Adrian Paunescu - controverse - 2

<<<Topic precedent

---

Stiu si eu, Iulianm, nu mai stiu... Tatal ei era invalid, nu mai putea lucra pamintul, bunica mea, o femeie singura nu cred ca ar fi reusit... Ma rog, nu stiu daca ar fi ajuns, si poate ca nu era rau daca ajungea, poate ar fi trait mai bine la un moment dat si mai linistita... dar eu nu am argumentele necesare sa ii schimb ideile si nici forta (de unde? si sa-i pun in loc ce?) Si asa viata ei e singura un roman, destul de trist, si fara parintii ei... destine inlantuite.

Daca facem o analiza sumara a ceea ce se intimpla cu oamenii Romaniei de astazi... o parte din Romanie - prima generatie dupa acesti bunici despre care vorbim, rupti de pamint si plecati la scoli crede ce crede ea, ca a putut face scoala datorita schimbarii vremurilor, ca a fost rau doar la inceput, cu colectivizarea si toate alea, dar ea era copil atunci... dar ca apoi au dus-o mai bine un pic, dupa 80 a venit raul cel mare. Oricum, desi si-a dorit din tot sufletul scoala si ar fi vrut sa faca si mai multa, ca si tatal lui Marius niciodata nu s-a rupt definitiv de pamint, de aceea spun ca poate era mai bine daca raminea acolo... ca tot acolo s-a intors acum.

Apoi alta parte a Romaniei - generatia parintilor scoliti si industrializati si urmatoarea generatie, copiii lor, o parte mare din ea regreta intr-un fel, mai deschis sau mai pe ascuns nu fostul regim neaparat, ci stabilitatea falsa pe care le-o dadea scoala, serviciul dat prin repartitie, apartamentul etc.

Alta parte a aceleiasi generatii, au stat cit au stat, nu si-au gasit exact locul nici in familie, nici in societate fara sa stie exact de ce, nici in epoca trecuta, nici in asta, au stat cit au stat si dupa aceea si-au luat lumea-n cap - asta-s eu... si nici aici unde sint nu pot sa spun ca-mi gasesc neaparat locul, desi mi-e mai bine un pic, dar tot fac puzzle-uri incercind sa reconstruiesc trecutul construit pe atita minciuna din toate partile... si nu-mi iese nici cu familia, nici cu societatea.

La acestia se adauga alta parte, cei are au stiut adevarul si s-au revoltat, si aia distrusi pe vreo citeva generatii... De unde si cum ii apucam ca sa-i judecam pe toti corect!?!

Copiii acestei generatii cresc unde cresc, altii acolo, altii aici sau prin lume... sper ca lor sa le fie mai bine. De aceea spun ca trebuie sa-si cunoasca istoria bine si fara baloane de sapun si lapsus-uri... gaurile gri si negre ar trebui umplute si ele cu informatie corecta... altfel nu vom ajunge in veci ca nemtii de care zicea Vikinga.

Oricum, e trist subiectul asta in general... destul de trist.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

AB_AC spune:

Mie nu mi-a placut Cenaclul ... avea un iz de isterie si refulare. Au spus unii ca era circul care lipsea societatii comuniste. Sincer nu-mi parea ca aduce a meci de fotbal ori Michael Jackson.

Isteria aceea avea o nota de disperare amestecata cu litania lipsurilor. Psalmodierea e modalitatea religioasa de acceptare si supunere. Litania publica este si a fost o modalitate de spalare de creier. Indiferent cine o practica. Cenaclul sau Piata Universitatii. Indiferent ce adevaruri s-au spus litania este o forma structurata in care concluziile sunt deja trase.. tu le repetyi si te autoconvingi ... insira-te margaritare ca-ti pun eu incuietoare aurita.

Insa multe poeziile lui imi plac. Si nu amestec poetul cu omul. Daca la Ierusalim se poate asculta Wagner si disocia de Hitler, pot si romanii sa disocieze. Daca vor.

N-as face cadou nici unui un evreu un disc cu Wagner si nici nu l-as asculta impunandu-l cuiva, dar muzica lui are ceva special irepetabil de altii mai morali ca el si ca familia lui.

Pentru mine Paunescu are multe poezii irepetabile. La fel si Labis. Si acela era patruns de propria lui fiinta, dictand versuri de pe patul de spital. Nu toate si nu printre cele mai populare unde imi ca am fost in contratimp cu generatia mea. Fasaiala cascavalului mi s-a parut demna de ascultat doar dupa ani de zile asa pe post de cronica romantata a vremurilor apuse. De cand tot veghez la tampla mamei prin spitale ... cred ca dac-as asculta Ruga pentru parinti mi-ar da lacrimile. Pustoaica imi parea siropoasa. Indiferent ce cred despre un cantec sau o poezie emotia ramane ceva personal si nu am reusit sa ma agit vreodata.

