violenta domestica: trist dar adevarat!

am decis sa deschid acest subiect pentru ca am fost contactata in mod personal, de catre una din doamne de pe forum cu doi copilasi, care se afla intr-o situatie de violenta domestica (in plina floare!).
aproape in fiecare familie sunt momente de tensiune, mai mult sau mai putin rezolvate de catre parintii implicati, sau de catre alti membrii ai familiei. cand exista si copii, efectul unei tensiuni in familie, care degenereaza in conflict, poate distruge familia, poate marca emotional pe viata, pe cei mai vulnerabili din familie: copii!

daca femeia romanca, crescuta in traditia ca sacrifica totul in numele copiilor, accepta un comportament abuziv, verbal, poate si fizic, cu efecte devastatoare asupra ei insasi cat si asupra copiilor, se pun cateva intrebari de bun simt, pe care le pun, retoric, in speranta ca se va discuta pe marginea acestui subiect, pentru a se constientiza efectul violentei domestice in viata de parinte, si consecintele violentei domestice asupra copiilor:
-cum recunostem o violenta domestica?
-sunt informatii oficial puse la dispozitie, prin care persoana implicata in criza poate sa le acceseze ca sa faca discernamantul pe masura a ceea traieste, si sa ia masuri?
-la usa cui batem, in caz de violenta domestica?
-ce inseamna asumare de responsablitate, in cazul in care se doreste o rezolvare a crizei?
-cum protejam copii, in caz de violenta domestica?
-ce este violenta domestica? cat de bine intelegem violenta domestica?
-in urgente, ce alte locuri, mai sigure pentru copil/copii si parinte victima, decat cele din casa, sunt protectoare? daca se ia decizia de a pleca, unde pleci? ce faci? cum supravietuiesti? cum ai grija de copii?
-cat de mult societatea se implica in situatia de violenta domestica, pentru a oferi orice ajutor uman posibil, atat de necesar si real in criza ?

...
si lista de intrebari ramane deschisa! informatia in situatiile acestea, fie ca vine din experienta personala, fie din experienta profesionala, este o comoara, mai ales pentru acei parinti si copii care traiesc violenta domestica, si o accepta, din lipsa de...cunoastere!

a avea curajul de a vorbi, este primul pas, in procesul de rezolvare a unei situatii de violenta domestica! iar topicul acesta se contureaza pe ideea ca orice informatie, este importanta, cel putin utila, poate si mai mult decat atat, pentru familie si copii!

ami_84 spune:

Buna. Momentan nu pot decat sa ma bucur ca s-a deschis acest topic. Il urmaresc si pe celalalt de care ai "precizat".. am sa revin mai tarziu. Si pe mine ma macina o astfel de problema.


Irina (8 martie 2010)

elaga spune:

Pe mine ma doare ca sunt foarte multe fete tinere, fara obligatii, care accepta abuzuri din partea iubitilor sau sotilor. Nu tine de educatie, am vazut cazuri in toate taberele.

nikole spune:

tine de ce anume?
temperament, autocontrol, sau....?

soacra-mea imi zice la fel, nu tine de educatie, insa din partea ei nici nu ma astept la alt raspuns, ea insasi traieste in abuz, ce mi se intampla mie e "alint" pe langa ce a patimit in tineretile ei.

Momentan traieste in abuz verbal, acum cateva luni pe cand se afla la noi in vizita, a iesit cu sotul si inca un cuplu intr-un pub, la un pahar de vorba si de vin.
Pare-se ca solista vocala a grupului ce canta in acea seara, s-a apropiat de sot, l-a luat cuma de gat, ma rog, un gest prietenesc, poate firesc, nu stiu...
ei i s-a parut inoportun, mai ales ca tipa nu se mai desprindea de la masa lor.
Sotia a spus razand, usor ironic, ceva de genul...hehehe, sunt cu ochii pe tine, dar asa in gluma, bland, cat sa inteleaga omul ca intrece o masura, fie si din ...gluma sa zic..
ei, atat i-a trebuit...ce si-a auzit sotia???

un ...F..K YOU!!! in gura mare, de a zis femeia ca si intra in pamant.
nu a mai zis nimic, s-a ridicat si au plecat!

