a luat astfel de lectii inutile. Niciodata n-am s-o inteleg pe mama pentru ambitita absurda de a avea un copil care face pianul (probabil ca dadea bine la rude si prieteni, altfel nu-mi pot explica), in conditiile in care era perfect constienta ca sunt complet, dar complet afona.

Concluzie: da activitatilor pentru care exista aplecare, talent, nu activitatilor inutile, facute pentru ca da bine la CV (la CV-ul de gradinita, cred, ca mai tarziu nu stiu cat mai conteaza asa ceva).

B.

Sabina spune:

afoni nu exista :) e doar o categorie f restransa care au o boala, se numeste amusie, nu cred ca e cazul.

Eu cred ca ti-a folosit pianul, degeaba crezi ca nu. Dar ai dreptate ca daca nu are copilul inclinatie nu are sens.NU poti insa sa stii daca are sau nu pana nu incerci.

se fac si o mare confuzie intre ureche muzicala si cantat coect, nu au nicio legatura una cu alta. Termenul de ureche muzicala este un fel de metafora ca sa fiu blanda. Toti oamenii au ureche muzicala, altfel nu ar recunoaste John Lennon de Metallica sau Beyonce, ca sa zic asa :D

parintii tai nu au gresit cu nimic, pt ca nu teu pus sa faci pian de performanta. Ti-au dat lectii asa cum iei la scoala lectii de chimie sau engleza sau in fine, fa tu analogia cu o materie la care ai invatat dar care nu ti-a devenit profesie.

si faptul ca nu intelegeai ce faci tine de profesor, poate a fost f f dragut, dar...atat .


Monica, pup.


Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

Lali spune:

In conditiile in care copilul meu era afon, asa cum spui tu ca esti si daca lectiile de pian ar fi un chin pentru el, atunci da, nu ar trebui sa le ia.
Dar nu e deloc asa. Are vreo aptitudine innascuta ? nu stiu, inca profesoara nu mi-a spus nimic in sensul asta. Dar canta cu placere si canta. Si, spre deosebire de mine, chiar cand se prosteste si nu canta dupa partitura suna cumva bine ce canta el. Eu daca ating mai mult de doua clape e jale !

Si putine mamici si-au pus problema asa pentru ca nu e cazul lor asa ca nu au de ce.


Pe de alta parte de unde ideea ca decat pian mai bine sport ?
De ce nu amandoua ?
Sau de ce nu poti aceepta ideea ca asa cum tu spui ca exista copii afoni exista si copii fara inclinatie si talent pentru sport ?

Din fericire al meu merge cu placere si la pian si la sport. Probabil ca nu va face o profesie din nici una din ele dar cu siguranta il vor desavarsi ca om.