Ce daca pentru altii Paunescu a fost un versificator si atat. E perfect. Altii nu l-au citit din principiu. De ce nu? Sunt mai culti sau mai inculti decat mine? Nu cred ca se poate decide asa simplu.

Inainte de revolutie mama purta la gat trei cruciulite de argint imbricate si micute cat o unghie. Cadou de botez. La ce dosar avea din cauza parintilor nu mai conta, dar cum isi sau i se desfacea bluza la primul nasture maini zeloase o inchideau. Aceleasi maini zeloase se crucesc acum pentru orice...

Calea de mijloc unde-i? Ce atata tam-tam? Funeralii si slava pe o parte si explicatii futile si dispretuitoare ale influentei lui pe de alta. Din nou circ de criza!

AB_AC spune:

Iulia copii mei scriu si acum compuneri despre vacanta ... si-n Franta si-n US ... dezvolta vocabularul si creeaza tranzitie intre ludica vara si stresanta toamna. Asa mi s-a spus cand am protestat parinteste.

Spuneti ca alte neamuri isi accepta partea in tragedii.. poate politicienii lor. Si in mod cert multi oameni decenti. Dar asa tat poporul? S-or fi repetand fara sir episoadele nazismului la nemti, o fi Arte plin de razboi de zici ca-l retraim. Dar tot nemtii aveau tinerii rasi in cap care aruncau cu cocktailuri Molotov ca sa apere sangele arian de emigrantii imputiti. Sa nu-i idealizam pe altii si sa nu ne transformam in circ cu orice pretext.

Istoria se va cerne cand vom fi noi oale si ulcele. Cand durerea se va stinge si toate vor deveni inca niste date plictisitoare de invatat in scoala si de manipulat in campaniile electorale viitorului. Pana atunci orice adevar va fi mereu spus vehement si prezentat cu o doza de exagerare si neadevar si disperare de solutie ultima.

Familia mea a jucat si cu gazdele si-n deplasare. Unii la Canal sau morti cu cucea pe piept ca exemple de chiaburi, altii la gazare si morti ca exemplu de evrei nemernici care corup spiritul romanesc. Sa le ierarhizez durerea? Dincolo de o limita decenta a suferintei fiecare isi vede doar suferinta lui ... Sa nu uitam, dar de ce ne-om scoate noi cei multi ochii intre noi? N-ar fi mai simplu sa nu uitam relele, dar sa cautam si bunele dusmanilor ca ne-am pribegit si destramat generatie dupa generatie. Pacat de noi ... in momentele noastre bune parem un popor fain.

ioanadara spune:

AB AC
Chiar ma gandeam la ce subiect sa intreb de tine...
Asta-i super: "in momentele noastre bune parem un popor fain."
Momentele astea sunt din ce in ce mai rare si cred ca generatia parintilor nostri este direct raspunzatoare de asta.
Cei ce ascultau cenaclul erau din generatia noastra totusi deci cred ca nu a fost una din cauzele sclerozei .

Diana2007 spune:

Sa nu dati cu pietre, nu-i am pe aia 40+ dar voiam sa-i scriu Neliei ca eu stiam. Pentru ca primul contact l-am avut cu familia si apoi cu soimii patriei Si despre toti strabunicii povestile erau de genul "comunistii" l-au omorat sau l-au bagat in domiciliu fortat ...
Bunicul (cel cu originea cea mai nesanatoasa) era vizitat periodic de un prieten misterios despre care am aflat mai tarziu ca era de la Securitate. Asadar, avea de dat seama, nu-l condamn, ba chiar il admir pentru puterea cu care a trecut prin viata si si-a invins nenorocul de a ajunge de la mosier un biet inginer cazat cu sotia si familia intr-o cutie de chibrituri, la bloc.
Desi eram mai mica decat Agata la Revolutie, imi amintesc cum ai mei ascultau concentrati Europa Libera, si-mi spuneau ca nu trebuie sa spun la nimeni despre asta, ca ceva bine se va intampla, trebuia sa se intample. Cand au auzit de Timisoara, tata si-a facut drum la Bucuresti, nu facea parte dintr-o miscare, dar s-a dus fara frica. A fost in piata Revolutiei.
Mi-a facut placere sa citesc argumentele bine documentate ale celor care au postat, din pacate cred ca e greu sa catalogam istoria in negru si alb.
Despre Paunescu, cunostintele imi sunt limitate la un poet contemporan, intrat in politica dupa 90 cu vederi extremiste. Dumnezeu sa-l ierte !

