Ce cred amantele?
Raspunsuri - Pagina 6
n/a spune:
iarta-ma ca nu ti-a placut telenovela mea, da nu asta e esentialul. Intrebare: tu chiar crezi ca omeneste e posibila casnicia ta in conditiile date si in conditiile puse de tine?
Stii cum imi suna mie? "Nu te mai vreau, nu te mai iubesc, te dispretuiesc, esti un magar, stau cu tine doar pentru copii si daca misti in front bag divort si iti vezi copiii cu program, da... vreau sa te comporti ca un sot model. Ca io la altu n-am de gand sa ma duc si tu nu ai voie."
Eu ma minunez......
Si amantele ce sa creada? ca barbatul tau nu doi bani pe tine si daca el nu-si respecta casnicia... ele nici atat. Sunt femei ca tine si ca mine care nu stiu prin ce drama treci tu, le doare in cot de situatia ta, sunt libere, sau se cred libere sa se bucure de un barbat care le baga in seama. Le doare fix in cot de tine.
Si tu stai ca bleaga si te perpelesti si suferi din cauza unui barbat care nu stie sa te faca fericita. Iar tu te ascunzi in spatele copiilor
Alta intrebare. Daca stai cu el pentru copii, cu ce le afecteaza existenta ca el se vede cu una si cu alta? Sau te afecteaza strict pe tine? Atunci nu mai esti dispusa sa stai cu el pentru copiii?
Si-ti mai ridic o problema: crezi ca divortul este cea mai buna solutie? Un divort poate face ca lucrurile sa degenereze, sa deveniti dusmani, copiii vor fi traumatizati, tu vei fi traumatizata, scarata emotional, o perioada vei fi singura, apoi vei fi nevoita sa-ti imparti copiii cu alta, pentru ca tatal lor va veni sa-i ia de acasa, ca e dreptul lui sa faca asta si instanta ii va lasa cel putin o data la doua weekenduri, si vei fi nevoita sa suporti despartirea de ei in favoarea celeilalte, care va fi partenera sotului tau. Atunci sa vezi perpelit si suferit. In special ca vei fi singura o perioada.
Divortul nu rezolva decat anumite aspecte, dar vine la pachet cu o gama larga de alte probleme.
Deci... gandeste-te bine. Lasa sentimentele la o parte si gaseste o solutie viabila pentru copiii tai.
Parerea mea e ca nu poti sa ceri unui barbat sa-ti mai fie fidel cand relatia schioapata sau cand ii spui ca stai cu el pentru copii. Eu nu-ti mai scriu de acum, ca oricum nu consideri ca iti scriu ceva pertinent, ca fac telenovele, dar sper sa nu mai suferi si sa reusesti sa gasesti un echilibru in toate. O sa mai citesc, daca vei mai scrie, sa vad ce ai mai facut. Imi pare rau de ce ti se intampla si ca esti nefericita. Ai grija de copiii, ca intradevar mama si tata sunt sfinti pentru ei cand sunt iubiti si doriti.
maru spune:
noideea, esti sigura ca nu esti barbat?
ce naiba, dupa ce ca e inselata, ca e torturata psihic de un imatur, acum mai e si vinovata? ma mir ca nu dai freudian in ea...
larasarit spune:
Crezi ca n-ai sa regreti niciodata decizia luata? Crezi ca te vei putea uita in ochii copilasilor si sa nu te simti vinovata never ever forever? De ce vinovata? Vinovata ca ai incetat sa il mai iubesti, vinovata ca pe perioada divortului ei au suferit..sau pentru ca si mai apoi il vor vrea pe tatal lor langa ei, mai mult decat cateva ore pe saptamana.
n/a spune:
Maru, departe de mine sa vreau sa ranesc fata asta. Tu stii bine cat de mult am suferit si cat de multe nopti si zile am pierdut si ce rau mi-am facut ca nu am putut sa accept ca aveam o casnicie de forma, nu acceptam realitatea, nu acceptam ca un om de nimik mi-a distrus sufletul, mi-a distrus visele. Eu sunt cel mai bun exemplu de nervi si energie irosita cu un terminat care nu dadea doi bani pe mine si pe copii si pe casnicia noastra, sau poate dadea, dar nu era capabil sa dea nimik pozitiv de la el. Nu incerc decat sa-i arat realitatea naturii umane. Incerc sa o confrunt cu adevarul din spatele a ceea ce i se intampla. Sunt sigura ca desi o doare ce am scris si poate nu e pregatita sa inteleaga, undeva acolo in sufletul ei va gasi puterea sa nu isi mai prelungeasca calvarul. Nu e vina ei ca barba-su e un "magar", dar cand o vad cum sufera mi-aduc aminte cat si cum am suferit si eu. Frica aia teribila ca deciziile luate pot fi greseli fata de copii e sfasietoare, te rupe in bucati, te mutileaza sufleteste. Si cu cat te afunzi mai mult in negare cu atat calvarul este mai urat si sansele sa isi vindece sufletul traumatizat se micsoreaza cu cat lasa mai mult timp sa treaca. Cea mai buna solutie sa minimalizezi efectele astea este sa accepte, sa fie constienta unde anume se afla ea in casnicia ei. Ea nu tre sa se lase purtata de sentimentele negative, tre sa gandeasca practic. La rece. Viata in care a aruncat-o barbatul ei nu-i mai permite sa fie slaba, sentimentala, bulversata. Tre sa stie ce vrea. tre sa inteleaga ca povestile cu basme au luat sfarsit. Viata asa cum si-o planuise nu mai e. S-a dus. Tre sa se caleasca si sa se intareasca sa poata face fata situatiei si sa isi rezolve problemele cu cat mai multa luciditate. Gandurile pe care si le face cu privire la amantele alea nu o ajuta pe ea cu nimik. E nedrept ca alte femei sa adanceasca prapastia dintre doi soti? E incorect? E frustrant? E inadmisibil? Este. Dar se intampla si nu poate face nimik sa opreasca ce face el. Nu poate decat sa accepte ce i se intampla si sa mearga mai departe in functie de asta. E inutil sa se chinuie sa inteleaga de ce i se intampla. E total irelevant.
Si mai e o chestie. Daca ea i-a pus problema asa ("Nu mai stau cu tine decat pentru copil"), cum se astepta sa faca el care e un "magar"? In nici un caz nu s-ar fi transformat intr-un sotz model de frica ca l-a pus nevasta la punct, ca i-a aratat ea ca il lasa fara tot si ca are mai mult de pierdut daca face de-astea nefacute. Prin chestia asta mai mult l-a intaratat. Pai i-a declarat razboi pe fata si omu loveste acum. Ca asta e soiul. Lui ii e mai usor sa distruga decat sa construiasca. Asta e clar, ca nu e capabil sa o faca fericita, de aia e si magar. Sa o faca nefericita se descurca de minune, asa ca de ce sa nu exceleze. Ce mama lui? Adica il face pe el o femeie? Are si el orgoliu.
Stiu ca par omu negru, dar din ce povesteste ea cam asta pare a fi crudul adevar.
maru spune:
eu sunt de parere ca nu etichetele ne definesc! Mie mi s-au spus multe lucruri in viata, incepand de catre parinti, profesori, colegi si chiar eu m-am etichetat in mod demotivant!
Dar am demonstrat, cand am putut, ca nu e asa!
Pai daca vine sotul acum si imi zice: eu te iubesc pe tine f mult, dar simt ca esti rece, ca nu ma mai iubesti, si atunci stau cu tine pentru copil, ce crezi ca as face?
I-as zice: si eu te iubesc, dar daca tu zici ca nu, atunci asa e...si hai sa lasam vietile sa se duca in sant?
ori ii demonstrez ca nu e asa, ca nicidecum nu il insel, ca nu am nici o aventura, ca sufletul meu e la el, la familia noastra, la ce am cladit...
tu ce zici?
cum te impaci cu etichetele?
