Adrian Paunescu - controverse

iulianm spune:

Nu i-am incurcat, Olympia. Capcaunul a scris citeva lucruri foarte bine. Uite-l mai jos, partea cu romanii anilor 50 si romanii de azi. Majoritatea, nu vorbim aici de absolut toti.

In rest, de acord cu tine la partea despre a fi confuz. Eu cred ca istoria cam asa se va scrie, cazuri singulare, Goma= inceputul dizidentei in Ro, suferinta mare=lipsuri materiale in principal, samd. Intr-un cuvint, o sa se scrie bazat nu pe documente, ci pe impresiile generate de lectura cartilor publicate dupa 90, alea de descriu miscarile... singulare. Impresiile si concluziile cititorilor.

Inca un pic, si s-ar putea ca cineva sa scrie ca din cauza ca au fost miscari singulare, si nu la scara mare organizate, de aceea restul, respectiv majoritatea, au abut de tras si indurat sub sistemul comunist. Ca ai de s-au razvratit is vinovati, ca n-au stiut sa se razvrateasca ca lumea, sa-i scoata pe restul din mizerie.

Iaca asa.

nelia spune:

Nu stiu cum sa scriu sa nu sune aiurea... desi stiu ca tot aiurea va suna. Tu stii mai bine ce merite ai de scrii asa... dar trebuia sa spui de la inceput, ca nu ne mai ridicam unii de pe aici deasupra mizeriei umane (majoritare) ca sa-ti raspundem...

Si totusi, cit singe albastru si cinta ingimfare pina la urma.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

robotzica cucului spune:

Chiar in gluma, referirea la "sange albastru" imi suna ca dracu in contextul dat, Nelia. Scuze.

nelia spune:

Nu ai de ce sa-ti ceri scuze, asa este, ai dreptate, am si spus ca va suna aiurea... si mie imi suna la fel. Nu-mi sta in fire... Mai ca dracu decit ce s-a spus in spate? Pentru mine personal nu.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

columbiana spune:

aici sunt o parte din acei nimeni despre care vorbesti, pe unul l-am cunoscut personal, si pe parintii lui; si port cu mine ca bagaj de pret amintirea familiei respective, a tot ce am cunoscut in casa lor: decenta, tenacitate, si integritate, cu orice risc; risc pe care din pacate nu multi ni l-am asumat;
si mai sunt, chiar daca nu se scrie pe net despre ei sa se poata enumera pe DC; restul ramine parte din propria amintire de familie;

http://mures.adevarul.ro/locale/brasov/Brasov-_Expozitie_in_memoria_15_noimbrie_1987-in_Piata_Sfatului_0_362364196.html
Implicarea student;ilor

#350;i student;ii vremii s-au dovedit solidari cu cei peste 200 de muncitori care au pornit mars;ul pe sta;zile Bras;ovului. La fix o sa;pta;mâna; dupa; manifestat;ie, trei student;i de la Facultatea de Silvicultura; au expus un banner pe care au scris „Muncitorii arestat;i nu trebuie sa; moara;".

Lor li s-au ala;turat, în ta;cere, alt;i doi student;i, care au as;tepat sa; vina; milit;ia. Tot;i au fost exmatriculat;i obligat;i sa; se întoarca; acasa;. Ca;ta;lin Bia, Lucian Silaghi s;i Horia #350;erban sunt cei trei student;i care au fost obligat;i sa; se angajeze s;i tot;i trei au ajuns muncitori necalificat;i.

În decembrie '87 alt;i trei student;i, de data aceasta de la Facultatea de Mecanica; s-au împotrivit sistemului. Mihai Torjo, Marin Brâncoveanu s;i Marin Lupov au decis sa; intre neobservat;i în doua; sa;li ale universita;t;ii pentru a inscript;iona peret;ii cu lozinci injurioase la adresa ceaus;is;tilor.
„Jos Ceaus;escu", „Vrem pâine" s;i chiar o caricatura; a dictatorului sunt inscript;iile care au fost descoperite pe peret;ii corpului de ca;dire a doua zi de ca;tre paznici. Imediat, acestea au intrat în reparat;ii capitale.

„Cei trei student;i au fost închis;i abia în ianuarie, prin tra;dare, pentru ca; pe vremea aceea nu existau tehnici avansate de identificare a autorilor", a mai spus Oana Demetriade.

