Palatoschizis si formele sale (7)

cellia78 spune:

Liliana, odata internata vei avea patul tau.

Despre atele povesteste Camelia, in primul capitol, pe prima pagina; doar ca pozele nu mai sunt....

Copiii NU stau nemiscati cand se trezesc din anestezie, cum ai inteles asa? Da, au perfuzie, dar ai voie, e chiar recomandat sa-l iei in brate imediat, sa-l linistesti; e drept ca e incomod cu firul de la perfuzie, cu branula; dar astea-s detalii; la astea trebuie sa fii atenta, sa ai grija sa nu si le traga de suparare, sa nu le tragi tu din greseala; dar il iei in brate; Adelina a stat numai in brate; a atipit si pe pat, spre dimineata, dar cel mai bine dormea pe umarul lu' mami.

NU MAI PLANGE! ALTERNATIVA E SA NU-L OPEREZI, CA ESTI TU EMOTIVA, ca ti-e frica, ca si ca; VREI ASA? DA-I DIN CALMUL TAU, TU ESTI BAZA LUI! Pai acolo, daca el plange si plangi si tu, dc pe tine te vede plangand, ii vei face rau. Iar tu nu vrei asta. Tu vrei ca lui sa-i fie bine! CAPUL SUS! FII BARBATA!

Nu dau sfaturi aiurea; eu nu am plans deloc inainte, decat aveam emotii; am bocit insa cat a fost in operatie (merci, Flori! ); de cum mi-a adus-o, au disparut lacrimile si parca eram in transa.

ginye55 spune:

Flori, mami de Eduard Stefan (12.10.2008)

ginye55 spune:

Liliana trebuie sa incerci sa te calmezi....stiu ca e greu, dar agiti si puiul si asta nu vrei. Trebuie sa fii tare, sa te gandesti ca e un rau absolut necesar pt ca puiul sa se faca bine. Nu exista alta alternativa, din pacate! Si mai e ceva pana luni...Dar o sa treaca si iti spun din punctul de vedere al unei mame trecute prin 2 operatii cu puiul...o sa fie bine si o sa lasati totul in spate! Vorbeste cu sotul tau cat mai mult, asa o sa reusesti sa te descarci. Te pupic si te imbratisez virtual!

Flori, mami de Eduard Stefan (12.10.2008)

liliana26 spune:

da ceci,am reluat si eu de la primul capitol,insa pozele cu atele nu mai erau...om vedea...
deci nu am plans ,pana acum,si sper,cu ajutorul lui Dumnezeu sa-mi pastrez echilibrul;El m-a ajutat si la nastere,ca ce greu mi-a fost si atunci...

ceci am gasit,recitind cap.1,povestea nasterii tale si pb avute cu fetita;Doamne cat ai mai putut indura;am plans azi putin deci,uitasem;cum povesteai ca nu-ti auzeai copilul plangand imediat dupa nastere,ca a avut nevoie de oxigen(asa am patit si eu cu serban,insa el si-a revenit in cateva secunde,dar tot asa nu l-am auzit si stiam ca a iesit din burtica,apoi am auzit ca a avut si nevoie de resuscitare)si mai ales privirile colegelor de salon;mama ce suparata eram si eu cand veneau cate unii si cascau gura le bebelusul meu,in loc sa-si vada de ai lor,mai ales ca la noi era si vizibil...ai toata adniratia mea si cuvintele,incurajarile tale si a altor fete de aici,imi rasuna deja parca in minte si ma vor ajuta cu siguranta f mult!MULTUMESC!

NicoletaZ spune:

Liliana, mult curaj, mamico! Si are dreptate Cecilia. Incearca sa nu agiti puiul. Va fi bine. Acolo pur si simplu parca iti indruma cineva De Sus pasii. Si cu sfaturile ce le-ai primit, va fi totul bine.
Si noi suntem programate in data de 21.01 la un retus la buzita. Ilinca nu are santul intre buza si gingie. Deja ma iau din nou emotiile si ma gandesc la toate, dar am incredere ca va fi bine. Ma gandesc insa cum voi face sa nu isi bage manuta in gura, sa nu traga de branula sau de perfuzie. Data trecuta era mica si, cu tot cu atele la maini, incerca sa isi duca mana la gura. Acum este un copil extrem de curios si tare mi-e ca va face ea vreo nefacuta. Dar sper ca va reactiona bine, pe cat posibil.

cellia78 spune:

Cum spuneam ieri, LA MULTI ANI, Ioane si Ioni!

cellia78 spune:

Liliana, daca mai ai intrebari, tu scrie aici.

Multumesc frumos de cuvintele frumoase, nu cred sau nu stiu daca le merit - in sensul ca eu nu ma vad ca am facut ceva deosebit, doar am facut ce era si este firesc - mi-am ingrijit copilul, am mers cu el la consultatii si tratamente, la recuperari, mi-am sustinut si incurajat copilul mereu. Greu, dar....."face".

