Frica de paianjeni (copil 7 ani);adaptare schema?!

Baiatul (7 1/2 ani) este ingrozit de paianjeni, tipa, tremura din tot corpul, da in isterie cand se urca pe el (locuim la "tara", sunt uneori afara, pe terasa; intr-o seara i-a coborat unul drept in cap pe caciula si era destul de mare, cred ca si eu as fi urlat din toate puterile... A simtit ceva, l-a dat cu mana jos fara sa stie ce e, a cazut pe jacheta si abia apoi l-a vazut, a inceput circul). Azi, la fel, doar cu unul mic, luat de pe scaun, tot afara. Iar noaptea, uneori il apuca fricile (viseaza urat) si vine la mine.

Am citit cateva articole pe net despre fobii, mi s-au parut interesante. In special o schema de a intelege si "descompune" teama dar nu stiu cum s-o aplic in cazul paianjenilor.
Astfel suna, merge in cazul fricii de caini (noi avem caini, nu ii este deloc teama de ei, paianjenii sunt insa "mostrii" lui...):

1: Deseneaza un caine pe o foaie de hartie.
2: Citeste despre caini.
3: Uite-te la foto cu caini.
4: Idem (video).
5: Uita-te la caini printr-o fereastra inchisa.
6: Idem (fereastra partial deschisa).
7: Idem (din pragul usii).
8: Indeparteaza-te de prag.
9: Roaga pe cineva (un adult, parinte, prieten...) sa aduca cainele in casa, intr-o camera apropiata, in lesa.
Step 10: Roaga "cinevaul" sa vina cu cainele (in lesa) in camera cu copilul.

Acum, ce fac, ii prind un paianjen si i-l aduc langa el, asa treptat? Pe cei mititei ii mai suporta dar daca sunt mai mari decat unghia e prapad. Iar pe paianjen nu-l pot tine in lesa sa nu se catere pe el.
Acum m-am enervat si pe computer (desi nu cred neaparat ca de acolo i se trage teama), dar i-am spus sa-si ia ramas bun pentru o vreme de la Scooby Doo si cateva jocuri si sa iasa cu mine mai bine pe terasa cu lupa sa ne uitam dupa "lumea reala" nu imaginara plina de monstri. Pana la urma mi se par mai potrivite abordarile de pe Net (schema de mai sus, sa inteleaga ca toate creaturile au un rost pe pamant, sa invete sa identifice paianjenii veninosi din zona noastra, si lor le este teama de noi si ataca numai daca se simt in pericol, prindem cativa impreuna cu un pahar si hartie apoi ii eliberam, respira adanc si des cand are atacul de panica, imagineaza-ti ceva placut si ai fost baiat curajos atunci cand..., schimba rolurile cu ei - mama copilul fricos, copilul speriat in locul parintelui care sa-l linisteasca si ar mai fi o poveste pe intelesul lui pe care nu prea stiu cum s-o compun, similara cu tehnica aducerii catelului in casa (mi-a placut ideea; aveti vreun plot pentru ea ?).

Ideea: eroul lui imaginar (acum ma gandesc ca poate fi si jucaria lui preferata) invata sa-si cucereasca teama in fata insectelor. La inceputul povestii nu apare nimic "sperios", vorba copilului , apoi paianjenul mititel isi face aparitia, dar se afla pe undeva mai departe in peisaj. Eroul trece prin etapele din povestea cu catelul si, in final, iese victorios, isi constientizeaza/tine sub control frica.

Acum, care dintre "intalniri" ar fi mai potrivite? Imaginara sau reala? Sau ambele?
Idei?

P.S. Si mie imi este teama de "miscatoare" cu picioare si fara (serpi) (nu fac insa crize, desi poate ca am facut in copilarie... ar trebui sa o intreb pe mama, de curiozitate). Nu as risca sa aduc un daddy long legs in casa si sa se catere pe el. Desi, gandindu-ma un pic, "taicutii" sunt cei mai inofensivi, bietii de ei, ar fi potriviti ca model...

