sarbatori imprumutate
Raspunsuri - Pagina 5
Lali spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui petra
Eu stiu ca in vremea copilariei mele era "ziua Recoltei" care era sarbatorita pe la tara cu mult fast de CAP-uri, in ultima duminica din octombrie.(deci aproape de HAlloween) si pe 1 noiembrie era si este "ziua mortilor" -mai mult in credinta catolica, dar mergeau la cimitir atunci cam toate confesiunile religioase, odata cu seara in asa fel incat cimitirul era o patura de lumanari aprinse la fiecare mormant. Si tatal meu de fiecare data cand mergeam la tara la bunici ne facea un dovleac scobit cu lumanare inauntu si tare ne mai placea cand stateam la focul de funze stranse toamna. Sper ca am adus putina lumina in capitolul: radacinile Halloweenului in Romania straveche!  La toti numai bine! |
A, si mai e ceva, tot la tara la bunici, sat de romani din Ardeal, de anul nou, in ajun cred, femeile si copii se costumau urat si mergeau sa sperie vecinii (nu toti, de obicei doar cei cu un ridicat simt al umorului). Nu primeau acadele, ba chiar daca erau tare urati si ne speriau matusa mea lua matura la ei, apoi, cand acestia isi declinau identitatea (era un mic joc de a ghici cine sunt) erau invitati inauntru si ne distram impreuna de costumatia lor. De sarbatori imi voi intreba matusa si bunica exact cum era ...
Deasemenea in preajma sarbatorilor de iarna din localitatile de maghiari din apropierea orasului Baia Mare mai vin si acum trupe de "bondroshi" le spunem noi, oameni mascati, cu niste tinichele agatate de ei cu care fac mult zgomot si au un mic program.
Asa ca avem si noi diverse traditii mai mult sau mai putin asemanatoare Halloween-ului. Ca se pierd in fata globalizarii celor ultracomerciale occidentale nu e decat vina noastra.
Lali spune:
Iar sangerete, caltabos cu sange se face in Ardeal alaturi de carnat si caltabos in fiecare an la taierea porcului.
Carne alaturi de sosuri dulci, la fel se gateste, fara a fi nevoie de vreo ocazie speciala. Eu fac sos de mere, visine, piersici alaturi de friptura de pasare si, deobicei piure de cartofi. Sosul de visine merge tare bine si la carne de vita. Astea sunt mancaruri "importate" de la unguri de mult nu de azi de ieri. Acolo se mai serveste compot in loc de muraturi.
anya spune:
Tot in Ardeal - Maios = un fel de leber, dar nu atat de fin tocat.
monabella spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui mianna
http://en.wikipedia.org/wiki/Diwali cand mi-oi personaliza statusul, "google fan" scrie pe mine Asculta, priveste si taci!... Din brate fa-ti aripi de fier Si zboara cu ele spre cer!... |
Mersi pentru link. Chiar ca e interesant ce scrie. pacat ca nu am stiut mai mult. I-as fi intrebat pe chelneri. O sa tin minte pentru la anul.
Chiar ca suna bine sosul de visine linga friptura de pasare.
Cit despre singerete, am mincat in studentie cel mai bun singerete din viata mea, la gura Humorului, facut de bunica unei prietene. Avea gust de ciocolata, nu va exagerez. Asa imi place cum povestiti.
Ar fi tare bine daca am putea sa ne pastram obiceiurile si sarbatorile in ciuda sau alaturi sarbatorilor "importate".
monabella spune:
Pentru ca tot ati pomenit de revelion. Cind am venit in sua am observat – cel putin in zona mea – nu stiu cum e pe unde stati voi – ca americanii nu prea sarbatoresc new years. Nu dau atita importanta cum ii dam noi. In Romania tin minte ca petreceam pina in zori. Aici, in cite case am fost, inclusiv romani, pe la 12-1 e stingerea. Lumea incepe sa plece. La restaurant la fel. Odata am inchiriat o camera de banchet intr-un hotel si pe la 2 chelnerii dadeau semne de enervare, cum ca nu mai plecam. In conditiile in care ultima mincare fusese adusa la miezul noptii si barul se inchisese. Pina la urma a trebuit sa plecam.