Dosar de ancheta; „pitit"

Dupa; mis;carea de rezistent;a; au fost efectuate 500 de aresta;ri, din care 200 de persoane au fost trimise spre anchetare la Bucures;ti. „Sunt multe mistere legate de anchetele efectuate atunci. Noi am fa;cut eforturi repetate pentru a obt;ine dosarul de ancheta; care ne va ajuta sa; dezlega;m aceste mistere. Am solicitat s;i Judeca;toriei Bras;ov documentele de ancheta; pentru cele 61 de ancheta;ri de aici, dar fa;ra; niciun rezultat", a spus Mihai Demetriade, cerceta;tor CNSAS.

Cerceta;torii împreuna; cu Asociat;ia 15 noiembrie au solicitat în umra; cu doua; sa;pta;mâni Ministerului de Interne sa; le puna; la dispozit;ie întregul dosar de ancheta; al celor care au fost arestat;i în 1987




http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=137759

nelia spune:

Am zis ca ma retrag, dar nu pot, de dragul prietenului meu, trebuie sa scriu si eu ce stiu.

Asa este, cei care intr-adevar au facut ceva, merita onorurile posibile, nu Paunescu.

Miscarea data exemplu de Ana o cunosc cel mai bine. Este una din cele din cele citeva mari miscari colective mare din Romania! Cel putin alea despre care s-a aflat pina acum. Eu sper ca istoria le va scoate pe toate la lumina, sper ca se vor sti detalii mai multe peste o suta de ani, dar daca cei care le-au trait nu le pun acum pe hirtie, vor ramine, asa cum spunea Iulianm, doar marturiile scrise in perceptia cititorilor. Si sansele sint mari in acest sens pentru ca, dupa cum se observa, in 20 de ani s-au facut prea putin, si eu spun ca tocmai pentru ca ar insemna sa scoti prea multe lucruri la iveala, care ar zdruncina prea mult increderea romanilor ca au avut o rezistenta masiva in fata comunismului.

Cu riscul de a-mi lua rosii de la romanii care in mod fals se cred ca nu au facut parte din sistem, ca au fost anticomunisti si inainte (nu ma refer la nimeni aici, fiecare stie ce simte, cum a gindit si ce a facut) si cu un profund respect pentru cei care si-au riscat viata pentru libertate, trebuie sa spun, din marturie de la prima sursa - ca si in aceasta miscare cei arestati au fost lasati singuri, la simulacrele de procese care li s-au facut nu au gasit prea multi martori care sa-i sustina.

Nu-i judec ca au dat bir cu fugitii, nu stiu ce as fi facut, nici cind m-a intrebat prietenul meu ce as fi facut, nu am stiut ce sa raspund... pentru ca, adevarul este ca nu stiu... Mai ales daca as fi fost in situatia de acum, mama a trei copii, nu stiu si ma doare rau lucrul asta, mai bine aflam, ca sa ma linistesc.

Trebuie sa mai fie pe aici participanti, ca poate se confirma ca nu vorbesc chiar din lecturi, lucrurile astea s-au intimplat.

Deci fara sa-i judec, eu n-am iesit nici macar in strada, de frica si teama de a pierde ceea ce aveau, inclusiv viata, frica ce a pus stapinire pe oameni dupa entuziasmul inceputului, s-au retras, desi erau atit de multi care iesisera la inceput in strada...

Daca stie cineva pe unul dintre arestati, sigur stii ce singur s-a simtit, ca solidaritatea dupa arestari a fost aproape inexistenta. Si bataile cu bastonul in cap au fost incasate doar de vreo 200 dintre ei, in nici un caz nu le-a simtit nimeni altcineva.

Eu il cunosc personal pe unul dintre cei care au dat tonul la Desteapta-te romane, in piata. Un student mic, de 1.65, slabut, cu o voce superba, de colindator, care a avut curaj sa infrunte de la micimea lui fizica un sistem intreg in toata grandomania lui. L-am cunoscut in 88, cu un an inainte de Revolutie si cu alt an dupa ce a fost arestat. Pina atunci nu am stiut nimic, va jur... si nu eram singura.

Bineinteles ca eram revoltati impotriva lipsurilor, bineinteles ca stateam la cozi pentru mincare si ni se parea inuman ce ni se intimpla, dar in miile de ore petrecute la aceste cozi, nu am auzit nici macar o singura data, copil fiind, de la sutele de romani cu care am stat, ceva care sa faca legatura cu Ceausescu si cu regimul.

Pot sa-mi plec capul in fata acestui student si al tuturor celor care au opus rezistenta intr-un fell sau altul, dar nu pot sa spun ca da, am stiut, l-am cunoscut, ne reprezinta ca romani, astia sintem. Pentru ca mie, personal, mi se pare un mare fals.

