Adrian Paunescu - controverse
Raspunsuri - Pagina 20
nelia spune:
Spune! E de fier?
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
viviana spune:
Nu-i de fier!
Cateodata ma gandesc ca dupa masiva indoctrinare a urmat marea delatiune.
Si ma mai gandesc ca au fost multi, multi prea multi. Delatorii de ieri.. Ce-or fi ajuns azi?
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
nelia spune:
Nu stiu, sint printre noi si... mi-e mila de copiii lor si de ei cind erau copii. Atit! Ba nu, nu atit... m-am gindit si la faptul ca nu au fost indeplinite in jurul meu conditiile care sa ma faca sa fiu unul dintre ei... dar innebunesc la gindul ca nu stiu daca nu as fi fost, in oricare ar fi aceste conditii. Nu in mod gratuit, nu in mod constient... dar daca ar fi fost in joc soarta vreunui copil de-al meu. Nu stiu, Viviana, nu stiu... E placut sa ma vad dreapta si dirza, dar adevarul este ca oamenii sint asa sau invers doar in functie de anumite situatiuni si conditii...
Dar de ce spui ca dupa a urmat... eu cred ca au mers mina in mina, a fost unul din instrumente si s-au zbatut mult pina au creat conditii favorabile.
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
desprecopii spune:
super aceasta analiza:
http://www.evz.ro/detalii/stiri/senatul-evz-paunescu-romania-kitsch-si-triumful-ceausismului-911783.html
**************
Linkurile mele: Supereva.ro | Blogul meu | www.facebook.com/#!/desprecopiicom" target="_blank">DC pe Facebook
mihaela_s spune:
Intre timp, citind ce ati mai scris voi, ce au mai scris altii pe alte bloguri si site-uri, articole despre ce cred ei in ceea ce il priveste pe Paunescu, eu inclin sa cred ca daca el ar fi trait alte vremuri, ar fi devenit un tiran ori un poet neasemuit. Asa simt acum, poate gresesc.
A devenit atat de urat din cauza vremurilor in care a trait si de care nu s-a putut scutura la fel ca multi altii dar care nu au avut sau nu au patima lui. Sau cultul lui al personalitatii.
Am spus ca am fost si eu la Cenaclu si apoi am cantat melodiile promovate de el, ani de zile. Le cant si acum pe unele care mi s-au lipit de suflet...Citeam intr-un articol, cred cel dat de Rufus(nici macar nu mai stiu daca la acest debat) cum ca noi, adultii de acum care ii iubim poeziile si muzica promovata de el prin Cenaclu, ne plangem de fapt tineretea. Pai da, ghinionul nostru(al unora dintre noi, cei care dupa cum spunea si nelia si am spus-o si eu) a fost ca majoritatea nu am avut acces la muzica buna. Oare sa spun majoritatea, caci acum m-ati confuzat si pe mine, dar imi place si mie sa cred ca totusi am fost majoritatea...Eu am descoperit in '88 muzica usoara buna la Europa Libera si tin minte ca le-am atras si pe prietenele mele de la scoala. Luni dezbateam melodiile ascultate duminica, eu nu stiam engleza, nu o invatam la scoala si scriam numele cantaretilor si ale melodiilor dupa ureche, cum le auzeam...iar colegele mele le corectau :). Uneori ascultam emisiunile lui Sava sau teatru radiofonic dar cum era un singur aparat radio in casa, trebuia ca acesta sa fie liber...si uneori era ocupat la ora la care doream si eu accesul la el...
Tin minte ca si parintii mei isi aduceau mereu aminte cu drag de meldoiile tineretii lor, oare e chiar asa de grav ca ne amintim si noi de muzica tineretii noastre? Hmmm, stiu...e o intrebare retorica, nu stiu daca astept raspuns...
Despre restul problemelor disputate de voi, ma situez si eu undeva ca si Bertha, doar ca nu am suferit atat...
Bunicul meu din partea tatalui, avocat de profesie, a fost PNTC-dist in partidul vechi condus de Coposu. Bunic care atunci cand au venit comunistii la putere a stat in puscarie, nu stiu cat ca nu vorbea nimeni din familie...dar a fost apoi exclus din barou si i s-a luat dreptul de practica, a fost restul vietii lui portar, la spitalul unde bunica mea(basarabeanca deci de origine sanatoasa) era medic. A fost umilit toata viata lui, atat de umilit incat nici noua, nepotilor, nu ne-a povestit niciodata prin ce a trecut. Am aflat cate ceva de la tata dar era si el retinut pentru ca nu voia ca noi sa aflam, sa suferim pentru ca stim. Nu era nimic de lauda la acea vreme...mai apoi am aflat mai multe. El si matusa mea nu au fost acceptati la facultati la care au dorit(medicina umana si veterinara) din cauza dosarului "necurat" si au facut agronomie si tata economice. Pentru ca bunicul si-a vazut de treaba, probabil considerand ca asta era crucea pe care trebuia sa o duca, tata si apoi matusa au fost OK.