De fapt, m-ai prins, ca zilele astea am asa o faza, ma uit la ea si imi revin in fata si in minte momente din trecut, franturi de realitati, spitale, doctori, diagnostice; si iar ma uit la ea cum se joaca si danseaza si radeeee si ma minunez! Recapitulam ieri cam asa, in ordine in care au fost: lichid amniotic verde si vascos, stop cardio-respirator, incubator si oxigen, recoltat sange pt analize suplimentare, tratament pt risc mare de meningita, palatoschizis posterior, talvalg bilateral, convulsii afebrile dar apneice, apnee, hernie ombilicala, hipocalcemie severa, trei episoade de stop(din care si-a revenit...singura spre mirarea si socul medicilor care o asteptau sa intervina cu aparatura), recoltari de sange timp de o luna de cate doua ori pe zi, tratamente, suspect de sindrom DiGeorge si investigatii pt confirmare/infirmare; kineto si recuperare si atele din ghips pt picioare. Si cam atat. Parca. E posibil sa-mi mai fi scapat una-alta.
Asta a fost primul ei an de viata. Plus raceli, bronsiolite, faringite, pneumonie, etc,etc.
Si e bine.
Cum, nu stiu. Dar ma bucura ca e bine, ca nu-s urmari ale problemelor si nici ale tratamentelor primite.
De mai putin de o luna merge singura. Calca sigur, merge corect, cade rar; nu merge pe varfuri, nu aiurea; cand se intampla sa cada, se sprijina pe manute si spune "hopa-sa", se ridica, isi scutura manutele si merge mai departe.

Cum spuneam, in toata treaba asta nu stiu daca merit cuvinte de lauda sau admiratie; mi se pare normal si firesc ce am facut; pe mine ma mira ca mai sunt normala; recunosc, am avut episoade depresive in primul an, dar cand era vorba de ea le dadeam la naiba. Ce regret este ca nu am stiut, macar in fata ei, sa rad chiar si atunci; nu stiu cui ar fi ars de ras, dar simt ca o ajutam mai mult; nu plangeam in fata ei, dar nici prea degajata si vesela nu eram.

In fine.........

Hai cu intrebarile!

cellia78 spune:

Simona, pai hai pe aici! Ca abia astept sa va vad "argintul viu"; si pe voi, dar stii tu, am io ce am cu copchiii!

Despre stat acasa.........mai am nitelush si revin "in campul muncii"; sa vad dc din martie (adica mai devreme cu o luna) sau din aprilie; trebuie sa mai vorbesc la job, ca au fost ceva schimbari; nu prelungesc pt ca......pt ca.... nu stiu; poate mai ales ca mama s-a pensionat si va sta acasa, sunt obisnuite una cu alta; e drept, de la operatie rezista Adelina fara mami maxim o ora apoi incepe sa ma caute si sa strige dupa mine; dc gaseste vreo haina de-a mea, o mangaie, ii da pupici si-i arata lu' mamaie ca e haina lu' mami.
Asta cu "nimeni nu o ingrijeste perfect ca mami" o simteam si eu; dar sa stii ca nici noi nu suntem perfecte, doar ca noi ne straduim mai mult, sunt puii nostri. Si eu am oarece retineri, chiar si stiind ca va sta cu mama, dar odata si odata va trebui sa ne "despartim" zilnic pt cateva ore; mi-ar fi placut sa mai stau un an; dar mi-e, in mod ciudat, dor si de job; sper mult ca programul meu de lucru sa ramana la fel, adica sa lucrez o zi iar urmatoarea stau acasa, ar fi minunat sa ramana asa. Recunosc, daca mama nu se pensiona, prelungeam inca un an, dar imi luam de lucru acasa.
Ei, trec si astea si sa ne vezi vorbind despre ce baieti le curteaza!

Distractie placuta ca am inteles de ieri ca azi va distrati pe la sarbatoriti!

ginye55 spune:

La multi ani celor care-si sarbatoresc azi ziua numelui!

Flori, mami de Eduard Stefan (12.10.2008)

liliana26 spune:

Neatza!
Azi a papat puiul tot lapticul cu lingurita;sper sa avem rabdare,si eu si el,mai ales,ca tot vrea sa prinda lingurita si am dat si pe jos destul,am papat cam170 ml...

Nu stiu ce sa mai intreb cellia...daca mai am ceva,va mai stresez...
aa,sa te rog sa-mi lasi si mie nr tau de tel!

Nico,imi poti zice si mie cum ai facut atelele?

si Serban e mereu cu manutele in gura sau cu jucarii d-alea pt dentitie,mai ales de cand am renuntat si la suzi...