surescitarea copilului de 2-3 ani

Da, stiu ca aceasta perioada e una dificila si ca cel mic il ia pe NU in brate.Mai stiu si ca ne testeaza limitele si isi pune in aplicare manipularea.DAR, intrebarea mea e urmatoarea: de ce vine de la gradi surescitata? Nu ma pot intelege deloc cu ea, nu ma asculta deloc ce-i spun, abia daca mananca ceva si vrea sa faca numai ce vrea ea!Daca nu, incep urletele.Nu cedez de cele mai multe ori, inteleg ca e obosita de la gradi, dar oare gradinita s-o faca atat de ...neascultatoare? Ati mai patit si voi asa?

szivarvany spune:

Ce anume vrei tu sa faca si ea refuza ?
Ce face ea de te supara ?


Daria & felina fioroasaGIULIA(2004 08 16) cu Sela
_"Meglio sole, che mall`accompagnate !"

Laly2010 spune:

Uite, ce vreau eu (chiar daca nu o fortez) sa faca ea e sa doarma la pranz.E treaza de la 7:30 si nu e chip sa o culc. Alt exemplu ce-mi vine acum in minte : arunca cerealele pe jos si o rog sa le adune.Ce crezi ca face? Evident ca nu le aduna si eventual mai arunca altele.Pe scurt fie spus: nu ma asculta deloc! Mai degraba ma considera un partener de joaca, decat parintele ei.Comportamentul asta l-am observat de cand e la gradi, de fapt e mai accentuat de atunci.La gradi sunt putini in grupa, nu pot spune ca e mare galagia sau ca doamna nu are timp sa se ocupe de fiecare in parte, dar...chiar nu inteleg.Sau, am facut eu conexiunea gresita cu gradi? E doar o etapa fireasca?

Mada spune:

ce varsta are?
eu zic ca trebuie culcata la pranz, macar de 4 ori
pe saptamana, mai ales in zilele cu gradi, surescitarea vine de cele mai multe ori de la oboseala acumuluta in tp zilei.
Baiatul meu are 1, 11 luni a incercat si el ce face fetita ta, a mers cateva zile, dar apoi am pus piciorul un pic in prag.
Se trezeste la 7,30 la max 1 jumate doarme pana la 4 sau chiar 5, la 9, 30 cel tarziu in pat, adormim pe la 10 max 10,30.
Si cu fata de 6 ani tot cam asa, aduna-i orele de somn, daca doarme minim 11 e relativ ok sa nu mai doarma la pranz, dar, totusi o ora de stat linistita in pat nu strica
Ferm ii spui ca daca nu isi strange cerealele de pe jos, ii vei lua o jucarie.
la gradi unde e Ilinca au metoda numar pana la 3 si functioneaza excelent.
Adica daca pana la 3 nu ai strans jucaria/ cereale/papusi/hainute sau nu ai terminat de mancat sau mai stiu ce vrei tu sa faca atunci ii oferi reversul nu mai primesti nimic dulce azi, nu te mai joci cu juacaria preferata, nu ai voie sa colorezi, nu stiu ce crezi tu ca merge la fetita ta.
Culmea e ca si la Rares a inceput sa functioneze, mai putin, dar a miscat ceva.
Pai ajunsesem de facea crize de nervi cand il duceam la nani, si fiind singura cu ei, iti dai seama cum eram praf cu nervii si obosita.
Important e sa doarma, sa fie hranita ca si foamea le da stare de nervozitate si apoi metode de a comunica cu ea, ferm, gasesti.



Ilinca si Rares

bird70 spune:

Dormitul asta la pranz depinde de copil. Eu nu imi amintesc multe de la 2-3 ani dar imi amintesc cum ma terorizau cu somnul de pranz. Din cauza asta am lasat copiii mei in pace. Cea mare nu a mai dormit la pranz dinainte de 2 ani, se culca la 8 seara si adormea in 2 minute. Cea mica cred ca putin dupa 2 ani nu a mai dormit la pranz, si ea la 8 seara adormea in cateva minute.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

denizel spune:

pfoai de mine, ce naspa .
Pai, cam asta e, copilul e greu de supus si condus, cam toata viata o sa incerce sa-si pastreze viziunea asta sanatoasa si o sa isi doreasca sa te aiba drept partener. Poate ar fi bine sa nu te mai impotrivesti :).
Daca tii neaparat sa te impui, incearca sa-ti faci o firma ceva, adultii care au nevoie de bani sunt usor de dirijat.