Diana mama de Victor Christian, 24 Iulie 2007 si Sonia Theodora 15 Septembrie 2009


"Twenty years from now you will be more disappointed by the things you didn't do than by the ones you did" Mark Twain

iulianm spune:

Stai, AB_AC, ca n-ai inteles . Compuneri despre vacanta cred ca se scriu peste tot in lume, dar eu ma refeream la cine citea, de ce citea, si ce informatii cauta. Nici vorba de vocabular nu era, ori stil...1 mai, 23 august, d'astea.

In alta ordine de idei, tu ai vizitat la Paris Memorialul Deportarii? Iti aduci aminte ce e inscriptionat la intrare? "Pardonne, mais n'oublie pas". Patru cuvinte, cu atita greutate si, in acelasi timp, aducatoare de liniste.

Nelia, atit parintii cit si bunicii mei nu au fost o clipa pt vechiul regim. Pentru ei stabilitate insemna timpul de pina la 45. Au urit apartamentele, le numeau cutii de chibrituri. Repartitiile? Multi trimisi pe unde o intarcat mutu iapa. Si o stat in permanenta cu stresul sa nu se intoarca vremurile alea de sfirsit de ani 40.

Iar referitor la generatii distruse, desi din afara asa se vede si e logic sa fie definite asa, din interior e altfel. Bunicul, de ex, bun in profesie si cu cariera, n-o regretat cind i s-a interzis sa mai profeseze, pt el mai important a fost sa nu faca pact cu noua ordine si sa fie impacat cu sine, decit sa-si mentina/protejeze cariera. Tata, capul rautatilor in familie, n-o regretat o clipa calea pe care a ales-o (si ca el au fost multi). E drept si ca cei din familie, care au incasat-o din cauza ca au refuzat sa-l tradeze, nu i-au reprosat asta niciodata. L-au cainat altii, ca si-a pierdut tineretea, ca i s-o luat diploma, ca si-a aruncat viitorul pe fereastra. El a facut ce i s-a parut drept, a suportat consecintele, si ani mai tirziu a luat viata de la capat (suportind in continuare, altfel de consecinte). Aveau o vorba, el si bunicul, anii de scoala si ce ai in cap, nimeni nu iti poate lua. E o avere la care nimeni, in afara de tine, nu are acces.

Ani si ani de-a rindul, ca adult, mai ales dupa ce am emigrat, cind imi era greu, ma gindeam ca lui, la virsta mea, i-o fost infinit mai greu, acolo unde era tinut. E omul pe care il admir cel mai mult in viata asta a mea. Si consider un noroc ca m-am nascut copilul lui si al mamei, chiar daca altii au vazut in asta un mare ghinion pt mine, si pe ei total inconstienti, sa faca copil tirziu si sa puna parte din povara lor pe umerii mei.
Ca na, ce se naste din pisica...soareci maninca .

Nelia, poate nu de judecata (in sensul de pus la zid) are nevoie poporul roman. Poate de istoria asta pe care o asteptam si tu, si eu, si multi altii, ca tare scurta memorie mai are. E foarte laudabil ce iti doresti sa faci pentru copiii tai. Nu te gindi citi altii o fac, fa-o tu pentru ei si pentru sufletul tau.

edit: si Diana tot cutii de chibrituri defineste apartamentele

bertha spune:

Nu am apcat sa raspund ieri, o sa va citez, ca sa se inteleaga despre ce vorbesc.

Da, ai dreptate, putini au trait bine atunci, putini au avut drepturi cu adevarat. Cumplit trebuie sa fi fost...



M-am gandit de multe ori la asta, sunt aspecte care ma framanta uneori. Aveam 11 ani la Revolutie, eram pionier, comandant de detasament, cantam cantece despre binefacerile comunismului si despre iubitul conducator, ca asa era peste tot, in toate scolile. Dascalii se complaceau si mimau dragostea de partid si atunci cand nu era cazul. ( in clasa a 4-a am fost la un concurs pe teme rutiere, trebuia sa scriu o compunere cu folosind anumiti termeni. Trebuia sa folosesc "film" si am povestit ca am fost la filmul "Winnetou" pt ca asta ma preocupa in vremea aia, citisem cartea si numai asta aveam in cap. Tovarasa invatatoare m-a certat ca n-am scris ca am vazut un film despre partid, ca dadea mai bine. Cu toate astea, am luat 10 la proba aia...dar mi-a ramas in minte si acum, peste ani, realizez cat de indoctrinati erau oamenii, de simteau nevoia sa pupe partidul si la un banal concurs de circulatie - pt mine asta arata profunzimea putreziciunii.) Deci nu stiu ce as fi devenit peste ani, daca nu ar fi fost momentul 89. Desi eram copil, stiam ca se intamplase ceva urat cu bunicul, stiam ca se asculta Europa Libera acasa si ca, orice ar fi, nu trebuie sa spun asta nimanui, stiam ca ceea ce oamenii mari numeau comunism nu e bun deloc, dar nu prea intelegeam concret de ce, pt ca nimeni nu-mi explica pe intelesul meu. Probabil ca m-as fi pierdut prin marea masa a membrilor de partid normali, poate dupa un timp as fi inteles, sau poate nu. Pur si simplu nu stiu.

