Procrastinarea

remiclea spune:

Habar nu aveam ca ceea ce fac eu are si o denumire.In fiecare zi aman tot felul de lucruri, de la cele mai marunte pana la cele mai importante. Am cate o zi in care fac tot ce imi trece prin minte, lucruri care le-am amanat de n zile, la sfarsitul zilei ma simt excelent si imi zic "vezi ca se poate?" apoi de a doua zi o iau de la capat.M-am inscris la un curs la distanta, mi-am dorit sa-l fac, eram foarte entuziasmata la inceput. Acum, caietele de curs zac undeva prin birou, nu stiu daca voi reusi sa-l gat. Mi-am facut liste de sarcini pe zile, cateva zile a mers treaba struna, apoi am amanat o sarcina pe a doua zi, apoi am amanat 2 sarcini, apoi 3, apoi n-am mai facut lista... Eu ies din starea asta daca altcineva, mai presus de mine-seful meu sa zicem- imi da 100 de sarcini intr-o zi. Atunci gasesc puterea si timpul necesar sa le fac pe toate dar de cand stau acasa trece ziua fara sa am timp sa fac nimic, nici macar sa ma relaxez

Tala spune:

He he, eu credeam ca se cheama lene...si cand colo...sufar de procrastinare
Ei traiesc in salturi: testez limite cat pot - adica nu fac nimic pana in ultimul ceas si apoi imi dau duhul pe ultima suta de m.
Mi s-a intamplat mai mult cat am stat acasa cu puiul (4 ani adica). In primul an nu prea am amanat nimic (doar somnul poate) - am frecat sa fie totul luna si lipsit de microbi, mancarici de tot felul pt un pitic care nu vroia nimic...etc. Din al doilea an am inceput sa ma odihnesc dar sa ma si simt vinovata pt asta. Din al treilea cred ca am intrat in depresie (pe acelasi motiv: trece timpul, trece viata si eu nu fac nimic, nu-s o mama buna, sotie harnicuta, nu muncesc etc).
Acum m-am intors la munca (si aici procedez cam la fel - nici nu ma inspira nimeni ca sa zic asa dar fac strictul necesar si putin mai mult desi stiu ca as putea sa fac mult mai mult - dar nu vreau sa-i invat prost). In schimb acasa fac clar mai multe decat atunci cand nu mergeam la munca - asta pt ca stiu ca nu am cand sa le fac. Plus ca accept tot felul de extrajob-uri care imi consuma mult timp si nu prea am cand sa le fac (alta sursa de stres).
Insa ma planific mai mult decat inainte si reusesc sa fac mai multe (nu suficiente dupa umila mea parere).
Intuiesc ca totusi nu sunt lenesa ci imi propun prea multe si ma intreb cum o fii sa ma trezesc pe canapea gandindu-ma ca n-am nimic de facut si ma plictisesc... (pe cuvant ca n-am mai trait senzatia asta din liceu)

http://tabloute.blogspot.com/
Bucurie!

Katya spune:

Draga Daniela-b,imi pare rau ca treci prin asta.Dar macar vezi si din ce-au scris celelalte fete ca nu-i ceva iesit din comun,cred ca toti putem suferi de asta la un mom dat.Sint sigura ca poti evalua daca poti face fata singura sau nu,caz in care apeleaza la un specialist.

Pe linga ce ti-au zis fetele,iti spun cam cum fac eu(nu inseamna ca fac intotdeauna bine,ca uneori e mai bine sa amini decit sa te repezi..):

-incep intotdeauna cu lucrurile care sint cel mai greu de facut si le las la urma pe cele usoare
-daca intru-n casa si gasesc un mesaj pe robot si tb sa sun,nu amin,ma spal pe miini,ma dezbrac si sun
-daca gasesc un plic in posta cum ca tb sa completez un formular cam in 20 de zile,nu-l pun pe birou ci-l completez si-l pun la posta miine
-daca da copilul semne de boala,nu astept pina miine sa vad cum e,fug azi la dr sau pun mina pe medicament
-daca am un resentiment imp cuiva,nu stau sa-l rumeg,sun si clarific
-daca am de formulat un refuz,il formulez pe loc sau in cel mai scurt timp.

Ideea e ca mie mi-ar face mult mai mult rau o aminare decit executarea rapida a sarcinilor,mi-ar sta pe creier si mi-ar da o asa stare de iritare si atitudinea mea i-ar afecta si pe cei din jur,asfel incit prefer sa scap de rau decit sa-l tin in spate.