Un_cabotin spune:
Ca sa lamurim lucrurile de la inceput: Sunt un barbat care si-a inselat sotia (am postat aici povestea mea, dar a trecut mult timp de atunci) ea s-a luptat cu mine, cu amanta, si am revenit in familia mea, cu trup si suflet.
Witeflower, nu-ti dau sfaturi, dar as vrea sa-ti spun ce am simtit eu cand imi inselam sotia (familia, copilul, parintii, pe toata lumea!)
In primul rand am fost un lash, nu am recunoscut si nu vroiam sa recunosc nimic, nici cand eram prins la tel. la computer, cand plecam la ore nepotrivite de acasa, in fine, cand m-am mutat la "amanta".
Si daca eram prins fara putinta de tagada, juram ca a doua zi voi termina relatia cu "cealalta", ca a fost o ratacire de moment, ca nu e nimic serios etc.
MINCIUNI, minciuni, minciuni!
Cel care inseala (EU), devine expert in minciuni!
Deci prima regula: Sa nu-l mai crezi pe sotul tau! (Asta nu e un sfat, nu?!)
Doi: Incercam sa-mi invinovatesc sotia ptr. comportamentul meu. Si chiar doream sa "bage" ea divortul... la un moment dat.
Astfel eu eram absolvit de vina de a distruge o familie.
Trei: Sotia mea s-a luptat vreo doi ani !!!, ca o leoaica ptr. mine, ptr. familia noastra. Ma iubeste si m-a iubit tot timpul, altfel probabil/sigur nu mai eram o familie.
Concluzia:
La baza familiei, casatoriei, trebuie sa fie iubirea!
"Daca iubire nu este, daca iubire nu am... nimic nu sunt!" - citez si eu din memorie, vezi pe google continuarea din Biblie, de nu ai una la indemana.
Eu am iubit-o pe cealalta, dar (sunt sigur) n-am incetat sa-mi iubesc sotia. Poate a fost doar o eclipsa, poate n-am cunoscut-o cu adevarat pana atunci, poate, poate...
Sunt un Cabotin?! Poate, dar asa este viata (mea).
Inchei cu o intrebare, poate chiar doua:
1. Ce-i vei spune copilului tau (vostru) peste ani si ani? Ca ti-ai trait viata alaturi de Un_Magar, de dragul de a avea ea/el un tata?! Ca asa e viata asta de rahat, trebuie sa suporti si sa inghiti zeci de ani magariile altuia, in speranta ca copilul va fi fericit?!
2. Ce faci daca te indragostesti (cand va fi deja tarziu - nu stiu din ce motive) si tu de cineva?
Devii amanta sau bagi divort, lasand la o parte de data asta grija fata de copil?
Cred ca esti adepta reincarnarii, de-ti permiti o viata surogat, in asteptarea celei de-a doua (vieti), cea pe care o vei "trece pe curat"!
Un_cabotin
PS. Cati dintre noi nu-si traiesc viata ca si cum ar fi "scrisa" pe maculator, ca si cand ar fi doar o ciorna?!
Tot amanam sa ne 'scriem' viata 'pe curat', s-o traim asa cum am visat la 16-18 ani...
Lasam totul pentru "o buna zi..." O zi ce pare sa nu mai vina niciodata ptr. cei mai multi.
witeflower spune:
Da, ajung si eu la concluzia ca am deschis subiectul asta sa disec nitel amantele, de fapt pentru ca nu aveam suficienta forta sa pun pe tapet relatia si situatia nasoala dintre mine si sotul meu...
Numai ca voi nu-mi dati pace sa ma razbun pe ele... la ce mi-ar folosi? Aveti dreptate. Ca e una, ca sunt doua, ca o fi sotul meu un crai cu muuulte femei in harem - la ce-mi foloseste sa ma preocup de ele?