Ba chiar odata am fost la un revelion venezuelean (organizat de comunitatea latino). La miezul noptii ei maninca boabe de struguri(cred ca 12) si citesc poezii. Foarte faina traditia. In plus vin cu o valiza goala, al carei sens nu l-am descoperit nici in ziua de azi.
Ei dupa aceea s-a dansat mult dar noi am plecat pentru ca ni s-a facut foame si acolo nu mai era mincare.
Pina acum nu cred ca am gasit vreun popor care sa petreaca atit de mult si cu atita mincare precum romanii.
ina.click spune:
Pe mine ma exaspereaza obsesia crapelnitei la romani si de aceea incerc sa declin cat mai multe din invitatiile in familiile traditionale. Pentru ca stiu ca mereu o sa am un tango verbal penibil cu gazda
"dar mai luati o sarmaluta"
"dar mai ia o chifteluta"
"dar mai ia un carnacior"
"dar un copanel"
"si niste miel"
"mananca oul fiert, e pacat de el daca l-ai ciocnit" (AM MANCAT SAPTE!!)
Ok poate altii mananca mai putin de sarbatori dar chiar e asa rau?
De fiecare data de marile sarbatori spirituale nu stiu cum dar ne pocnesc matzele pe la urgente.
Inaint de fiecare pasti, craciun, revelion, posturile TV repeta obsesiv tampenia aia de formula "bucatele imbelsugate"
La nici 12 ore dupa, vezi tronsonul inevitabil de stiri despre urgente, ocluzii intestinale, ficat cedat, reanimari.
24 + 
bird70 spune:
Noi am adoptat sarbatorile locale si conform traditiei mergem la plaja si facem BBQ indiferent de sarbatoare . Craciunul aici se sarbatoreste pe plaja, faci baie, pescuiesti cu familia si prietenii, arunci niste peste si seafood pe gratar, apoi dupa pranz mergi acasa si continui la gratarul personal si in piscina . Noi avem sarbatoare inclusiv o cursa de cai si am pus si noi cativa dolari pe cate un cal in fiecare an, ca asa e traditia. Cand e cursa cea mare, totul se opreste, chiar si la spital toata lumea la televizor .
Sarbatorile romanesti nu le tinem, noi suntem catolici deci Pastele e cel oficial aici. In rest, ii duc mamei mele flori de 8 martie ca e important pentru ea, dar copiii mai mult de Mother's Day se agita.
Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation
maru spune:
unul din cele mai frumoase mesaje de pe forum!
Multumesc Mediajust! Mi-ai luminat ziua!
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mediajust Eu am crescut intr-un cartier linistit dintr-un oras dobrogean cosmopolit. Alaturi de noi, crestin-ortodocsii cu clasicele sarbatori, locuia familia Osman - si toata strada le umplea curtea de Kurban Bayram, pentru ca teize Ghiulnar facea si impartea baclavale si halvita. La doua case mai incolo era familia Ivanov - lipoveni, ortodocsi de rit vechi, la care mai petreceam o data Craciunul, in ianuarie. Copiii colindau cu noi in Ajun pe 24, noi cu ei de Boboteaza. In post, acolo mancam un bors facut cu sfecla rosie si varza murata, o minunatie. In serile de vara, cand aveau musafiri, cantau afara - si noi toti inganam, invatasem si cuvintele unui cantec trist in care era vorba despre o mama careia ii pleaca baiatul la razboi. Cand plecau duminica la biserica, strada se umplea de culoare, fustele lungi, cu snur in talie, bluzele scurte si baticele rosii si verzi cu trandafiri ne inveseleau dimineata (aveau 3 fete, una mai frumoasa ca alta). Cand nu erau parintii acasa, mergeam la ele si ne probam si noi cu iupca si cofta de biserica. Gard in gard cu ei se afla o familie de greci - Muriotis. De la ei am invatat un fel de Craciun pe care astazi il fac si eu iarna - mancare de castraveti murati cu masline. De Paste copilul familiei era trimis din casa in casa cu cate un ou vopsit pentru fiecare si o felie de paine mai deosebita - i-am uitat numele. Mai traia in mica noastra lume dl. Faimblat, batran evreu, singur. Nu ne invita la sarbatorile lui - dar ne anunta - "azi este Anul meu Nou", si noi ii spuneam La multi ani! Pe cap purta tot timpul o tichiuta ponosita, insa cand pleca de acasa avea una buna, de oras. In mod ciudat poate, impartea curtea cu o familie de nemti, catolici. Acestia impodobeau de Craciun un brad la poarta si apoi ne chemau sa ni-l arate, pe adulti ii serveau cu lichior de oua si pe noi cu niste prajituri micute si aromate. Decoratiunile erau din hartie si cutii de tabla imbracate in staniol, iar daca ningea si se inmuiau toti faceam claca sa refacem panglicile. Mai era familia Gosu - macedoneni, cu radacini in muntii Pindului. Tot crestin-ortodocsi, dar pita (placinta) cu spanac pe care o faceau de sarbatori era un deliciu. In saptamana in care a fost nunta lui Zoe, fiica lor, la poarta a fost pus un steag cu trei mere, iar cand mireasa a plecat de acasa au fost impartite copiilor. La colt - cea mai vesela comunitate, tiganii lui Saban. Nu stiu cate generatii erau acolo, si nici cati traiau in casa de lut - dar cand ieseau, umpleau strada. Erau tigani turci, femeile purtau salvari. Aveau caruta si doi cai, carau var nestins, dar si din adunatul sticlelor pe care le cumparau murdare de ulei, le spalau si le vindeau mai scump. Diminetile incepeau cu "sticle goooaaaale cumperem", iar ziua se termina invariabil cu recensamantul puradeilor pe care ii strigau din poarta si care apareau din mahala, zambitori si murdari. Nu s-a intamplat vreodata sa fure ceva din cartier sau sa fie necuviinciosi - erau doar galagiosi. Musulmani, nu mancau carne de porc, dar cred ca nu prea mergeau la geamie (oricum nu i-ar fi incaput pe toti). In schimb, "Hristos a Inviat" nu lipsea din salutul lor de Pastele nostru, iar curtea le era plina de coji de oua rosii! Participam toti la sarbatorile si viata celui de alaturi. Acolo am vazut obiceiuri de nunta si de inmormantare, iar cand se facea pomana pentru cei dusi se impartea la toata lumea, "ca Dumnezeu e unul". Evenimentele importante si sarbatorile religioase treceau gardurile si ajungeau in toate casele, comunitatea se bucura impreuna, fiecare stia si rosturile si traditia celui de alaturi, o respecta, iar noi, copiii (cred ca vreo 15 de toti) aveam o groaza de treaba la fiecare astfel de moment. Cred ca, de fapt, acolo am invatat respectul si toleranta. (M-am cam intins. Multumesc pentru acest subiect, demult nu m-am mai gandit la strada pestrita a copilariei mele!) "Procesele iti rapesc timpul, banii, tihna si prietenii." (Proverb englezesc). |
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Mediajust (M-am cam intins. Multumesc pentru acest subiect, demult nu m-am mai gandit la strada pestrita a copilariei mele!) |
Ma bucur ca te-ai intins.
Din cate vad eu pe-aici, astazi nu mai sunt agreate sarbatorile la comun. Adica fiecare cu ale lui. Nu stiu cum ar fi aratat strada ta in zilele noastre.
Mie imi plac sarbatorile tuturor. Si, daca am sansa sa mai si petrec cu altii, nu prea ma intereseaza directia din care vin. Cine-o fi mai castigat?
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009
Rufus spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui ina.click Pe mine ma exaspereaza obsesia crapelnitei la romani |
Traditia vine din vechime si tine de ospitalitate. Adica, de sarbatori, cand ai sigur musafiri, sa ai cu ce sa-i omenesti, in timpul anului nu-i sarbatoare mereu, plus ca vii dupa un post prelungit.
Asa ca eu n-as numi-o obsesie, ci obicei. Cat intelege fiecare sa se indoape si cat de des ajunge la spital, nu are legatura cu sarbatoarea; te asigur ca, in multe case, produsele sunt din abundenta si nu crapa nimeni. In plus, momentul reunirii familiei face parte din spiritul sarbatorilor.
Eu nu cred ca-ti baga cu forta cineva pe gat sarmaua si carnatul, daca tie nu-ti trebuie (place).
Rufus, Tora si iadele
www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=80cd684043d64e6bf268f6&skin_id=701&utm_source=otm&utm_medium=email br / " target="_blank"> Retrospectiva 2008 www.onetruemedia.com/otm_site/view_shared?p=a1ed73f473ea25944e234a" target="_blank">Retrospectiva 2009