Before
After
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Laura25 spune:

Laly2010, daca imi amintesc bine de la alt subiect, tu ai si un bebe mic acum? Daca da, cu siguranta manifestarile au mai mult de-a face cu aparitia fratiorului/surioarei decat cu gradinita.

Nimic din ce spui tu nu mi se pare nefiresc si iesit din comun. Incearca sa te relaxezi un pic si sa intri in jocul ei, nu sa i te opui. Vrea sa arunce cereale? I se pare amuzant? Ok, arunca si tu cateva cu ea, radeti impreuna apoi tot in joaca si cu zambetul pe buze invit-o sa le strangeti impreuna (eventual cu concurs de cine strange mai multe). Numai coborand la nivelul ei, intrand in jocul ei si neimpunand nimic pe principiul "eu sunt parintele, faci cum zic eu sau te trantesc de nu te vezi" vei reusi sa ai o comunicare si o relatie frumoasa cu copila. Cu cat ii impui mai multe 'de sus' cu atat se va opune mai tare. Rezultatul va fi un conflict permanent si o fetita din ce in ce mai rebela.

---

Si tu poti intinde o mana - Actiunea 3 sate
Am marfa la bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

simali spune:

Cu dormitul la pranz si eu cred ca tine de ritmul copilului, de organismul lui. Fiul meu a refuzat somnul de pranz undeva pe la 1 an si jumatate si l-am lasat asa pentru ca dorinta lui de a nu dormi era cu mult mai mare decat oboseala. Si astazi e genul acela de copil cu 100 de proiecte de joaca in derulare care nu vrea sa piarda nimic, ba chiar i se pare ca somnul ii manaca timp. Cand este vorba de cat mananca si cat doarme eu cred ca fieare copil trebuie lasat sa decida singur si ca orice fortare este un act de terorism.

Cat despre fazele cand copiii de peste 2 ani fac crize (tipa, dau mancarea pe jos, arunca cu jucarii in stanga si-n dreapta, lovesc parintii, alti copii, etc.) eu nu-i vad bine nici pe parintii care ignora cu dragoste copilul si accepta sa traiasca lipiti de pereti in propria casa dar nici pe cei care incearca sa se impuna cu forta.

Cred ca unui copil mic i se poate arata frumos si cu prietenie ca anumite atitudini nu-ti plac (cu conditia ca tu, mama, sa te calmezi si sa nu crezi ca fitele lui sunt un plan urzit special de copilul malefic impotriva ta).

De exemplu cand a inceput sa arunce cu cereale pe jos eu o lasam odata sa-si faca "numarul", apoi ma duceam si-i spuneam ca ma derenjeaza, ca uite, acum sunt nevoita sa strang, ca o inteleg ca e nervoasa sau obosita, ca uite si eu sunt nervoasa si obosita dar nu incep sa arunc cu lucruri, etc. Daca repeta figura ii luam cerealele (FARA NERVI PRIETENOS DAR FERM) si nu i le mai dadeam pana a doua zi, dar nu o certam si continuam sa fiu prietenoasa cu ea in restul zilei pentru ca fetita sa inteleaga ca nu cu EA am o problema ci cu acea atitudine inadegvata social.

