Copiii, motiv de despartire...

analessya13 spune:

Cam asa se exprimase si superwoman Esca. Barbatul cica trebuie avut grija de el sa se simta bine, dar noi femeile? De noi cine ar tb sa aiba grija?

maru spune:

gata, suficient material pentru urmatorul articol?

ingridnen spune:

urmatorul articol ar putea fi "cat ne costa copilul"

Prin vara aveam: gradi, logoped, inot, bona

Ingrid si Cristi 7 ani

analessya13 spune:

Si care ar fi cheltuielile de iarna?

analessya13 spune:

Daca vrei, mai poti cotiza sau esti pe principiul ca ce e mult strica?!

ingridnen spune:

ha, ha, acum iarna am scapat de inot (pt. ca s-a imbolnavit de 3 ori:) si de logoped (nu mai e nevoie)

Avem after-school, baschet si cheltuieli "scolare".. si cate un patinoar in week-end... mai "subtire" decat in vara

adica iarna nu-i ca vara

Ingrid si Cristi 7 ani

accept92 spune:

Eu am refuzat orice fel de ajutor din partea familiei intrucat am simtit ca as pierde ceva in relatia de cuplu. Am incercat o scurta perioada cand primul copil avea cam 7-8 luni un ajutor din partea unei doamne pentru menaj...dar chiar si asta am simtit-o ca pe o incalcare a intimitatii si am renuntat repede. Plus ca inainte sa vina ea ma agitam sa fac ordine ca imi era rusine sa o primesc oricum...mai mare stresul decat beneficiul. Obositi am fost si suntem...dar relatia de cuplu nu a fost niciodata afectata. Amandoi tragem la aceeasi caruta si facem o echipa buna pasand treaba de la unul la altul in asteptarea orei la care culcam copiii. Ziua sunt singura cu amandoi...cand vine el de la munca il las sa manance si apoi pana la ora baitei nu mai vreau sa stiu ca am copii. Rolul lui este sa se joace cu ei...asta este tot ajutorul de care am nevoie dar e ca aerul pentru mine. El o spala pe cea mica, eu pe cea mare....si la nani...ritualul de culcare la noi e foarte scurt...'noapte buna copii!'. In rest este timp pentru toate. Fiecare face dupa cum are chef. Mereu ne multumim unul altuia indiferent ce am facut. Eu ii multumesc ca a dus gunoiul, el imi multumeste pentru mancare...vase la spalat punem in egala masura...cateodata eu dupa ce se culca copiii, cateodata el inainte de a pleca la munca...cateodata nimeni. De calcat nu calc nimic. Curatenia e cam jale, el e mai ordonat decat mine si aproape in fiecare seara strange jucariile, farfuriile si hainele din sufragerie. Eu pun mana rar dar bine...cand ma apuc nu ma pot opri. Si totusi treburile casnice nu ne ocupa prea mult timp...cel mai des lenevim, ne relaxam. Cateodata eu ies noaptea in oras, sport fac aproape in fiecare zi o ora. In concluzie...orice interventie din exterior nu ar face decat sa ne incurce.

ingridnen spune:

accept92, esti o fericita, eu nu mai stiu ce-i aia relaxare de 8 ani... pardon, m-am relaxat anul trecut cat am fost internata 3 zile in spital , am citit si am ascultat muzica de-mi venea sa ma urc pe pereti
Plec dimineata la 7:30 si vin seara la 18:30, iau cainele si copilul de-o aripa si fug in parc cu ei... sotzul lucreaza in afara Bucurestiului si nu ajunge mai devreme de ora 20... mananca si se culca... eu trebaluiesc pana pe la ora 23
Am casa grea, ce mai si 7 guri de hranit (noi trei plus una pisica plus 3 caini )
Dar nu-i nimic, am constatat ca babele cele mai "valide" si nesclerozate pana la adanci batraneti sant alea muncite, neica , gospodarie, copii, nepoti