Mi-e jena sa o spun, ei se reprezinta pe ei si prin curajul lor au aratat clar ca se putea, daca erau mai multi, da li se alaturau mai multi. Pentru ca nu ne reprezinta. Au fost lasati singuri sa-si infrunte destinul si asa s-a intimplat cu multi dintre acesti curajosi.

Eu asta am incercat sa spun, nu sa minimalizez meritele lor, asa cum s-a lasat sa se inteleaga pina la sfirsit. Sint romanca, imi iubesc poporul asa cum e el, imi pare rau de vietile noastre care ar fi trebuit sa fie altfel, dar nu ma voi da in spatele acestor eroi, spunind ca am fost anticomunista. Acum sint, dar nu am fost, pentru ca habar nu aveam pe ce lume traiam. Si erau atit de multi in situatia mea, in ciuda acelei minoritati din care fac parte, cu tot respectul, Olympia, Iulianm, Inaioana, Robotica etc.

Si tocmai pentru ca il cunosc pe acest om micut de stat, dar mare in tot acest curaj nebunesc al lui, spun ca in Romania cei care au luat pozitie si s-au luat la trinta cu sistemul au fost putini, extrem de putini, iar restul au tacut si au sustinut fiecare in felul lui sistemul, chiar daca cei mai multi dintre ei nu pot fi acuzati ca au facut altceva decit sa supravietuiasca.

Muuult, mult mai putini decit se lauda acum cu dizidenta si cu lupta impotriva a ceea ce se intimpla. Nu ne place sa acceptam asta, e greu de dus, stiu, dar asta nu inseamna ca am dus o viata usoara, iar cei mai multi dintre acestia chiar nu au obtinut nimic altceva in schimbul tacerii, acceptarii, orbirii... decit o viata grea, sub o dictatura crunta, in unele parti ale tarii si in unele familii fara prea multe supape.

Si e trist acum sa se spuna ca aceasta nu a existat, ca nu era chiar asa, era si altfel. Da. Si cu ce schimba acest lucru situatia acestor oameni despre care vorbesc?

Desi am fost rautacioasa, Iulianm are dreptate cind spune ca istoria poate ca asa va fi scrisa, din perceptiile cititorilor de dupa 90 si din putinele marturii existente pina acum. Dar daca as sti mai multe, daca as fi facut mai multe, daca alta ar fi fost realitatea mea si a celor in mijlocul in care am crescut, m-as aseza jos si as scrie, mi-as dedica poate viata sa caut marturii, documente, sa fac cunoscut lumii ceea ce s-a intimplat. Se face asta, dar mult prea lent, oamenii mor si duc cu ei in mormint toate aceste lucruri triste.

Dar nu pot minti si schimba realitatea, pentru ca, majoritar, in Romania, a fost ceea ce am trait eu si minoritar ceea ce au trait ei.

Din 90 pina in 2002 am citit foarte mult pe aceasta tema, incercind intr-un fel sa recuperez din vina ca nu am stiut, desi eram prea tinara ca sa aflu, neavind in familie oameni care sa sufere direct din cauza regimului (inchisi, omoriti etc.). E o lista impresioananta de carti, unele, foarte putine, cum ar fi cele ale lui Onisifor Ghibu si ale lui Iuliu Hossu, sau cele ale lui Petrisor, Marino sau Merisca. Nu am cum sa am acces la documente si nu pentru ca nu-mi doresc, ci pentru ca acestea nu sint publice, cu foarte mici exceptii.

De aceea am cerut exemple, vreau sa aflu, vreau sa le stiu, vreau sa ma simt bine ca roman, sa aflu ca ma trag dintr-un popor de oameni bravi, pe care numai duritatea regimului si teroarea l-a ingenunchiat.

Daca vrea cineva foarte informat, care detine surse de informare despre rezistenta anticomunista cea adevarata din Romania, cu informatii de prima mina, sa le puna pe ecran sau pe hirtie, voi fi printre primii cititori. Dar altfel m-a s-a acrit de oameni care numai strecoara ideea dizidentei, invaluindu-se intr-un aer misterios (la asta ma refeream, Iulianm, nu la tine), care da de inteles ca stie multe, dar nu a putut sa spuna nimic la timpul potrivit si nici acum nu are cum sa spuna prea multe.

Pina atunci, asa cum spunea cineva inainte, realitatile din Romania sint multe si complexe, iar a mea este doar una dintre ele.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

iulianm spune:

Nelia, poate te hotarasti, ca nu se poate si-n caruta, si-n teleguta. Ori ma incadrezi la "cit singe albastru si cinta ingimfare pina la urma", ori in mesajul de mai sus. O incadrare o elimina pe cealalta.