Laly2010 spune:

Mada, fetita mea are 2,5 ani. Si eu zic asa ca tine, trebuie sa doarma la pranz dupa ce vine de la gradi, dar crede-ma ca nu stiu cum s-o conving. Nu merge nimic! Mai nou, pe la 4-5, atingand probabil punctul culminant al oboselii si printre lacrimi imi spune sa mergem la culcare. Chiar daca nu e o ora potrivita merg sa o culc si adoarme in nici 2 minute. Evident, seara nu mai ai pe cine sa adormi inainte de orele 23-24.
Ai spus ca si baietelul tau facea ceea ce face fetita mea, dar ca tu ai pus piciorul in prag.
Ce anume ai facut? Poate metoda pe care tu o folosesti eu inca nu am aplicat-o.
Cat despre faptul ca nu face ce o rog (si nu o rog multe lucruri pe zi), am aplicat si eu principiul de la gradinita de care ai povestit, conform caruia “ daca nu aduni de pe jos ceea ce ai aruncat, mama nu iti va cumpara …” Oare e corecta manipularea asta? Oricum, folosita des , nu cred sa dea roade pe termen lung.

Bird, sa stii ca si eu imi amintesc de obligativitatea asta din copilarie, eram mai marisoara, dar ma stresa gandul ca trebuia sa dorm la pranz. Dar, a mea sa zic pe la 9 doarme, dar pana la 9 e numai circ in casa, are toane cu carul, plange daca nu-i fac pe plac, nu asculta, etc.In alte conditii, cand e odihnita, toate astea sunt mult diminuate!

Laura, da, am un bebe mic, am mai scris eu pe forum cateva mesaje. Nu stiu daca e din cauza fratiorului, si stii de ce? Ea a reactionat extrem de bine la sosirea fratiorului acasa, acum ar vrea tot langa el sa fie, sa-l pupe, sa-l mangaie, etc. Tot ce am povestit eu pana acum “dateaza” de cateva luni…Ce ma ingrijoreaza e si ca face uneori invers, o rog sa inchida usa (eu in acel moment alaptam)pt ca vine rece din hol, iar ea o deschide la maxim. Poate daca ma ingnora era mai bine…Stiu ca un copil nu e un adult in miniatura si nu filtreaza informatia asa cum am vrea noi, dar …sa le faca exact pe dos si cu atat satisfactie? Unde gresesc? Nu ma impun pt ca eu sunt parintele si de asta vreau sa faci ceea ce vreau eu, ci ii spun mereu cu argumente. Argumentele sunt menite sa-i aduca siguranta (“nu iti da te rog sosetele din picioare ca ai sa racesti” – iar daca vreau sa i le pun inapoi pe picioare incepe circul). Nu pun bine problema? Sunt eu obosita din cauza nesomnului, dar chiar incerc sa-mi pastrez echilibrul in relatia cu ea.

Simali, crede-ma ca nu as insista cu somnul la pranz daca as vedea ca nu e obosita. De accord cu tine, ca extremele nu duc la nimic bun, nu trebuie sa fim nici prea toleranti, dar nici prea stricti si rigizi!

Laura25 spune:

Laly2010, chiar daca ti se pare ca nu e afectata, sa stii ca venirea bebelushului in familie a dat-o peste cap. Eu nu am fost in situatia de a experimenta adaptarea celui mare la un fratior mai mic, dar am citit de foarte multe ori pe forum povesti ale fetelor care s-au confruntat cu multe probleme de gelozie ale fratelui mai mare, manifestate in cele mai neasteptate forme.

Desi e mare pe langa cel mic, fetita ta e totusi foarte micutza. La faza cu usa pe care nu a vrut sa o inchida, eu cred ca tocmai asta a vrut, sa atraga atentia asupra ei (chiar daca printr-un gest negativ - si atentia negativa e un lucru dorit de cei mici cand se simt dati deoparte). Data viitoare incearca nu "te rog inchide usa ca vine frig" ci "ia arata-i tu la bebelush ce fata mare esti si cum poti sa inchizi usa. Crezi ca poti? Vrei sa ne arati cum stii tu sa o faci?". Incearca sa o faci sa se simta mare si importanta.
Ai mei au 5 ani si tot le spun de 'tz' ori sa isi puna sosetele cu explicatiile de rigoare ignorate la greu. Incearca (desi imi imaginez cat de obosita esti si cat de greu iti este sa iti pastrezi calmul, zambetul pe buze si imaginatia debordanta) sa o convingi sa le faca pe toate in joaca si laudand-o pt fiecare lucru, cat de marunt pe care il face.
Cu somnul la pranz nu stiu ce sfat sa iti dau. Incearca abodare tot in joaca. Nu ii spune "hai la somn" ci ceva de genul "hai sa ne relaxam un pic, cat ne uitam intr-o carte/ iti spun o poveste cu zane". E clar ca e obosita si i-ar face bine sa doarma. Nu ar putea sa ramana sa doarma la gradinita? Poate luandu-se cu ceilalti copii nu ar mai avea problema asta.

---

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=chic%20bebe%20-%20klorane%20baby&page=2" target="_blank"> Rareshic - lau.jpg

Am marfa la bazar umanitar DC

---

Laura, mami de shtrumphi gemeni: Bianca Andreea si Rares Mihai (13.06.2005)
Cugetari gemene, Poveste cu shtrumphi

'Cos what I feel is the only truth for me

EllaX spune:

Pai in prmul rand fetita e intr-o perioada dificila oricum: intre 2 si 3 ani e "mica adolescentza", nu? Capata si vrea independenta - motorie, in primul rand. Poate mai mult, vrea mai mult, face mai mult. Nu se poate exprima verbal pe masura ideilor care-i trec prin capsor - si de aici tot felul de enervari, plansete, crize (tantrumuri) de-a dreptul. Trece si perioada asta, dar dupa ce treci prin ea, nu poti s-o "sari".

Apoi merge la gradi si e mica. Gradinita (mai ales daca sunt multi copii) o oboseste. Oboseala o agita, mai ales daca e combinata cu foame. Daca e flamanda chiar cand o iei, poate ar fi bine sa-i dai ceva mic sa manance pana ajungi sa-i dai masa de pranz (o bucata de banana, mar). A mea, cand era nervoasa de foame, facea tot felul si la masa. Asa era si fata mea anul trecut, cand era mai mica (dar mai mare decat a ta) si o luam de la gradi. Zi de zi era agitata. E, de fapt, un semn ca sunt intr-un soi de suferinta de oboseala - nu se rezolva cu supararile parintilor, stiu sigur. Luat in brate, rabdare si... odihna. Mi se pare ca are nevoie de odihna, dupa ce o iei de la gradi - dar nu stiu cum sa-ti spun sa o pui la somn - cu o poveste (sa apuce sa se linisteasca), cu promisiunea a ceva ce va fi dupa somn (si sa si faceti), cu tine in pat (daca ai cum, ca ai si copilasul mai mic). Daca se agita inainte de somn, normal ca nici nu poate adormi, asa-s toti.

Apoi are frate (daca nu e baietel, scuze! eu asa am inteles). Nu cred ca exista copil care, la aparitia unui frate, sa nu simta (pe langa bucurie!) gelozie si cumva ca au fost abandonati de parinti. E normal sa simta asa. Ea e mica si are ea insasi nevoie de atentie - si iata ca trebuie sa-si imparta atentia cu cineva. Ii e greu. Se poate sa-si iubeasca fratiorul, dar tot ii trebuie atentia voastra (care sigur nu este ca inainte), ii trebuie laude (pe care cel mic sigur le primeste, fie si prin extazierea parintilor in fata oricarui caca facut la timp si a oricarui minim progres), ii trebuie ingrijita, ii trebuie rabdare (e o perioada tare grea dupa 2 ani, nici ei nu se inteleg) - pe care sigur n-o mai aveti ca inainte, ca sunteti obositi - si iubire muulta, arata si spusa explicit. Ii trebuie timp petrecut numai cu ea, cu fiecare din parinti, macar din cand in cand.

No, deci are destule motive sa fie agitata. Cu un copil de 2 ani jumate e greu, oricum, nu stiu cum o fi si cu un bebe, in acelasi timp - cred ca greu. Macar sa stii ca fetita ta are toate motivele sa fie asa si ca o sa treceti peste.