Adrian Paunescu - controverse

nelia spune:

Prietenul meu era si muncitor si student. A participat ca muncitor, a fost arestat ca student... caci in facultate a fost prins.

Probabil, Iulianm, ca a fost neintelegere.

Olympia, uite ca pe mine nu m-a deranjat termenul 'acceptare', mi se pare aproape de realitate. Si nu pentru ca eu sau ai mei au acceptat neaparat, avind avantaje, dimpotriva... ci pentru ca asta este impresia generala.

Poate va intrebati de ce ma freaca atit de mult dupa 20 de ani daca nu am avut victime directe in familie, nu am stiut etc. Intre 80 si 85 am citit tot, dar absolut ce am gasit publicat despre al doilea razboi mondial, despre dictatura fascista, despre holocaust. Culmea, fara sa-mi dau seama ca traiesc eu insami intr-o dictatura singeroasa...

Nu-mi pun cenusa in cap, era tinara, adultii trebuiau sa-mi deschida ochii, de aceea spun ca a fost un soi de accepatare, cum, ani de zile sa nu afli nimic, mai, dar nimic-nimic? Am facut scoala, am avut atita oameni 'luminati' in jurul meu, am fost in casele unora dintre ei... Indoctrinarea a fost mult mai adinca decit ne place sa credem si pretul, chiar si al celor care nu au fost victime directe, a fost la fel de mare.

Sint extrem de implicata, ma intereseaza dictaturile, vreau sa aflu despre ele, de aceea citesc. Am trait una pe fiinta mea, sint un om deschis totusi, extrem de sensibil, si cu toate acestea am trait-o fara sa inteleg prea mult din ea.

Ma intereseaza psihologia sociala si ma roade, dar ma roade rau de tot, de aceea nu ma linistesc... Paunescu si controversele legate de persoana lui, ma lasa rece. Intrebarea esentiala, existentiala pentru mine este: CUM A FOST POSIBIL???? As da orice sa aflu raspunsul la aceasta intrebare.

Iulianm, multumesc pentru recomandare, nu le-am citit. Le gasesc online?

Acum trebuie sa iau o pauza si sa ma intorc la temele mele, care au si astea intrebari existentiale: cum a fost posibil ca intr-o biserica atit de mare si de organizata, cea catolica, sa aiba loc atitea abuzuri sexuale si sa fie atit de bine ascunse? CUM?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

viviana spune:

Nelia,
Nu ai fi putut face mai multe. Si nici nu trebuie sa lasi pe cineva (oricine ar fi) sa te umbreasca cu vreun sentiment de vina.

Cei tacuti, cei care au suportat, in liniste (fara sa-si calce principiile - le valorificau in spatele usilor inchise -) au facut-o pentru a-si proteja familiile.

Ma uit la harta Romaniei din acea vreme si nu vad informatia, cultura si baza educatiei.

Se mai vorbea, se mai stia cate ceva, se mai putea cate ceva in marile orase. Acolo aveai si teatru si opera si TVR1 si TVR2 si Radio3, care se transmitea pe ultrascurte, (nu se prindea peste tot in tara) si aveau programe culturale faine. La radio pe langa orele de muzica clasica era si teatru radiofonic.

La unele piese de teatru se statea la coada de la 5 dimineata. Si multe dintre ele erau ciuntite de secretarii de partid ai teatrelor.

Dar ceilalti traitori in sate, comune si in micile orase? Ce debuseu educational aveau, in afara de Caminul cultural sau vreo biblioteca itineranta? Nici macar Radio3, Radio2, sau TVR2...
Invatau cat puteau (si cine putea) si ajungeau la Bucuresti si in alte orase universitare. O lume cu totul noua si tulburatoare pentru ei. Si deodata... Paunescu cu cenaclurile. Brigadieresc asa cum era (bine a spus Capcaunul) a reprezentat o "oaza" situata putintel deasupra plaiurilor de unde proveneau.

Apoi mai era aparatul represiv. Format din tineri fara cultura, adusi din creierul muntilor, din sate fara lumina si apa calda, si indoctrinati intr-o lume gri care lor li se parea alba si frumoasa comparativ cu negura din care proveneau. Astia ar fi facut orice pentru partid si pentru cei care i-au scos dintr-o viata molaie si lipsita de perspectiva.