Dar fac si eu o selectie:mi-ar placea sa fie mobila fara praf dar pot sa tolerez praful pina la urma,deci e o treaba pe care o pot amina fara sa ma afecteze(prea tare).Dar,daca as avea dezordine in debara,chiar daca dezordinea ar fi in spatele unei usi inchise,n-as putea s-o tolerez,deci nu mai amin:intru-n debara.

Nu stiu daca te-am ajutat cu ceva,dar sint sigura ca pasi mici pot fi facuti,incepind de la lucrurile usoare gen ordinea din camera,aruncatul(incearca sa arunci lucruri nefolositoare,mai ales hirtii si-ai sa vezi ce bine te vei simti!),apoi ceilalti pt care zici ca-ti faci timp,mai lucreaza si acolo.

Iti tin pumnii,din ce-am citit din postarile tale cred ca vei reusi!Si nu uita de ajutorul cel mai sigur:al Domnului.
Te imbratisez!

ina.click spune:

Ma pregateam sa-ti raspund dar observ ca de atata procrastinare nu mai am unde arunca un ac pe biroul asta.

Deci ma apuc...in sfarsit..sa strang.

Pe scurt, totusi: imi dau suturi mentale in fund, aia fac. Ma incurajez "haideti sa haidem" si cei din jur ajuta mult; pentru ca mi-e oarecum rusine sa las casa vraiste sau taskuri nefacute pe la birou. Dar daca as locui singura sau as sti ca nu exista impact negativ in munca probabil as lalai si eu treburile la nesfarsit.

In momentul asta aveam de gand sa stau sa motzai pe desprecopii iar apoi sa ma culc...dupa care un prieten m-a intrebat pe messenger "ce i-ai luat sotului tau de Mos Nicolae?"

deci fuga, sa facem curat, sa gasim o soseta festiva (sau ok ma rog un pachetel) si s-o umplem cu chestii de rontait. Ca mi-e rusine sa-i fac cadou...procrastinare

26 +

olympia spune:

Dana, la mine nu-i cu "aman asta" ci mai degraba "fac asta in loc de cealalta, ca asa simt acum". Si evident tot amanare e, ca intre timp intervine ceva, apoi altceva si termenele se dilueaza... Nu aman treburile pentru familie, adica lucrurile pe care trebuie sa le fac pentru ei, pentru mine insa, treburile mele personale le aman la greu. Stiu unde-s lucrurile tuturor, haine, incaltaminte, jucarii, mie insa imi caut vesnic telefonul, geanta, portmoneul... Nu stiu care ar fi "morcovul" ce m-ar tenta, stiu insa ca dac-as lucra alaturi de un partener, m-as mobiliza si as fi mai eficienta. Nu cumva asta-ti lipseste si tie?

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

simi spune:

Hello! Ma numesc S. si sufar de procrastinare...

Acum ma si vad in fata vostra cam ca la o adunare de AA.
Da, las pe miine si pe poimiine ce as putea face azi si asa mai departe, numai ca am observat un lucru. Daca imi trag un sut in dos si ma pun sa fac tot ce mi-am propus, ma simt excelent, moralul meu e bun. Asa ca zilnic imi fac un To do list, ca si Lorelaim. Si chiar merge! Ma simt excelent, ma tin de lista si nu ma abat de la nimic.
Dar stiu ca in adincurile fiintei mele sint o procrastinatoare de mare clasa

rall spune:

PROCRASTINÁ, procrastinez, vb. I. Tranz. (Liv.) A amana în mod nejustificat începerea unei actiuni, în special din cauza neglijentei habituale sau a lenei; a temporiza, a taragana, a tergiversa.

Sabina spune:

deci totusi e lene, avea dreptate mama



Zero toleranta pentru lipsa de toleranta fata de un copil!

Cum mi-am alaptat copiii


Sabina's blog, Sofia Galagia si bb Gheo

anaemi spune:

Eu tocmai i-am spus sotului ca sunt bolnava... sufar de procrastinare , deci sa nu mai streseze un om bolnav

Eu am perioade si perioade. Cand ma apuca dragul de munca ,pai muncesc nene, dar si cand am "crize de procrastinare" abia daca ma misc.Noroc ca am copiii si sotul care ma tin in actiune,ca altfel ...

p.s Acum ca sunt insarcinata, se pune ? ...ca nu m-as misca din pat sau de pe scaun,nici sa ma bati; dar ma cheama datoria

Anamaria & Filip (06.03.2007) & Anastasia (03.08.2008) & (DPN 07.07.2011)

Dragostea [...] toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
Dragostea nu cade niciodata...

giani spune:

Am hotarit sa imi fac o lista de 10 reguli de lupta cu procrastinarea:
1.

Restul mai tirziu