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)

szivarvany spune:

Cu animalele mici nu aveam treaba cand mi-am dat seama ca se pot strivi si apoi ma spal pe maini oricum si gata frica.
Insa eu am frica enorma de caini. Din totdeauna. Si uram orice tentativa, copil fiind, prin care trebuia sa trec de frica mea, s-o inving, sa lupt cu ea. Nu-i vedeam rostul si ma sufoca ideea adultilor ca nu trebuie sa-mi fie frica.
Citisem ce ai scris si cum trebuie procedat, dar eu refuzam categoric orice astfel de miscare si o luam ca un atac asupra mea. Frica nu mi-a trecut. Dar pot trai cu ea
L-as intreba pe fiul tau daca vrea sa depaseasca aceasta frica. Inainte de toate asta as face.

Edit ca am uitat un lucru esential: cu gazele m-a trecut frica atunci cand am realizat ca ai mei prieteni de joaca profita de frica asta a mea si imi fac farse Am copilarit la tara si erau peste tot asa ca era usor sa fiu pusa pe fuga

Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"


*** Concursul KloraneBaby *** www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic bebe - klorane baby&page=5" target="_blank">mam.jpg ***

ML spune:

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)

Mediajust spune:

Fiul meu a fost arahnofob. Nici acum nu-i iubeste - dar macar nu mai face crizele alea ingrozitoare.
Eu am tratat fobia dupa ureche - chiar daca opinia este ca ar trebui consultat psihologul.
Am inceput prin a-i ironiza - "uite ce caraghios este! cum ar trebui sa arate un magazin de pantofi pentru paianjeni? nu s-a epilat, uite ce par are pe picioare". Apoi, cu toata indiferenta, ii cam striveam. Rezultatul era ca se mai oprea din urlat si incerca sa faca si el glumite despre fata monstrului.
Apoi am cumparat un atlas cu astfel de scarbosenii, intai a refuzat sa se uite il el, il aratam eu cui venea in casa si comentam savuros pozele, incet-incet s-a apropiat, apoi l-a rasfoit, apoi l-a cercetat cu interes. Spaima de cei vii nu i-a trecut - dar macar nu mai urla si respira normal.
Finalul a fost in vacanta premergatoare clasei a VI-a, cand am facut un insectar (mai mult eu). Nu mi-a fost chiar placut sa-i rastignesc acolo, dar l-am antrenat unde s-a putut (determinari, etichete, descriere). Asa a ajuns sa-si stapaneasca reactiile, nu mai innebuneste cand ii vede, ii altoieste cu papucu' - nu-i plac, dar in limite normale si fara isterii.

kitzy spune:

Eu am fobia de paianjeni de cand eram mica si nici acuma la 30 si ceva de ani, n-am scapat de ea, ii drept ca nu tip si nu mi se opreste respiratia cand vad unul, dar clar inlemnesc daca vad ca se plimba pe perete, sau daca il vad pe mine, ma scutura toti fiorii Nu stiu de unde vine frica asta, mama imi spunea ca atunci cand aveam vreo 2-3 ani, ii luam de picioare si ii aratam mandra ce-am gasit

Raluca, mami de Diana (24.04.2008) si 38+ cu Andrei

sanzi spune:

Buna! Si eu am o frica ingrozitoare de paienjeni, nu tip, dar ma trec transpiratiile instantaneu daca vad unul, chiar si in poza, nu mai zic in realitate. Nu reusesc nici sa ii omor, mi-e prea frica sa ma apropii, daca sunt singura acasa si vad vreunul il trag cu aspiratorul.
Nu stiu cum sa il scapi de frica asta, cu mine au incercat ai mei sa imi arate unul mort, dar a fost o experienta foarte urata pentru mine, eu tot tipam si spuneam ca nu vreau sa il vad, iar ei radeau si veneau cu el spre mine, mai rau a fost. De asta as zice ca, orice varianta alegi, sa nu insisti, sa te opresti daca vezi ca nu accepta, sa nu se sperie mai tare.

