Cum ar trebui sa reactionez?
Raspunsuri - Pagina 5
cristoiu spune:
babyblue, no problem, discutii in contradictoriu am si cu prietena mea cea mai buna, si cu sotul, si nu le iau personal. Intelesesem gresit, nu-i bai. Oricum tu imi esti simpatica din ce te citesc pe la diverse.
vikinga, si tu imi esti simpatica, dar cred ca nu e o idee buna sa ii mai scrie nimic. Asa e, femeia aia si-a pierdut 3 ani linga un idiot. Dar cabotinul s-a mai destupat la minte intre timp, nu mai e asa idiot ca atunci. Insa pe ea cu ce ar incalzi-o ca ar veni el sa isi ceara scuze? Anii aia tot pierduti sunt. Si pe urma nu e numai vina lui, ea a stiut exact ca si-o trage cu un barbat insurat, deci un a-hole, nu cu un gentleman. Dar daca ii scrie, poate deschide din nou cutia pandorei.
Uite eu m-am aflat intr-o situatie similara. Am fost indragostita pilaf de un mare nesimtit de-asta cam cum a fost cabotinul pe vremea amantlicului. Al meu nu era casatorit, dar era antamat. M-a vrajit bine si abia pe urma mi-a spus ca e "involved". Acum cind imi aduc aminte ma umfla risul, dar am suferit rau atunci. Si cum ar fi sa primesc brusc un email cu "scuze"? N-as sti cum sa reactionez, sa rid, sa il injur, sa ii scriu inapoi vreo doua sa le tina minte ... ce rost ar avea? Oricite scuze si-ar cere nu l-as privi ca pe un gentleman. Pentru mine vorbele nu fac doi bani, din vorbe m-a facut atunci si am mai crescut, am invatat ce valoare sa pun pe ele.
In schimb, pentru cabotin, caruia ii cam arde in stomac ceva, ar fi extrem de periculos sa se puna in situatia respectiva. Fiindca nu stiu daca nevasta i-ar mai da vreo sansa pe viitor. Mai bine si-ar rezolva arderile alea interioare cu un Peptobismol.
daniela_b spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui accept92 Indiferent de cum va reactiona omul cand se intalneste cu femeia, ca va simti fluturi sau ca nu va simti nimic, ca va zambi sau i se vor umezi ochii...nu e treaba nevestei sa stie. |
Sint de acord cu asta. Mai mult, consider ca daca unul dintre parteneri il preseaza pe celalalt sa "dea raportul" atunci si asta e tot un soi de abuz.
Un_Cabotin, eu as prefera sa nu te sfatuiesc nimic fiindca probabil te-as soca
spunindu-ti ca eu nu as avea nimic impotriva ca sotul meu sa stea de vorba cu fosta lui amanta si n-as fi curioasa ce si-au spus sau ce au simtit.babyblue, felicitari pentru burtica vesela!
Sarcina usoara!Pastreaza-ti inima calma in timpul actiunii
Un_cabotin spune:
Doamnelor, domnisoarelor, (nu am observat niciun domn?)
Va multumesc mult ptr. raspunsuri !!!
Sunt mai mult(e) decat credeam vreodata ca voi primi, in mai putin de 24 ore.
Din pacate nu mai pot raspunde individual fiecarei persoane, asa incat voi sintetiza un pic, sper sa nu-mi scape nicio idee importanta.
Intrebarea cu care am inceput aici, am pus-o in primul rand sotiei mele, cu ceva timp in urma.
Suspans...?!
M-a intrebat ce as face, si i-am spus ca o salut si merg mai departe. Nici unul dintre noi n-a insistat pe idee, asa ca subiectul a fost inchis. Sotia mea s-a aratat multumita, mai ales ca i-am promis ca-i voi spune de se va intampla vreodata s-o vad pe "fosta amanata".
Deci va fi un salut simplu si atat!
Cand m-am despartit de amanta i-am explicat clar ca am gresit, ca sunt vinovat in primul rand fata de sotie, si apoi fata de ea, ca i-am promis s-o fac fericita si... din contra etc.
Deci un mail n-ar face decat sa aduca amintiri in mintea tuturor, sotie, amanta, eu...
Capitolul a fost inchis acum 4 ani.
Doamnelor, nu am fluturasi in stomac la gandul ca o pot intalni pe "fosta amanta". Nu e vorba de acei fluturasi ce anunta/insotesc iubirea/hormonii.
Poate imi batea mai tare inima doar la gandul (si intrebarea) cum sa reactionez?, astfel incat sa nu cumva sa-mi ranesc sotia, cand ii voi povesti despre aceasta "intalnire".
Repet, as primi cu liniste vestea ca e maritata, are copii si e fericita.
Mai mult, hai sa incercam sa ne imaginam aceasta intalnire nu dupa 4 ani, ci dupa 25 ani! Veti vedea mai jos de ce tocmai dupa 25 ani...
Fluturasi in stomac? Nu cred, asa cum nu-s acum, cu atat mai putin ar fi atunci.
O emotie, poate... Revezi pe cineva care ti-a fost foarte drag, cu care ai petrecut un an/doi din viata... cineva la care ai renuntat...
Apoi mergi acasa...si poate pe drum te intrebi (pentru o secunda) cum ar fi fost sa ramai toata viata cu "Cealalta"?
Si cand sotia ta iti deschide usa, zambind plina de dragoste, o imbratisezi si-i multumesti a mia oara ca te-a iertat.
Voi nu va mai intrebati uneori ce-ar fi fost daca...?!
@ Kariguld,
Ard de nerabdare s-o vad pe 'amanta'?
Asta inseamna ca sunt un adevarat masochist, daca de 4 ani tot ma perpelesc si nu fac nimic s-o intalnesc, s-o vad...
Ba din contra, nu i-am raspuns in niciun fel cand ea a incercat sa ia legatura cu mine.
In fine, cred ca e magulitor sa te simti deasupra unor cabotini pacatosi, si sa le dai si cate-o palma peste bot.
Cineva ar putea sa intrebe de ce am deschis acest subiect, daca stiam (oarecum) de la inceput cum ar trebui sa reactionez?
Un salut simplu, mers mai departe si povestit acasa intamplarea.
Si iata ca, dupa 5 pagini de raspunsuri, ma bucur ca am pornit acest topic.
Va multumesc tuturor, si va promit sa va povestesc cum a fost (daca va fi vreodata) intalnirea cu "fosta amanta".
PS. Am vazut (si revazut) un film despre iubire, casatorie, conventii sociale, renuntare la iubire... Nu vreau sa-mi compar povestea cu acel film, dar e o scena care imi revine de multe ori in minte, mai ales cand ma intreb (si va intreb) ce as face daca...
Ei bine, in acel film, barbatul se opreste dupa muuulti ani (20-30) in fata casei in care stie ca se afla fosta "(aproape) amanta". Ezita cateva momente, un minut, si pleaca mai departe. Si ea pare sa-l fi urmarit, din spatele unei perdele... , fara sa-i fi facut cel mai mic semn cu mana.
Nostalgie ptr. ce a fost, ptr. ce-ar fi putut sa fie, ptr. anii ce-au trecut peste amandoi?
Gandul ca asa a fost sa fie, ca in casatorie ne gasim implinirea, si nu in nebunia hormonilor ce cauta mereu ceva nou, mai tanar(a), mai frumos/frumoasa (o iluzie, pana la urma).
Intelepciunea ce vine cu trecerea anilor?
Cand am vazut prima data filmul, am fost revoltat ca personajul respectiv nu a urcat s-o vada pe acea doamna. Sotia lui murise, si ar fi putut sa fie macar prieteni, daca nu mai mult, asa cum si-au dorit in tinerete.
Apoi insa, revazand filmul, si traind si eu destul de mult(e), am inceput sa inteleg alegerea lui (si a ei).
Avea dreptate doamna de pe forum ce dadea exemplul ei, fluturi in stomac la vederea unui barbat, cu toate ca e maritata si fericita....
Ce era sa faca, sa alerge dupa el (si sa si-o puna, doar ptr. a-si elibera adrenalina)?!
Si dupa aia ce facem?, mergem acasa, facem rapid un dus, cu speranta ca nu se afla (totul se afla pana la urma! - nu e un cliseu, chiar asa este) si spunem, aoleu, a fost un accident, nu este ceea ce crezi... Iarta-ma!
Eu am avut un noroc chior, s-a aflat si am refacut viata noastra...
Dar cu ce suferinta!!!
herra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui babyblue tipule, arde pipota in tine!! |
mda, sunt de aceeasi parere.
Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)
buflea spune:
Parerea mea este ca o casatorie reprezinta 30% dragoste si 70% ratiune. Si cum este destul de greu sa traiesti numai rational, orice casatorie are punctele ei de cotitura.
Pare ca alegerea ai facut-o acum 4 ani - sunt convinsa ca in decizie au intrat mai multi factori - copii, acumulari materiale, inertia si echilibrul unei relatii stabile ...etc Si mai sunt convinsa ca decizia luata contine si multe regrete personale (sufletesti) ...
Timpul vindeca multe, cateodata 4 ani nu sunt suficienti ... dar daca vrei sa ramai la decizia initiala, fereste-te de pericole. E mai usor sa previi decat sa rezolvi o situatie deja complicata.
Cat despre sufletul tau ? Niciodata nu va fi multumit ... macar bucura-te de ceea ce ai trait (cu nevasta, cu amanta) dar nu uita nici perioada de acum 4 ani - cand s-a aflat, cand ai vrut sa-ti urmezi sufletul, cand era sa-ti pierzi familia ...
P.S. Ai vazut Podurile din Madison County ?
Bluel spune:
Un_cabotin, am trecut doar sa te salut, chiar ma intrebam ce mai faci, cum decurge viata ta de dupa infidelitate, sa ma ierti ca uneori te-am citat pe aici si sa iti urez un An Nou fara regrete! Important este ca in final sa poti spune I DID IT MY WAY!
Un_cabotin spune:
La Multi Ani tuturor!
Multumesc Bluel... si fii iubita!
balanta spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui accept92
Nu cred nimic din toate astea. Dimpotriva, cred ca daca ne-am asculta instinctele nu am face niciodata alegeri gresite. Tocmai acele bariere construite in copilarie ne chnuie viata si ne fac sa nu fim siguri de instinctele noastre. |
accept, ai de la mine
si
...pt asta inchei cu bine 2010...
accept92 spune:
| Citat: | ||||
citat din mesajul lui balanta
accept, ai de la mine si...pt asta inchei cu bine 2010... |
Sper sa incepi cu bine 2011 si sa-l termini si mai bine!La multi ani tuturor!
kariguld spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Un_cabotin @ Kariguld, Ard de nerabdare s-o vad pe 'amanta'? Asta inseamna ca sunt un adevarat masochist, daca de 4 ani tot ma perpelesc si nu fac nimic s-o intalnesc, s-o vad... Ba din contra, nu i-am raspuns in niciun fel cand ea a incercat sa ia legatura cu mine. |
acum nu te supara, eu asa te-am perceput.
| Citat: |
| citat din mesajul lui Un_cabotin In fine, cred ca e magulitor sa te simti deasupra unor cabotini pacatosi, si sa le dai si cate-o palma peste bot. |
vai, ma supra estimezi.
sub nici un aspect n-as da cuiva o palma peste bot, nici chiar virtual. so, tu te cunosti cel mai bine. noi aici doar ne dam cu parerea facuta in urma celor relatate de tine.
un an nou cu multe realizari si sanatate iti doresc.
pies, eu's mai pragmatica de fel, am vazut multe casnicii distruse din cauza amantelor/amantilor.
Bazar general pe DC
*********************
VREAU SA NU MAI FIU DIFERIT! MIHAITA
Speranta si incredere pentru David
_M-am nascut pentru succes!