Cum o fac sa-si accepte fratele/sora ?

Am o fetita de 4 ani si jumatate, cu o personalitate foarte puternica.

Noi vrem inca un bebe (si e "pe vine"), dar nu stim cum sa "pregatim terenul" si s-o facem si pe ea sa-si doreasca un fratior sau o surioara.

Am incercat toate argumentele care ni se pareau logice, dar la toate, raspunsul ei este invariabil: NU

Daca vei avea un fratior / surioara:
- vei avea mereu pe cineva cu care sa te joci (raspuns: nu vreau)
- nu te vei plictisi niciodata (raspuns: nu ma plictisesc)
- vei avea de 2 ori mai multe jucarii, pentru ca si el le va primi pe ale lui si va veti juca impreuna (ca sa preintampin obiectia ca ii va lua jucariile)
- daca este un sufletel sus la Doamne Doamne care vrea sa vina sa fie fratiorul tau ? raspuns: sa se duca la alti parinti, care poate nu au copii si isi doresc
- dar de ce nu vrei tu un fratior/surioara ? raspuns: pt ca atunci cand o sa fac o prostie o sa ma parasca

Ajutati-ma, ca am ramas in pana de argumente !!!

E normala reactia ei ? Cum ar trebui sa procedez ca sa existe o relatie armonioasa intre ei ?


*****************************
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele

JuliaSM spune:

Probabil ca lucrurile se vor schimba cand va fi real confruntata cu venirea unui bebelus in familie: burtica mamei,pregatirea hainutelor sau a accesoriilor,eventual cumpararea unui bebelus gen Annabel(la noi are mare succes "munca" in paralel :d eu schimb sau imbrac bebele real-nr.3 la noi,iar ea,care e nr.1,il imbraca pe al ei) pe care sa exerseze personal veleitatile de viitoare mamica :) .
Nu mai spun ca prezenta copilasului in sine ar putea schimba atitudinea ei,desi nimic nu o garanteaza.Se poate sa-si intareasca convingerile de acum,e drept,si sa fie geloasa...dar toate se rezolva cu iubire si muuuulta rabdare,in timp.Mult bine va dorim,ca in situatii din acestea nu sunt solutii standard.:)

montelimar spune:

Cred ca problema e putin cam gresit pusa- decizia de a mai avea inca un copil e a voastra, si din felul in care pui intrebarile ii dai impresia ca e pe undeva si decizia ei, ceea ce nu cred ca e cazul. Intr-un fel e normal ca un copil de cinci ani, daca e lasat sa aleaga, sa raspunda ca nu vrea un fratior - pentru ea e foarte normal sa va vrea doar pentru ea. Cred ca pur si simplu ar trebui sa ii spui ca va avea un fratior sau o surioara si sa o asiguri, prin vorbe si fapte, ca dragostea pentru ea va ramane aceeasi. A fost nu de mult un subiect pe tema asta cu multe sfaturi folositoare, deschis de Pizinuca.

Claudi@ spune:

Eu am citit, in a doua sarcina, ca exact asta sa nu facem.
Sa nu-i intrebam si nici sa le spunem ca vei avea cu cine te juca...
La noi diferenta este mica, doar 2 ani.
Noi i-am spus ca vom mai avea un copil, ce va fi fratiorul lui si ca-l vom iubi,ca si pe el.
Au fost doar cateva momente de gelozie, nu foarte multe, dar niciodata nu a dat in el. De asta imi era cel mai frica, sa nu-l bata, caci vazusem la o prietena, ce-si ferea mereu micuta de ce-a mare.
L-am asigurat mereu de iubirea noastra, asta-i cel mai important.
Si cica sa nu anuntam copilul decat in ultimile 3 luni, caci pt ei trece timpul foarte greu.
Felicitari pt sarcina si sunt sigura ca se vor intelege.

accept92 spune:

Este o greseala pregatirea copilului pentru aparitia fratilor/surorilor. Nu este "normal" (nu este benefic, nu e logic) sa aveti asemenea discutii. 'Bucuria' pe care parintii o anticipeaza copiilor in legatura cu sosirea fratilor devine pentru acestia o obligatie de fi mimata, pentru a se ridica la nivelul asteptarilor. Sigur, cand va fi cazul copilul va intelege ca in burta mamei se afla un alt copil, apoi va intelege ca jucariile sale sunt si ale noului venit, ca noul venit are si el nevoi pe care le-a avut si el cand era mic, va intelege tot ce este de inteles. Nu trebuie subestimat si nu trebuie pregatit intrucat aparitia unui frate este la fel de fireasca precum iesirea la joaca in parc.

kj74 spune:

corect decizia de a avea sau nu un copil apartine parintilor si nu fratilor
faza ca vei avea cu cine sa te joci nu e adevarata mai ales cand bebe e prea bebe

la ai mei diferenta e mica de un an si doua luni si tot exista momente cand cea mare ar dori sa fie lasata sa se joace singura cu cuburile sau sa deseneze fara sa i smulga creionul din mana inca se mai cearta pe jucarii desi au tone fiecare isi doreste jucaria cu care se joaca celalat in acel moment si de aici iese scandal

la inceput au fost momente de gelozie se speria foarte tare cand bebe plangea si se trezea si ea de plansul lui acu il ignora total noaptea dorm in camere separate nu mai exista gelozie au si momente cand se pupa se iubesc si se joaca frumos bebe are un an si 5 luni

perioada de acomodare a fost de cam o luna o luna si ceva a reactionat doar daca l pupa taty pe bebe probabil ca el lipsea mai mult de acasa pentru ca pe mine ma lasa nu reactiona ca la el

apoi au urmat fazele cand plangea bebe din camera sa ma cheme sa l linistesc si acum defapt e la fel daca plange frate su zice il doare pe K si incearca sa l faca sa rada

sa faci tot posibilul sa nu se simta discriminata si restul vine de la sine ai sa vezi

bafta

anya spune:

Primul copil al meu - personalitate puternica si cu simtul proprietatii bine dezvoltat avea aproape 3 ani cand a aparut fratele lui. Stia ca va avea un frate dar niciodata nu i-am cerut voie sa-l fac.
1.Cat am fost insarcinata si dupa nu i-am interzis/restrictionat ceva pe motiv de frate. Un exemplu: nu i-am zis ca nu-l mai pot duce in brate pt ca e bb in burta. I-am explicat ca e mare si greu si eu nu-l mai pot duce, dar daca a obosit ne orim sau il ia tati.
2.Nasterea nu s-a facut la spital (asociat in mintea copilului cu locul unde se duc oamenii bolnavi) ci la maternitate (radeam ca e un aeroport unde aterizeaza berzele ). Nu l-am lasat sa vin ain vizita la maternitate (sa plece si sa o lase pe mami cu bb) ci a venit in ultima zi si foarte mandru si-a luat fratiorul acasa.
3.BB nu a fost numit o buna perioada "copilul meu" ci "fratele tau". Asa a avut impresia ca e al lui. La un moment dat l-am intrebat daca mai vrea sa mai facem vre-un copil si mi-a zis ca trebuie doi. De ce? Pai unul pt mama si unul pt tata. Dar Calin (fratele lui)? Calin e al meu.
4.Deoarece era baiat, nu m-am gandit sa-i iau papusa bb, dar a avut perioade in care-si baga cate un urs de plus sub bluza si avea bb .
5. Am instalat patutul de bb, am pregatit caruciorul cu vre-o luna inainte de nastere astfel incat a avut timp sa le incerce si sa se obisnuiasca cu ele. L-am lasat sa stea in ele. S-a intamplat ca se urce peste bb-frate-sau ca sa doarma amandoi in patul mic - l-am lasat si cu blandete l-am mutat pe cel mic mai intr-un colt sa nu-l striveasca.
6. Fiind fratele lui - din prima zi l-am parcat in camera cu el, asa ca nu a existat gelozie ca bb mic doarme cu mama. Recunosc ca mi-a fost putin greu sa sar din pat de la primul "miau" la alaptatul de noapte. In prima noapte, cand si-a cerut bb portia s-a trezit si cel mare. A venit in sufragerie sa vada ce ii fac. A zis ca vrea si el un biberon cu lapte. S-a dus tata-su si i-a facut. A tras cateva guri de lapte si s-a intors in pat. Din a doua noapte nu s-a mai trezit. Luam bb-ul din pat, ma duceam cu el in sufragerie si il mufam. Dadeam drumul la televizor si aveam reluarile de seriale pepost de lumina.

daca imi mai amintesc faze iti scriu

accept92 spune:

Desi mi s-a spus ca e imposibil, exact asa am procedat si noi (doua fete, diferenta de 2 ani jumate). Bineinteles ca nu a fost asta singurul motiv pentru care nu exista gelozii, vroiam doar sa confirm ca se poate ca fratii sa doarma in aceeasi camera din pima zi. Fetita cea mare a avut o perioada cand tragea la noi in pat (pe la 2 ani)...sunt curioasa daca cea mica va trece prin perioada asta avand in vedere faptul ca o are pe sor-sa in companie. Evident, eu sper ca nu.

Burtocika spune:

Poate m-am exprimat gresit, nu "i-am cerut voie" sa mai avem un bb, ci doar am incercat sa tatonez terenul si sa vad care ar fi reactia ei daca ar avea un frate/sora. Sunt copii care isi odresc foarte mult, dar ea se pare ca nu face parte dintre acestia ... Eu de exemplu imi doream o surioara cand eram mica (si am avut).

De dormit in aceeasi camera nu cred ca se va pune problema, pur si simplu nu avem loc. Iar cu patutul va fi o problema, abia am reusit anul asta sa o scot din patutul ei de bebe, pentru ca pur si simplu se indoia sub greutatea ei ... va fi delicat sa vada acum ca e ocupat de altcineva ...

Sfaturile voastre imi prind bine, daca mai aveti idei, sau daca imi puteti da linkul de la alte subiecte similare, abia astept.


*****************************
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele

accept92 spune:

Am eu un sfat. Nu mai anticipa probleme pentru ca o sa le atragi. Gandeste pozitiv.

Burtocika spune:

Off-topic:

Nu te supara pe mine , dar eu nu sunt de acord cu afirmatia asta. In general imi place sa anticipez problemele, pentru a fi pregatita sa le rezolv. Nu prea-mi place sa fiu prinsa cu "temele nefacute".
Si totusi gandesc pozitiv, eu ma consider o persoana realista, nu pesimista, dar nici din cale afara de optimista ...

*****************************
www.goblenpartner.webs.com" target="_blank">mai coase cineva goblen ?
www.dealemele.webs.com" target="_blank">cartile copilariei mele