Ingrid si Cristi 7 ani

mirela0521 spune:

cand am postat acel mesaj am fost convinsa ca imi veti sari toate in cap si imi voi lua portia de bulion de la voi. ma bucur ca nu sunt singura care gandesc asa. asadar,AnaisG, delphin, analessya13
Marina "femeia tb sa se adapteze sa le faca pe toate? De ce nu si sotul? Familia inseamna 2 partneri nu o superwoman. Avem dreptul la a sta in pat si sa citim o carte daca asta avem chef, chit ca avem 2 copii sub 3 ani!" PERFECT DE ACORD CU TINE! si chiar se poate si asta daca exista implicare, respect si intelegere cu partenerul.
IonescuOana "Nu zic ca nu exista sotul ideal, responsabil, care stie ca asa cum a contribuit la conceperea copilului trebuie sa participe si la cresterea lui. Dar nu se aplica in toate cazurile." de acord, insa, de cele mai multe ori problemele cu sotul apar oricum, indiferent daca faci un copil sau nu, pt ca inseamna ca nu exista destula compatibilitate intre parteneri. nu tine de aparitia copilului neaparat. sunt cupluri care odata pareau cu idealuri si conceptii asemanatoare si care pe parcurs se maturizeaza in mod diferit, in directii complementare, au alte asteptari si cerinte de la viata si de la partener decat au avut odata.
eu tot insist cu comunicarea asta, puteti sa dati cu pietre in mine, sa faceti ce vreti! DAR daca exista o buna comunicare intre parteneri nu are cum sa te surprinda nimic in rel de cuplu. nu te poti trezi peste noapte ca intre tine si partener exista o prapastie imensa si ca nu va mai leaga nimic, decat copilul.

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

mirela0521 spune:

accept92 cam aceeasi situatie este, sau a fost, si la mine. parca am fi surori.
nici eu nu am avut nici un ajutor cand am nascut copii, ambele bunici lucrau. cand am nascut-o pe fetita am avut 1 luna jumate pe cineva, o matusa a sotului, sa ma ajute contra cost, normal! venea 4 ore pe zi care treceau vazand cu ochii, ziceam eu sa il scoata pe baiat la plimbare, dar el nu vroia decat cu mine, asa ca nu stiam ce sa fac mai inainte pana ieseam afara, sa apuc totusi sa fac si ceva treaba (sa spal biberoane, sa spal/intind rufe, sa strang rufe dupa sarma sau sa le impachetez/bag in sifoniere, sa pun o oala de mancare la foc mic sa fiarba pana venim de afara etc). menaj nu las pe nimeni sa-mi faca ca sunt f pretentioasa. apoi a plecat in italia sa munceasca, am incercat cu altcineva, nu a mers, am dat baiatul la cresa (l-am retras dupa 2 luni pt ca racea ff nasol si o imbolnavea si pe cea mica de ajunsasem la infectabile repetate cu ea). asa ca m-am ocupat singura, cum am putut de bine, cu copii si casa pana ne-am mutat cu socrii acum 1an jumate. dar deja erau maricei (baiatul 3 ani si fata 1 an) acolo am avut-o pe soacra la pensie si ii mai lua din mana mea sa fac in liniste o oala de mancare, curatenie etc.
cu sotul ma inteleg perfect si mi-a fost de ajutor tot timpul. poate ca eu am mai sarit calul cateodata de oboseala si tracasare (chiar nu e usor sa "stai" acasa si sa cresti copii si sa te ocupi de o gospodarie cu tot ce presupune ea), dar m-a inteles de fiecare data si m-a ajutat cum a putut. el are program f incarcat, pe ture, cu responsabilitati multe si oameni in subordine de care raspunde (uneori vine frant acasa, dar cand intra pe usa lasa deoparte toate problemele de serv si se joaca cu piticii).
din iun m-am reintors la serv, iar din sept piticii merg la camin. lucrurile s-au asezat mai bine acum. treburi casnice sunt cu duiumul, dar fac si eu ce pot, mai las si pe weekend, si pe saptamana viitoare... nu crapa pamantul, nu?!?


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)