Apoi au fost rasturnate valorile. Adevaratii oameni de cultura si intelectualii de marca ai acelor vremuri au fost coplesiti de numarul mare de pesudointelectuali ce propovaduiau pesudocultura invatata prin Stefan Gheorghiu sau prin facultatile unde erau impinsi de partidul comunist.
(Acuma e cam la fel. Nu mai exista!? aparatul represiv comunist. I-a luat locul televiziunea si interesul economic).

Stiind toate acestea, nu as putea arata cu degetul (din turnurile de fildes ale marilor orase) spre traitorii dezavantajati ai acelor vremuri spunandu-le ca se putea.
Se putea doar daca ar fi avut un minim acces la adevarata cultura si educatie.

La revolutie au fost putini cei care au strigat libertate referindu-se la cultura, educatie, si multi cei care au strigat liberatete dorindu-si doar o bucata de paine in plus, apa calda si lumina. (Si nu sunt de blamat!)

In loc sa ne intelegem sa tragem linie si sa privim viata trecuta a celor din jurul nostru sub toate aspectele, ajungem sa ne batem obrazul.

De aia ne aflam azi aici, intepeniti in propriul nostru proiect, pentru ca refuzam sa intelegm zonele gri din trecutul apropiat al tarii noastre.
Le varam sub pres si nu le mai vedem. Gata.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

Ramonika spune:

ce sa zicem? despre morti numai de bine...

---

Ramonika Ruxandra (30.11.2009) tati si Vladutz

Adrianaa spune:

Viviana,

marius spune:

Cred ca perioada regimului comunist sau cel putin de cand au inceput sa aiba ascendenta postbelica si pana in 89 va ramane o zona relativ gri chiar si istoric pentru ca un element definitoriu al acestui regim a fost insasi distrugerea a tot ceea ce a fost sau ar fi fost contrar lui, oameni, fapte, documente, marturii. Si cum istoria se bazeaza foarte mult pe exact aceste elemente, odata cu trecerea timpului sursele scad dramatic. Asa incat alterarea adevarului istoric nu este exclusa. Ceea ce este pacat. Pentru ca ceea ce a fost, eu o consider o eroare umana la fel de mare ca si fascismul. E drept unul caracterizat prin distrugerea fizica in masa, celalalt prin distrugerea morala, spirituala si a demnitatii umane.
Nelia - poate gresesc in ceea ce voi spune - insa vazand "microbul ce te framanta", ma intrebam (poate retoric), daca vreodata ai sa scrii vreo carte sau un document. Cine stie?

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20vara%202010&page=19" target="_blank">Daca ma votati (mar-2) donez premiul oricare ar fi acelal pentru acest caz

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

bertha spune:

E usor sa stam in secolul 21 si fata calculatorului si sa judecam timpuri despre care stim din carti sau din auzite. Cu siguranta cu totul altfel e sa le traiesti. Sa cunosti experientele, trairile si viata ulterioara a celor care au ales sa lupte impotriva regimului. O sa va spun o istorie scurta si sper sa-mi gasesc cuvintele pt a transmite ce simt.
Bunicul meu a luptat impotriva regimului comunist, la inceputurile lor, cand totul era negru, cand oamenii erau omorati cu sutele, fara ca cineva sa poate interveni in vreun fel. A fost la inceputul anilor 50, cu mult inainte sa ajunga mare Ceausescu. Bunicul a fost un om mandru si cu principii multe, pe care le-a pus inaintea intereselor personale. A facut parte dintr-o miscare de rezistenta, a fost prins si condamnat la 12 ani de inchisoare. Avea 3 copii, tatal meu fiind cel mai mic, 2 ani avea cand l-au arestat. Cand l-au eliberat avea 14 ani si nici nu stia ca are tata. Temnita a fost f grea, bunicul ne povestea arareori ceva despre anii aceia si numai dupa 89.
Acum o sa va povestesc punctul de vedere al bunicii, care initial ii impartasea convingerile politice. A ramas o femeie singura, cu 3 copii, in niste ani f grei pt toti, cu atat mai mult pt cei care aveau apropiati in inchisoare. Nu a putut sa se angajeze nicaieri, pt ca nimeni nu primea la lucru o femeie care avea barbatul inchis, pt ca astfel puteau atrage asupra lor ura sistemului comunist. Li s-a confiscat toata averea si cu greu au reusit sa ramana cu o casa darapanata in care i s-a impus sa primeasca 2 ofiteri de militie (chipurile in gazda - dar fara bani), astfel incat sa i se supravegheze orice miscare. Au fost ani ff grei pt ea, cu 3 copii carora nu avea ce sa le dea sa manance zile in sir. Avea parintii la tara si reuseau sa ii mai strecoare ceva alimente, avea o gradina minuscula de unde strangea cateva legume si 4 gaini care ouau din cand in cand. Uneori mai gasea in satul ei oameni care o mai primeau sa-i ajute la diverse munci si ii dadeau ceva mancare. Cu toate astea, surorile tatalui au fost eleve f silitoare...oarecum inutil pt ca au fost admise cu f mare greutate la liceu, pt ca erau de origine nesanatoasa. A facut bunica nu stiu cate demersuri si a dat o gramada de declaratii ca nu lupta impotriva sistemului, ca sa primeasca fetele la liceu. Facultate nici nu s-a pus pb sa faca, nu erau incurajati copiii anticomunistilor sa studieze, sa devina prea cunoscatori, sa scoata capul din mizerie.
Tata l-a cunoscut pe bunicul meu cand avea 14 ani. El a putut urma liceul fara interventii, a dat la drept si a luat a 2-a nota dupa proba scrisa. La oral nici nu l-au lasat sa intre, pt ca nu aveau nevoie de un magistrat cu un asemenea dosar. Dupa cativa ani, a fost admis la stiinte economice.
Dupa eliberare, bunicul a fost saltat periodic si dus la securitate pt diverse interogatorii. De multe ori ii luau pe toti ai casei. Ultima data s-a intamplat cand eu aveam 7 luni. Am stat cu totii o noapte acolo. Grozavia a fost ca nu cu cei mari aveau treaba, i-au bagat pe toti intr-o camera, iar pe sora-mea (8 ani) au dus-o altundeva, unde au tinut-o cateva ore incercand sa afle ce se discuta in casa, cine vine la noi etc. Nu au fost violenti fizic, dar au tipat la ea, au amenintat-o...mult timp a fost speriata saraca.
Am scris toate astea ca sa aflati si cum au decurs vietile celor care au luptat. Pot spune cu certitudine ca vietile a 2-3 generatii au fost afectate. In timp ce bunicul nu a regretat ca a luptat pt idealul lui, bunica nu l-a iertat niciodata. Nu l-a iertat ca a lasat-o singura, pt ca au rabdat de foame, pt ca au fost umiliti, pt ca a influentat negtiv destinul copiilor, pt ca si-a petrecut 16 ani din viata (4 razboi+4 inchisoare) asteptand un barbat care a luptat pt tara si pt visul libertatii. Si-a iubit f mult sotul, dar nu a putut niciodata uita ca puteau sa-i moara copiii de foame.
De-aia spun ca acum, din fotoliile noastre comode si cu copiii chicotind fericiti pe langa noi, e usor sa ne dam cu parerea si sa facem judecati de valoare. Pt ca si bunicii nostri au avut o singura viata...unii au ales sa si-o traiasca in inchisoare, luptand pt un maine mai bun, altii n-au putut sa riste viitorul copiilor pt ceva ce considerau o himera si nu e corect sa-i judecam noi, pt ca n-am fost acolo, nu am avut de ales intre a-ti muri copilul de foame si a rasturna comunismul.

Edit: noi, nepotii, suntem f mandri de bunicul nostru. Copiii lui, insa, au fost toata viata impartiti intre un sentiment de mandrie, pe care nu l-au puteau dezvalui mult timp si multe sentimente de frustrare, pt ca au trebuit sa munceasca insututit ca sa ajunga undeva. Si acel undeva nu a coincis niciodata cu idealurile lor interioare si cu ceea ce erau capabili sa faca.

nelia spune:

Bertha, . Doar ca nu e usor sa stam in secolul 21 si fata calculatorului si sa judecam timpurile. Mie una nu-mi este deloc usor, dar absolut deloc.

Bunica ta a avut o viata grea si a facut ce a putut sa treaca prin ea. Dar daca ne uitam la buncii nostri, ceea ce a trait bunica ta, au trait si alti bunici, altfel, pe alte planuri, numai ca ei ar fi trebuit sa traiasca bine, nu? 'Aveau o origine sanatoasa' (oameni simpli, nu chiaburie de nici un fel, reala sau inventata, nu inchisoare, nu opozitie). Aia de ce nu au trait bine? Iar copiii lor poate puteau sa ajunga la facultate, dar abia s-au gasit bani pentru o scoala tehnica sau de meserii, facultatea a venit mult mai tirziu sau deloc. Tocmai aici e perversitatea...

Insa, asa cum am perceput eu lumea cind am inceput sa ma ridic, un singur punct a fost comunt: dupa 70 asa, s-a facut tacere publica! Cred ca asta e e ceea ce poate fi numita un soi de acceptare. Iar daca nu e acceptare, cum a fost posibil? Citesc si aflu ca totusi un pic de libertate mai exista, supape altele decit cenaclu, cintarea R... cum a fost posibil sa se vorbeasca atit de mult in soapta sau deloc??? Ce mecanisme au facut posibil asa ceva? Nici parintii mei si nici noi nu sintem conformi cu idealurile interioare, eu fac asta abia acum, dupa 40 de ani, departe de tara...

Bertha, dar ti-ai pus intrebarea: daca nu pica comunismul, daca dictatura ar fi fost mai blinda si Revolutiile toate de catifea sau un comunism cu fata umana reusea? Mai erai mindra de bunicul tau, il mai intelegeai asa cum il intelegi acum?

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

nelia spune:

Viviana, acces la cultura si educatie, moneda asta e cu doua fete. Da, vad ca acasa exista. Si prin alte locuri, pe ascuns. Nu la noi, ce putin eu nu am avut acces la ea.

Dar ne duceam la aceeasi scoala, si ei si noi, cine stie citi colegi aveam linga mine altfel educati. Dar cu toate acestea toti luam note pentru aceleasi porcarii (istorie, economie politica, filozofie etc.) si mie mi se pareau destul de autentici profesorii. Iar dupa 90 mai ales acestia au iesit si au spus ca de fapt ei faceau altceva... am exemple!

Sigur a fost mai greu pentru cel altfel educat intre peretii de acasa sa se lase indoctrinati de ceea ce i se preda, de adunarile de detasament sau unitate, de sedintele UTC, de PTAP... aveau semnele de intrebare deja puse. In tot acest context, fata 'desteapta' si fire intuitiva cum eram, chiar asa, sa nu fi simtit ce se intimpla in realitate? Vorbesc de anii 75-87...

Asta ma macina, identitatea si viata noastra sint construite pe minciuna, si copiii de 10 ani de atunci nici acum nu pot iesi de sub teroarea ei. De aceea intrebam cum v-ati format, totusi??? Pentru ca eu am senzatia ca-mi lipsesc multe bucatele din puzzle, iar unele nu sint pur si simplu cele care trebuie si nici nu le mai gasesc pe cele bune.

Asta e Romania de astazi, ne mai mira ca se uita, ne mai mira ca Paunescu e inmormintat cu onoruri si ca vocea EL a murit singura? Ne mai mira ca sintem intepeniti in proiect? Si nu ca se voteaza prost, am votat cu Basescu, ci ca nu avem cu cine vota? Iar daca apare cineva, e imediat sabotat, iar opinia publica, formata si din indoctrinati si din ne-indoctrinati... tace in continuare, acceptind sa li se perinde pe sticla si prin ziare calitati indoielnice? Ca intelectualii aia care sint (huliti, dar altii nu-s!) fac, ca pe vremuri, si ei ce pot... Ca ne revoltam doar pe forumuri si in viata de zi cu zi totul se repeta?

Istoria se repeta pentru ca se uita, cei care o stiti cu adevarat, ar trebui sa va faceti cumva auziti, mai sint si oameni care v-ar asculta... si poate s-ar trezi. Vor invata copiii vostri si copiii copiilor vostri despre sacrificiul bunicului Berthei sau tot o istorie trunchiata si scrisa dupa ureche? Daca nu iese acum la lumina si voi, care ii stiti povestea, va veti duce, unde va ramine sacrificiul lui?

Nu, nu Marius, nu voi scrie, n-am nici talentul necesar, nici formarea si nici documentele necesare. Puzzle-ul formarii mele este prea trunchiat si facut cu piese de imprumutat sau gasite la intimplare. Am fost prea indoctrinata, ca sa ma dezindoctrinez intr-o viata... dar cel care o va scrie, va avea vesnica mea recunostinta. Mi-e teama ca la cum merg lucrurile, are sanse sa ramina nescrisa.

Si sint prea departe, am ales cum s-ar spune ce am putut sa mai fac pentru mine: sa ma formez asa cum mi-ar fi placut sa o fac in copilarie. Insa si pentru asta e cam tirziu... si ma misc greu, am alte prioritati. Nu-mi ramine decit sa ma accept asa cum sint, cirpind pe ici, pe colo... si din cind in cind sa mai trag o discutie aprinsa in viata reala sau pe vreun forum.

Insa sint sigura ca voi face tot ce pot astfel incit copiii mei sa afle adevarul despre tara parintilor lor. Tocmai pentru a nu intina jertfa bunicilor nostri, indiferent de ce parte a baricadei a fost. Despre parinti numai de bine, acolo unde se poate, indoctrinarea a lucrat adinc si acolo, in relatiile lor cu copiii...

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

marius spune:

Poate cautand - gasesti sau aflii. Afland - vei stii. Stiind poate vei decide sa scrii pentru altii. Cel putin pentru spiritul dreptatii. Cel putin.

www.desprecopii.com/POZECONCURS/folderview.asp?folder=clipe%20de%20vara%202010&page=19" target="_blank">Daca ma votati (mar-2) donez premiul oricare ar fi acelal pentru acest caz

Eu pur si simplu / Pagina legislativa

capcaunul spune:

Darul nostru al romanilor este ca ne imbatam cu apa rece.
- suntem cei mai tari la matematica (numa aur la olimpiade)
- suntem cei mai mari softisti (microsoftistii si hackerii)
- suntem cei mai mari inventatoti (spargem saloanele de la geneva sau bruxelles)
- i-am batut constant pe turci (ma si mir cum de-a rezistat imperiul otoman atat de mult sa fie ciuca batailor)
- inevitabili trebuie sa fi fost si cei mai revoltati anticomunisti.

Sa ne-ntelegem.
Revolta de masa in Romania nu a existat NICIODATA dupa instaurarea comunismului pana la 21 decembrie 1981. Spre deosebire de Ungaria, Cehia sau Polonia.

Putem contabiliza doar cateva revolte locale: Lupeni, Brasov.
Regimul le-a rezolvat bine daca judecam obiectiv fara emotii. De ce zic bine? Pentru ca NU a intervenit in forta (in Timisoara pe 16/17 ARMATA a deschis focul - greseala fatala). Revoltele s-au stins de la sine dupa mici cedari ale autoritatilor. Arestarile au venit ulterior. Masele NU s-au alaturat acestor revolte. In Brasov foarte multa lume privea de pe trotuar coloanele de la Steagul Rosu si Tractorul care se indreptau spre Sfatul Popular. Atentie, fara sa li se alature.

Dizidenta singulara a existat, dar cu cateva flori nu se face primavara. Dizidenta scriitoriceasca a fost anemica in comparatie cu Carta '77 de la Praga de exemplu.

Mai adaugam rezistenta armata FIRAVA din zona rurala si montana. Cateva zeci de grupuri dezorganizate si necoordonate, unele conduse de infractori din vechiul regim, altele conduse de oameni integri (fosti ofiteri sau demnitari locali). Oricat am incerca sub imperiul emotiilor sa le cosmetizam, multe din resorturile acestor rezistente nu au de-a face cu idealuri marete (stiu, este greu de acceptat adevarul crud).

Olympia, nimeni nu neaga faptul ca zeci de mii de romani au murit fara nicio vina in lagarele comuniste. Ca sute de mii de romani au avut drepturile amputate pe considerente de origini nesanatoase.
Ca sute de mii de romani au avut averile confiscate si terenurile ciopartite.

DAR milioane de alti romani (pentru majoritatea acestora ideologiile sunt un nonsens) au vazut in oferta REALA a noului regim o viata mai buna decat cea de dinainte. Si oferta reala era o casa, un salariu, o masa, o scoala. Acele milioane au acceptat destul de repede regimul.

Cine doreste sa inteleaga istoria sociala a unui popor trebuie sa lase deoparte emotiile personale si sa judece cu sange rece cat mai multe date.