De fapt am facut asta, cred, ca sa-mi iau un ragaz, sa ma mai linistesc si sa ma mai detasez... ca sa pot gandi mai limpede.
Pentru ca, asa cum si voi spuneati, nu e usoara decizia de a divorta cand te gandesti la copii... Dar nici decizia de a ramane impreuna oricum...
Noideea, nu dispretuiesc ceea ce scrii sau ideile tale, doar ca prima postare a fost destul de departe de framantarile mele... cat si de realitate. In urmatoarele postari te-ai apropiat mai mult, chiar tu ridici problema: divortul vine la pachet cu o multime de probleme - e oare cea mai buna solutie?
Un cabotin - iti multumesc ca m-ai luat la tranta, cred ca de asta chiar aveam nevoie! Stiu bine ca oarecum asemanator gandeste si sotul meu, in multe privinte... Si poate daca as mai avea iubirea si increderea necesara ca are rost sa lupt, le-as lua si eu la trante pe amante si in casa i-as demonstra sotului meu ca nu sunt eu de lasat, mai bine sa le lase pe ele.Numai ca, din pacate, mi-a facut atatea nesimtiri (ca sa numai zic "magarii"
), incat iubirea a fost distrusa - si eu m-0ama tot luptat de fiecare data sa o resuscitez... el s-a facut ca lupta... iar eu m-am trezit de fiecare data ca am dus (si am pierdut) razboiul de una singura.
daca ma voi simti vinovata fata de copiii mei? Cu siguranta da, dar nu pentru ca aceasta relatie s-a distrus, fiindca eu stiu cat am luptat pentru ea si stiu ce a facut el in toti acesti ani. Dar ma simt foarte vinovata pentru ca nu am luat decizia de a ma desparti atunci cad trebuia, adica cu multi ani urma - cred ca era singurul mod de a evita aceasta suferinta a copiilor mei. Acum va trebui sa aleg di doua rele pe cel mai mic rau... si nu e usor sa vad in perspectiva care e acesta.
Sa ma simt vinovata ca nu-l mai iubesc? Sa ma iertati, dar nu am cum. Poate vinovata ca l-am iubit prea mult si nu am avut puterea sa-l las cand l-as fi pierdut numai eu, nu si copiii... aceasta vina ma doare cel mai mult.
witeflower spune:
Si, ca sa nu le las de tot in pace pe amante - ma intreb daca nu cumva ele cam stiu ce vor... Cel putin unele dintre ele. Citind pe forum, discutand cu alte femei inselate - incep sa ma gandesc ca multe amante actioneaza pe principiul "incet si sigur" - adica ii fac pe plac iubitului si se dau drept amice in fata sotiei, mint impreuna cu el si suporta cu stoicism incercarile repetate ale iubitului lor de a-si pastra si sotia. De ce? Ca sa nu-l piarda, ca ii arate ce femei intelegatoare si iubitoare sunt ele, amatele - nu ca sotiile care ii cicalesc si le cer socoteala toata ziua... Si pe de lta parte au grija sa nu stea de tot ascunse, sa mai zgandare din cand in cand rana, destul cat sa nu poata fi vindecata. Astfel sotile devin tot mai nervoase si mai cicalitoare, ba mai ameninta si cu divortul! Ei, pentru amanta se pare ca momentul asteptat se apropie - iar ea, draguta, va fi acolo, langa el, sa il consoleze atunci cand sotia il va fi smotocit si-l va fi scos afara. Si of, cand va mai avea dreptul de a vizita copiii doar dupa program - ea va fi prima care ii va deplange soarta... dar si prima care se va grabi sa-i umple timpul liber, nu-i asa?
Iar sotia - treaba ei - daca divort i-a trebuit, acu sa se descurce singura cu copiii,cu responsabilitatile si cu putinii bani pe care ii mai primeste (daca ii primeste...) de la fostul sot.