Alexia27 spune:

Eu am dezvoltat tulburare acuta de stress traumatic din cauza de paianjeni de cand am venit aici, si dupa ce am gasit chestia asta:
http://www.flickr.com/photos/13880008@N04/5318257120/ la mine in pat! Ce se poate face e sa dau cu spray de jur imprejurul casei pe afara si pe dinauntru si sa scutur asternuturile bine inainte sa ma culc. In rest, daca sunt mici, papucul e sfant. Daca sunt mai mari (gen ala din poza), o extra doza de spray.
Cu baietelul tau...nu stiu...doar sa vezi care e limita lui de toleranta si sa pornesti desenzitivizarea de acolo.






I am alive and I am here forever
Michael Jackson

I won't be a rock star. I will be a legend
Freddie Mercury

ML spune:

Multumesc tuturor !

M-ai ingrozit cu "lupul" tau! Ma mir ca nu l-am visat.

Pana la urma asa am sa fac, in functie de cat este... pregatit sa se implice; nu vreau totusi sa-l invat sa-i omoare (cred ca nici nu i-ar arde de asta), dect daca sunt mari sau periculosi. Trebuie sa aflu intai care/daca exista veninosi pe aici.

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)

lorelaim spune:

Ati citit "Charlotte's Web"? E o poveste calda, sensibila cu un... paianjen (mai bine zis paienjenita) http://www.amazon.com/Charlottes-Web-B-White/dp/0064410935/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1294117168&sr=8-1

Si ar mai fii de vizionat si filmul: http://www.amazon.com/Charlottes-Web-Widescreen-Dakota-Fanning/dp/B000NA6CPE/ref=sr_1_3?ie=UTF8&qid=1294117168&sr=8-3

Apoi poate n-ar fii rau de incercat si ascultand ceva CD-uri cu self-hypnosis ref la frica de paianjeni (poate gasesti ceva de genul http://www.amazon.com/s/ref=nb_sb_noss?url=search-alias%3Daps&field-keywords=hypnosis+cd+spider&x=8&y=15 la bibleo si vezi care i se potriveste baietelului tau)

Bafta

Vic spune:

Alexia27, si noi gasim prin casa cam o data sau de doua ori pe an paianjeni din aia marisori. Dar de regula pe vreun perete. Inca nu in pat…

De regula, la paianjenii mici nu mai am probleme sa-i omor, desi in copilarie si eu tipam de spaima. Mie mi-a mai trecut cand a trebuit sa fiu eu cea tare, pentru ca le era frica de paianjeni copiilor mei. Varianta aspirator am vrut sa o a[plic si eu, dar sotul m-a intrebat “Si tu crezi ca ala nu poate iesi din sac?”
La paianjenii mai mari, localnici aici, il chem. pe sotul sa le faca ceva. Mai nou, avem mereu in casa un borcan mare, pe care il folosim la prins paianejnii mari. Dupa 2-3 actiuni de genul asta vazute la sot, cand m-am trezit singura acasa cu aratarea, m-am descurcat si eu, stiind ca prin sticla nu ajunge la mine. Interesant cat de mult rezista fara aer sau mancare, in borcanul inchis ermetic cu capacul.

ML, eu zic sa incepi prin a va uita la poze si citi despre paianjeni, uitati-va la Charlotte’s web, si daca baiatul tau accepta astea, abia atunci treci la pasul urmator, gen paianjeni in insectar la un muzeu, sau paianjeni la borcan. Va trebui sa o iei foarte incet, la cat de frica ii e baiatului tau.

ML spune:

Ei, ce dragut , Lorelai, multumesc de idee, o am in biblioteca, nu am citit-o inca, nici nu m-am gandit. Cautam si filmul, eventual Cd.

Vic, am gasit azi un taicutu picioare lungi, l-am rugat pe baiat sa-mi aduca el paharul si l-am prins cu o hartie dedesubt, apoi l-am scos afara (cred ca l-a adus sotul in casa cu lemnele de foc, a si fost cald zilele astea, am vazut pana si o viespe afara...). Da, ne vom uita la materiale, citim, incerc sa-i fac si o poveste cu jucarica lui de plus, macar sa fie informat, uneori am impresia ca nu vrea sa se opreasca sa se gandeasca putin ce se intampla cu el si "bestia".

La tzara americana (poze)


"...went for a ride in a flying shoe..." (tot poze)