Nu pot insa sa nu trec cu vederea ca am avut in familie si partea "buna" a comunismului de atunci, matusa s-a maritat cu un om "mare" provenind dintr-o familie saraca si ajuns sus pe culmile partidului. Noi eram rudele lor sarace, care nu am stiut sa profitam de ce am avut la dispozitie(unchiul i-a propus mereu tatei sa ne mutam langa ei si el s-ar fi ocupat sa avem si noi tot ce ne "trebuia" si nu uita mereu sa ne spuna asta cand ne intalneam). Eh, asta a fost "dizidenta" tatalui meu, desigur daca imi permiteti sa ii spun asa, caci eu asa am vazut mereu, inca de copil...asa ne spunea el acasa, ca nu poate sa se "dea" atat de mult cu regimul, desi baza o facuse si el...adica era membru de partid ca majoritatea...
Nu stiu de ce am scris astea, par atat de marunte pe langa altele ce am citit aici...
fii alaturi de Mihaita
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
marius spune:
Nimic nu este marunt. Acestea sunt destine. e pare ca bunicii celor de pe aici (o parte din ei dar generatia lor) a fost cea mai atinsa. In fapt este de asteptat cronologic discutand. Pentru noi a fost mai simplu, mama si familia ei a fost saraca, bunicul a fost militar a murit pe front, iar dinspre tata au fost acei tarani instariti carora le-a fost confiscat totul. Au avut oi multe, pasune si au ramas cu nimic. Bunicul a sarit in aer cu cai cu tot din cauza unei bombe neexplodate, era la arat. Asa ca nu au avut ce ingropa de el. Cand au venit si in sat le-au luat totul iar bunica si-a trimis copii la scoala - a simtit ea ca se schimba totul - asa ca tatal meu Dumnezeu sa-l ierte a ajuns profesor. Dar crescut la oi si cu munca in sange o viata intreaga a stat intre catedra 45 de ani si 69 in gradina. Alt destin.
www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20vara%202010&page=19" target="_blank">Daca ma votati (mar-2) donez premiul oricare ar fi acelal pentru acest caz
Eu pur si simplu / Pagina legislativa
iulianm spune:
Nelia, eu nu-s asa de sigura ca mama ta ar fi ajuns la coada vacii, de nu venea schimbarea de regim. Strabunicii mei erau in aceeasi zona. Un strabunic o avut trei neveste, si noua copii. Era harnic, prin casatorii mai acumulase ceva pamint, nu era mosier, insa avea pamint variat si suficient. Avind multi copii, asigura familiei un trai foarte decent. Sase copii din noua o mers la facultate. Toate astea inainte de 45.
De asta zic ca mama ta nu ar fi ajuns la coada vacii.
Mihaela, asa de cunoscut mi-i scenariul prezentat de tine, plus ce scrie Viviana. Cu variatii, unii au gasit de cuviinta sa-si instruiasca copiii, sa dea informatia mai departe, altii au considerat ca tacind ii protejeaza. Cum s-au priceput si ei mai bine.
Dreptul, istoria si filozofia erau fara acces urmasilor. Medicina era un teritoriu gri, probabil din cauza interactiei cu publicul si a statutului de medic.
vikinga spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui capcaunul
|
vikinga spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui vikingaCa asa si Frau Goebbels care si-a omorit cei 6 copii la 1 mai '45 crezind in idealurile ei ori fiind fara iesire ar putea fi vreo eroina emotionanta daca gindesti cu inima frinta de mama, ca vorba aia si ea Magda Goebbles, numita femeia germana model in acele vremuri era instrument de propaganda. |
), cu origine evreiasca si prea aproape de sistem ca sa se poata scuza ca nu stia. asa si cu discutatul nostru.Vikinga cu cei mai frumosi vikingi: Letizia, Nadja si Aldo
mihaela_s spune:
Da Iulia, unii au acceptat cu capul plecat si cu crucea in spate cum spuneam, cu gandul la copii(bunicul avea trei) probabil si la sotia lui care era medic(din prima generatie de medici femei din Ardeal) si a preferat sa se sacrifice el, era doar unul...Il tin minte ca un om sensibil, cu atata drag s-a ocupat de copii...a fost o vreme cand el a fost femeia in casa, nu avea serviciu, nu a acceptat din prima umilinta si cum bunica avea un sector larg de acoperit, era medic de tara, mergea ea la pacienti cu sareta si era toata ziua plecata. Bunicul(imi povestea tata cu lacrimi in ochi) facea mancare, spala haine(cu mana, ca prin anii '50), facea curat si se ocupa de ei, de cei trei copii, pana s-au mutat in oras si atunci copiii erau mai mari si a muncit si el... Tata l-a admirat enorm, imi pare rau ca nu stiu mai multe povesti...tatei nu-i placea sa isi aminteasca, pe undeva umilinta au simtit-o si ei copiii...iar acum e si el, tata, plecat de multi ani dintre noi...Mai e in viata matusa, din cei trei frati, tare mi-ar placea sa imi povesteasca din vremea copilariei ei dar e departe...
Asa cum spui, fiecare cum s-a priceput mai bine...
Marius, ce de destine...sa te inclini in fata fiecaruia! 
fii alaturi de Mihaita
vorbe de copil...
Hobby
calator de profesie
>>>Continuare