Va intrebati mereu cum au fost posibile toate aceste evenimente nefaste pt istoria noastra. Probabil ca exista anumite momente cheie in istorie care sprijina ascensiunea unor personaje care devin un reper major in societate. Masele au nevoie de un reper, de un Mesia si pot fi manipulate cu usurinta de un om/un sistem care sa stie ce sa le spuna astfel incat sa-i subjuge si sa-i faca sa creada ca vor merge impreuna pe drumul cel bun pt toti. Ceausescu nu e singurul exemplu, ca doar nu a fost singurul dictator.

Eu altceva nu inteleg si ma doare si am revolt de cate ori aud ( si aud des): ca era mai bine inainte. Pe mine ideea asta ma doboara realmente. Si o aud din gura unor oameni care discern, sunt educati, au citit si ai avea alte asteptari. Adica pot intelege si ca au acceptat si s-au complacut din motive personale, pe care nu trebuie sa mi le explice si pe care nu le judec, pt ca nu stiu daca as fi facut altfel. Dar sa vii sa spui ca a fost mai bine atunci si ca ce bun era Ceausescu...e o idee care ma revolta, pt ca au murit atatia oameni pt ca noi sa putem scrie asta azi, au murit tineri si au fost familii mutilate, copii orfani...si noi vrem timpurile alea inapoi.
De asemenea, e ingrozitor sa vezi ca, dupa 20 de ani, am ramas in cea mai mare parte cu infrastructura facuta de Ceausescu. E atat de trist ca n-am fost demni de sacrificiul revolutionarilor, ca ne-am pierdut in interese meschine, ca n-am putut construi mai nimic...ma doare cand n-o pot contrazice pe mama cand imi spune: uite, mama, astea toate au fost facute atunci.

denizel spune:

.
Tot la Goebbels m-am gandit si eu cand am vazut ce a iesit la moartea bardului. Da' n-am zis, ca m-am gandit ca, poate, exagerez. Nu e deloc o exagerare pana la urma :).


Before
After
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

viviana spune:

Au fost filme si au fost documente. Au fost carti si au fost marturii.
S-a facut destul pentru sensibilizarea natiunii.
Ce nu a mers?

Oare sa fie vorba de desensibilzarea societatii - care a fost o strategie prioritara pe vremea comunismului si ale carei radacini au ramas adanc infipte in memoria colectiva?

A desensibiliza societatea inseamna o ajuta "sa priveasca" cu indiferenta in loc de emotii negative/pozitive.

Pe vremea aceea idealul era sa faca poporul sa conceapa diferentele dintre oamenii de rand si aparatul represiv, presedinte, Marea Adunarea Nationala, intr-un cuvant puterea comunista, la fel cum concep diferite feluri de mancare: ei mananca salam cu soia si noi iepure in vin. Nu prezinta ceva semnificativ.

Au reusit sa-i faca pe oameni, sa gandeasca ca comunismul este doar un alt lucru si sa il priveasca cu o strangere nepasatoare din umeri, si asa au castigat batalia.
Si ca sa se ajunga la nivelul stransului indiferent din umeri, comunistii si clasa conducatoarea trebuia sa inceteze a mai aparea, respingatori si contrari.
O campanie de mediatizare in masa a fost necesara pentru a schimba imaginea. si ea s-a facut prin ziare si prin televizuinea aia de 3 ore.

Azi nici macar nu au mai au nevoie si nici macar nu mai asteapta deplina apreciere sau intelegere a fenomenului disidentei, comunismului de catre oamenii de rand.
Desensibilizarea fost facuta acum multi ani.

Degeaba incercam sa convingem o majoritate insensibila ca este un lucru bun ca disidenta sa-si ocupe locul meritat in istorie si comunismul trebuie cu adevarat infierat.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Grace spune:

Citat din spusele lui Petre Tutea: "Comunismul e cea mai mare aflare-in-treaba din istoria omenirii.
Comunistii au vrut sa ne faca fericiti cu forta: ba, sa fiti fericiti, ca va ia mama dracului! Adica sa maninci bine, sa bei bine, sa dormi bine si la loc comanda!
Ca sa constati ca e incapabil comunismul de guvernare, nu trebuie sa ai doctoratul in stiinte sociale. Orice bou vede ca nu e bun. El vede ca ma-sa rabda, nevasta rabda, copiii rabda… vede tot si totul pute."

capcaunul spune:

Ai si gasit pe cine sa citezi! Pe un legionar notoriu!