Iar cind am scris "mizerie", m-am referit la o situatie proasta, precara (cum era sistemul comunist), nicidecum la "mizeria umana" introdusa de tine.

nelia spune:

Citeste te rog cu atentie mesajul de mai sus, nu stiam ca citesti. Nu stiu unde sa te incadrez, caci nu am documente si nu stiu nimic despre tine, stii mai multe despre mine, dar daca pornesc de la increderea pe care o am in general in oameni si te cred pe cuvint si nu am nimic de pierdut, te incadrez in cei in fata carora imi . Asta daca nu-mi spui ca am dus o viata usoara si calduta, pentru ca nu stii nimic despre viata mea. Asta am numit-o ingimfare si daca nu te pui total deasupra mizeriei, asta am numit-o singe albastru, pentru ca daca ai stat in Romania, ai fost contra si nu ti-ai vindut principiile pentru o bucata de piine, nu avea cum sa fii prea mult deasupra ei.

Si daca nu-mi mai vorbesti cu tonul asta atoatestiutor de adevaruri absolute, pe care l-am mai gasit si in alte mesaje, fara legatura cu acesta, trimitindu-ma sa mai citesc de fiecare data cind nu sint de acord cu tine.

Pai e mizerie umana, ce a fost pina la urma? Sau cum se numeste atunci cind iti vinzi principiile pentru o bucata de piine?

Comunismul si viata grea din acest regim, a unora a fost chiar grea, a facut si alte crime, nu numai cele de la canal sau cele din inchisori. Sint si altfel de victime, indirecte... despre care chiar nu va scrie nimeni niciodata, sint datoare sa le apar, pentru ca sint aproape de ele, le stiu.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

iulianm spune:

Am citit, nu-i nevoie sa ma incadrezi nicaieri. A fost neintelegere si de partea mea, si de partea ta.

Se poate numi... intelegerea unora a termenului de supravietuire. Care, dupa cum am mai scris, vine cu tinichele dpdv moral, in general vorbind.
Pretul platit de acei care nu si-au vindut principiile a fost foarte mare. Nu toata lumea e proiectata pt asa ceva. Iar o dezbatere pe tema asta ar fi extrem de complicata, tocmai pentru ca intra atitia factori in ecuatie.

Nelia, eu am scris despre mine. Nu consider deloc ca am merite, meritele apartin celor care m-au crescut. Norocul meu ca m-am nascut in casa lor.

Iar "de trimis la citit", am facut-o o singura data, ca o sugestie. Nu pentru ca nu cadeam de acord, ci pentru ca am avut impresia ca informatia respectiva lipsea.

Si o mai fac o data, la cererea ta insa:



Analele Sighet. Reprezinta o serie de comunicari (first hand), acoperind perioada 46-89.
Poate fi un inceput. Si ai sa citesti acolo si de alte crime, in afara celor din inchisori ori de la Canal .

Poate Capcaunul are surse mai recente, updated.

Noapte buna.

olympia spune:

Capcaunule cu pusca la tampla numa' "acceptare" nu e.
Nelia, eu n-am stiut de pilda de studentii din Brasov, de miscarea muncitoreasca auzisem, de studentii care i-au sustinut, nu.
Sunt sigura ca acte din acestea facute de grupari mici au fost continuu in cei 50 de ani si de cele mai multe n-am aflat nici atunci si din pacate nici dupa. De aceea nu pot fi de acordca n-a fost rezistenta si a fost acceptare. Multi au incercat, evident in limitele curajului si puterilor lor. Au incercat atunci imediat fruntasii partidelor istorice, au incercat gruparile de rezistenta ascunse in munti ani de zile, au avut de patimit si ei si copiii lor, ce sanse aveau sa se lupte cu un regim instaurat si pazit de Armata Rosie? De-aia-s dezamagita de ce scrie Capcaunul, cum adica "acceptare"?
Au incercat si oameni obisnuiti si la fel de brutala si rapida a fost represiunea. Ce si cui reprosezi? Ca cei din jurul celor arestati nu i-au sustinut alaturandu-se lor in puscarii? Ca poate apropiatii lor n-au repetat gestul stiind exact pretul ce trebuie platit de intreaga familie? Si bineinteles ca peste toate bubuia propaganda ca sa acopere glasurile ce se ridicau impotriva. Daca-i de condamnat eu ii condamn primii pe cei ce s-au inghesuit in tabara cealalta, pe oportunisti, pe ticalosi, pe criminali, pe mincinosi, pe turnatori, pe cantatorii de imnuri ai regimului, toti au facut posibili acei 50 de ani,ei au construit aparatul ce oprea din start orice opozitie.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina