sotul cere divortul si eu abia am nascut !!!!

My_Lady0091 spune:

retrag ce am spus.si am sters postarea.am gresit si imi cer scuze.

---

Blackmoon Lady&lipishtocul

calipso_zeus spune:

Floarea era pentru My_lady ca o cunosc de la alte forumuri,am citit-o si e foarte constiincioasa.

Cat despre divagarile de la subiect,astea nu-i sunt de folos nimanui....este schimb de idei si sugestii si graba poate duce la a scrie aiurea din viteza sa zicem.

divingsuit spune:

[quote]citat din mesajul lui moonsin

...ma aflu in mare suferinta pe plan emotional, defapt imi pare incredibil ce m-i se intampla.
nu am dormit de griji, de ganduri, de tot!
as vrea sa plang dar nu pot , ptr ca ma gandesc la bebelusha mea mica, as vrea sa ma duc acasa la ai mei dar nu asta e solutia...
sunt prea multe adunate...prea mult si pe degeaba. Sper sa rezolv cumva ca asa nu este bine. Din pacate el chiar crede in vorbele pe care le rosteste si imi pare tare rau...in cele din urma a concluzionat ca imi trebuie un psihiatru neaparat.
Eu stateam si imi analizam azi noapte fiecare vorbulita rostita si ma uitam unde am gresit..nu vad unde ...
Ma gandesc ca sila nu are de ce sa ii fie de mine personal, caci fizic mi-am revenit perfect intr-o saptamana, asa cum eram inainte de a fi gravida..poate ca alte aspecte sunt rele ..dar ma indoiesc.
Poate ca s-a plictisit..dar ma simt ca un gunoi aruncat ..eu si copila mea...Pacat!
Incerc sa ma gandesc numai la bebe mic caci are mare nevoie de mine!



Buna, numele meu este Anca. este cumplit ceea ce ti se intampla. am tot auzit fel de fel de povesti despre diverse tipuri de oameni si relatii, dar...un asemenea soc...e crunt. nu iti voi da sfaturi, pentru ca esti mamica, iar o mamica stie instinctiv ce trebuie sa faca pentru ca puiului ei sa ii fie bine. ai incredere in tine si nu regreta decizia pe care o vei lua. nimanui nu trebuie sa i se permita sa iti raneasca copilul. tot ceea ce mai pot sa iti spun este sa mergi la Biserica. stai de vorba cu un preot de incredere care sa te indrume, roaga-te si ai incredere ca intr-un fel sau altul se vor rezolva toate.

tanima_i2002 spune:

Multi tati nu pot fi alaturi de mama in timpul sarcinii si nu pot sa inteleaga nici acea perioada de hormoni care isi fac de cap si care pe tine ca mama te schimba total, te dau peste cap si ce este mai grav ca nici cand vii cu copilul acasa nu se pot apropia de el mult timp. Eu am patit asta de doua ori. Sunt acei tati care nu cred in depresia post-natala, nu cred ca este necesar ca stilul lor de viata sa se schimbe si atunci cand dau de tot acest greu intra in panica si vinovata este mama: tu tu-ai dorit copii, tu ai vrut si casatorie, nu este vina mea, tu nu stii sa ai grija de el, tu sa te trezesti cand plange, eu ma duc la servici, tu stai acasa, eu trebuie sa fiu odihnit, trebuie sa ma relaxez... Cam asa gandesc ei in egoismul lor. Fericite cele care nu au un asemenea specimen acasa.
Tare greu este ptr o mama sa treaca singura peste toata lauzia si peste toate problemele de inceput. Eu am 4 ani si mai bine de cand am nascut prima oara dar inca se prelungeste depresia post-natala pe care nu a fost capabil sa o inteleaga (citez:"nu exista asa ceva. tu ai vrut copil, treaba ta, descurca-te"). Si pe langa tatal neintelegator, neadaptat, egoist mai vin si furia laptelui, noptile nedormite, colicii, depresia...
Vai de mama noastra.
Moonsin eu cred ca in primul rand trebuie sa discutati si sa vezi care este motivul, ce il sperie, la ce nu face fata, ce vrea pana la urma. Comunicarea este foarte importanta, daca voi acumulati frustrari zi de zi nu faceti decat rau atat voua cat si copilului.

calipso_zeus spune:

Nu pricep ce e asta"tu ai vrut copil descurca-te".Vorbim cumva de o familie?Modul asta inseamna ca nu sunteti o familie.

gaby76 spune:

Fata, tu esti cu capul??? Doamneee, mare ti-e gradina...

n/a spune:

moonsin, ma intreb daca realizezi ca ti-ai pierdut laptele de suparare pentru ca te agiti inutil pentru un terminat. Ma intreb din ce patura sociala esti si ce varsta ai, sau macar din ce patura sociala e sotul tau si cati ani are pentru ca lasati de dorit amandoi.

Am trei ipoteze. Ori nu esti reala, ori esti foarte tanara si nu stii cu ce se mananca viata asta, ori faci parte dintre oameni foarte saraci si ignoranti. Numai asa se poate explica mentalitatea care razbate.

Iti lipsesc clar echilibrul si capacitatea unui control asupra vietii de familie. Nu stii niste chestiuni de baza pe care le stie tot omul.

In cazul cel mai nefericit in care ati intemeiat o familie doar asa sa fiti si voi in randul lumii, inainte sa fiti pregatiti trebuie sa iti spuna cineva niste lucruri si o sa o fac eu. (Si eu am plecat in viata tot tufa de venetia, asa ca stai calma ca fac ceea ce as fi dorit sa mi se faca si mie... instructie).

In primul rand o casnicie insemna obligatii si drepturi. Nu totul se rezuma la iubire sau la mofturi. Casatoria insemna ca s-a terminat copilaria si suntem destul de RESPONSABILI sa facem fata majoritatii problemelor. Casatoria vine la pachet nu numai cu binecuvantarea din partea parintilor si a societatii ca e ok sa traiti impreuna ca sotz si sotie, adica sa faceti dragoste si sa convietuiti impreuna. Casatoria vine la pachet si cu probleme numeroase de tot felul si trebuie sa incepi sa lasi dramele la o parte si sa cauti solutii viabile pentru binele tau si al partenerului si al copilului.

Obligatia ta de femeie, in principiu este sa fi capabila sa ti o casa, cu tot ce presupune asta. E perfect valabil si pentru sotul tau, in egala masura.

Fata de partener trebuie sa manifesti deschidere, sa-l sprijini, sa-i oferi liniste sufleteasca si intelegere, dragoste si afectiune, sa arati ca ti la el, sa comunici cu el armonios, sa fi receptiva la nevoile lui, sa-l respecti, sa nu il sufoci cu discutii inutile, neconstructive, sa nu-l ingradesti, sa-l lasi sa se manifeste. El trebuie sa faca la fel. Bunul simt, generozitatea, bunatatea si vorba buna sunt niste esente care nu trebuie sa lipseasca dintr-o casnicie.


Tu ca mama trebuie sa intelegi un lucru. Cand dai nastere unui copil, ca nu mai suntem in 1900 toamna, trebuie sa intelegi ca el nu devine, ci ESTE o prioritate.

In timpul sarcinii si cand nasti si dupa nastere, corpul tau sufera foarte multe modificari, mai ales la nivel hormonal. E ca si cum corpul tau te scoate putin din circuitul social normal. Nu mai poti interactiona si relationa cu ceilalti din viata ta ca inainte, lucrurile se schimba, iar prioritatea numarul unul este copilul.

O mama echilibrata insemna un copil echilibrat. O mama bulversata si data peste cap insemna un copil cu probleme.

Dupa nastere, neaparat 40 zile nu trebuie sa mai ai activitate sexuala. Sub nici o forma. Dupa alea 40 de zile te duci la biserica si-ti face molifta si asta insemna ca iti poti relua viata, dar cum toate organismele sunt diferite poate sa dureze si mai mult.

In astea 40 de zile e foarte important ca tu sa fi linistita, ocrotita, iubita, protejata. Altfel iti pierzi laptele, iar copilul tau este agitat si plange mai tot timpul cand e treaz.

Copilul plange din 5 mari motive. 1.Nu e hranit cum trebuie (ii e foame), 2. nu e schimbat la timp (sau e oparit), 3. ii e frig sau cald (copilul la inceput nu are termoreglare propie ci i-o oferi tu prin caldura corpului sau prin haine adecvate, sau ambient in camera, temperatura optima fiind 21-22 grade), 4. nu are dragoste sau 5. are colici.
Daca ai verificat toate astea si totusi plange insemna ca ori ai mancat ce nu trebuie si-i dai in lapte, ori nu esti linistita si-i transmiti (legatura mama-copil nu se rupe la nastere ci exista pana pe la 6-7 luni minim, adica asa cum te simti tu se simte si el, ca si cum sunteti aceeasi persoana, se zice ca-i transmiti).

Asa ca daca ai copil mic, lasi fitzele si gandurile si te concentrezi pe copil, indiferent ce pierzi tu pe parcurs.

Adica o mama sanatoasa la cap, daca vede ca are un sotz tampit care habar nu are ce insemna maternitatea si paternitatea si nu e capabil sa fie barbat si sa iti ofere liniste si cadura si sa va secutizeze in toate aspectele, il trimit la gara sa nu spun altfel si te duci la mama ta o perioada pana cand va puneti in mod natural pe picioare.

Cum dumnezeu sa nu-ti pierzi laptele cand tu stai sa te gandesti toata noaptea la barbat. Da-l incolo de barbat. daca nu te ajuta , pentru ce il lasi sa iti fie pirdica si ii permiti sa-si bata joc de copil. Tu, pentru ca te-ai lasat purtata de angrenajul si valtoarea prostiei sotului tau, ai pierdut pe partea cu copilul. Nu tu sistem imunitar, nu tu liniste. Pai cum vrei tu sa faci din copilul ala om? Daca l-ai frustrat din fasa, cum se spune de cele mai importante lucruri. Incearca sa-ti revi, baga-ti mintile in cap, lasa silueta si sexul si prostiile din capul lu barbac'tu si puneti prioritatile in ordine. Prioritatea e copilul. Copilul e al tau, barbatul .... ca dovada, e acum, maine nu mai e, asa ca tu concentreaza-te pe copilul ala sa-i oferi tot ce-i mai bun sa nu apari si tu la stirile de la ora cinci ca mama nu stiu cum.

Nu zic doamne fereste ca esti mama denaturata, ce ti-am scris este pentru a preintampina asta.

Si da, dupa ce nasti, modificarile hormonale, si presiunea mediului in care traiesti, si lipsurile afective si lipsa intelegerii si securizarii, te pot face sa innebunesti.

Multe femei dupa ce nasc sunt predispuse depresiei postpartum, sindromul babyblue si depresia poate dura pana la un an sau chiar doi, si poti chiar sa si respingi copilul sau sa te arunci pe fereastra. Astea sunt simptomele: Nu dormi, iti faci ganduri, nu te mai simti femeie, nu te descurci cu copilul, esti agitata, plangi din orice, iti sare tandara, ganduri negre si nervi, agitatie. Asta poate degenera urat de tot.

Daca cumva sotul tau a sesizat ca esti de dus la psihiatru, ia-o in calcul, nu ca esti nebuna, ci ca e posibil sa ai nevoie de aport medicamentos sa depasesti o posibila depresie.

Cu treburile astea nu te joci, ca e in joc viitorul tau si al copilului si al casniciei tale.

Parerea mea e ca ar trebui macar sa consulti un doctor de familie, sa mergi impreuna cu sotul tau sis a va sfatuiasca daca e cazul sa concultati si un psihiatru. AMANDOI.

Mai ales el, ca te-a adus in starea asta si ai pierdut laptele de suparare ca se plage el ca nu are destul sex de la o lauza. Mama lui de retard.

Stii de ce cred eu ca vrea divorul, daca esti reala si cazul tau e real? Ca ai facut fata si nu baiat. I-ai intrat pe invers. Ca la cat de retard e ma astept sa faca parte din genul ala de mentalitate.

n/a spune:

el iti reproseaza de zor ca stai prea mult cu copilul si ca nu ii dai fifi si ca il cicali. Probabil ca tu te-ai comportat absolut normal in conditiile date si el e retardat si nu pricepe ca ai nascut de curand femeie si te duce cu capul. Te-ai analizat si ai vazut ca esti normala si ai facut ce se cuvenea... atunci fa ceva si mai bun. Cheama-ti mama sau du-te la mama ta o perioada, pana va puneti pe picioare si tu si copilul si consideri ca esti in stare sa ii faci fata retardatului.

Mai ai o posibilitate, sa-l iei de guler si sa-l pui sa citeasca pe net despre ce se petrece cu o femeie care naste si sa intrebe in stanga si-n dreapta cand are voie sa ceara sex. Sa intrebe in stanga si in dreapta ce obligatii are nu sa aiba pretentii.

Daca nu-i intra mintile in cap, schimba-l sau mai bine stai singura decat cu un retard.

monicabo spune:

Haaaaaa?!
Nici eu nu inteleg neam exprimarea "TU AI VRUT COPIL, descurca-te".... el n-a participat? Ai facut singura copiii?!

Asa e, multi tatici minimalizeaza starile mamei de dupa nastere. Isi doresc copilul, dar au impresia ca viata de dupa nastere e tot o poezie, apare bebe, care sta acolo in patut, mai papa din cand in cand, hihihi, hahaha, vai ce frumos e, si gata! Insa realitatea e cu totul alta, alaptat la cerere (cerere care poate fi si din ora in ora), niste colici, treziri noaptea, matzaieli ale lui bebe din cauze necunoscute, oboseala (si de dupa nasterea propriu zisa, si datorita cauzelor de mai sus).... Si daca sotul, partenerul nu iti este alaturi, se cam duce naibii caruta..

Monica cu Andreea Ioana - 11 iulie 2007
Povestea sarcinii si a nasterii


si Ana Maria - 13 noiembrie 2008
Povestea nasterii super rapide a Anei Maria

Amina_Marina spune:

Foarte adevarat.
Aurelian, cind ai avut grija de sot banuiesc ca i-ai bagat si doua degete in ochi in froma de V ca sa mearga treaba mai bine.