Tipul e pilot(sotul)
deci ...no comment, bag de seama ca-i de preferat sa traiesti singura

bird70 spune:

Cred ca trebuie sa definim ce intelegem prin educatie. Exista educatia primita de acasa, sa-i zicem 'cei 18 ani de acasa' si educatia profesionala. Violenta domestica nu tine de educatia profesionala, nu conteaza ce scoli ai terminat dar cred eu ca are mare legatura cu educatia primita in familie. Daca individul a crescut intr-un mediu in care adultii isi aratau respect reciproc, daca a fost invatat metode de atenuare si rezolvare a conflictelor, daca a fost invatat sa aibe auto-control, sa argumenteze politicos pozitia, etc cred eu ca este putin probabil sa ajunga un adult abuzator sau un adult care tolereaza abuzul. Ce mi se pare mie tragic este ca multe femei din Romania stau cu sotii lor abuzivi 'de dragul copiilor', cand de fapt ele conditioneaza copiii sa fie abuzatori sau victime si perpetueaza abuzul la generatia urmmatoare.

Imi aduc aminte cum spuneau bunicii mei, sa gasesti pe cineva 'de familie buna'. Asta nu insemna cineva cu bani, sau cineva cu facultate sau cineva dintr-o familie de intelectuali, ci o persoana dintr-o familie echilibrata si stabila care nu a fost modificat de abuz, care nu va perpetua tragedia care i s-a intamplat.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

Yvon spune:

Eu cred ca cel mai greu este sa recunosti ca traiesti intr-un abuz.
Daca relatia ar fi inceput astfel ti-ai fi dat sigur seama, insa acest lucru se intampla abia la un momendat, dupa ani intregi de relatie. Poate ca la inceput mai sunt semne, dar nu le vezi pentru ca esti prea indragostit sau e la un nivel care nu te deranjeaza.

La un moment dat si cel mai probabil isi dau arama pe fata (abuzatorii)atunci cand se naste copilul.

Daca citesti despre ei, parca majoritatea merg la aceiasi scoala, au acelasi profil.

La inceput poate ridica tonul la tine, apoi iti spune ca ce faci tu si cum faci tu nu este bine. Iti vorbeste unii prieteni de rau sau chiar familia ta, totul asa de lin incat nu-ti dai seama deact la un moment dat cand te trezesti ravasit, nemultumit, nefericit, faci totul in asa fel incat sa nu il deranjezi, sa nu il soliciti; sa-ti dai de fapt seama ca nu iti face placere sa fi in preajma lui, ca s-a terminat programul de lucru si trebuie sa mergi acasa acolo unde de fapt e el.

Si toate aceste lucruri se pot intampla chiar daca nu te atinge nici macar cu un deget.

anya spune:

Am avut o colega de facultate care sustinea ca un barbat nu e barbat daca nu-si pocneste din cand in cand nevasta.
No comment.

SuperMami_1 spune:

Anya, o femeie care candeste asemeni colegei tale isi merita soarta de a fi abuzata

Albumele noastre

roxrob spune:

Nu stiu cum de nu am stiut acest lucru , si anume ca se schimba la nasterea copilului , insa am aflat o pe pielea mea .
Totul a fost cred ca acceptabil pana sa nasc , si normal ca orice om m am gandit ca se schimba odata cu venirea copilului pe lume , asa cum toti credeau,psiholoaga vroia sa mi dea in scris ca dupa ce se naste copilul va lasa cluburi bautura va sta numai acasa etc.(am ajuns sa cred ca o platea sa ma abureasca si sa mi impuie capu cu ce vroia el)
insa totul a devenit un calvar,eu eram mereu singura acasa cu copilul ,el in cluburi,a sfarsit prin a ma insela la o luna de la nasterea baiatului,dupa 7 luni de zile am plecat de acolo deoarece el vroia sa ramana cu respectiva ,urmand ca dupa doar cateva zile aia sa il lase si el sa vina la mine sa ne impacam.
a urmat calvarul,teroare,batai,amenintari,politie,etc.
sa ajung iar in puctul in care el vrea si vrea sa ne impacam,ca ma iubeste,ca ma vrea inapoi,ca ma va face cea mai fericita femeie ,ca vin sarbatorile si sa ma intorc acasa ,ca a realizat ce inseamna viata de noapte si curvele,ca sa creasca copilul intr o familie unita,insa nu isi recunoaste vina ,cand vb de inselat zice ca din cauza mea s a ajuns acolo si ca ce a facut el e normal ,era raspunsul lui la comportamentul meu,eu fiind o persoana mai rece din fire,dar f dedicata credincioasa si loiala,ca nu a dat in mine din cauza lui ci din cauza mea,ca nici eu nu sunt usa de biserica,ca pana sa fim impreuna am mai iesit cu un tip la o cafea si ca intr o dimineata m am dus cu o prietena la 4 barbati in casa ,unde nu s a intamplat nimic fiindca il iubeam.spun lucrurile astea ca sa imi dau seama daca am eu o problema ,am 24 de ani si de gatit nu gatesc mare lucru ,fac mancarica dar as prefera o data la 3 zile sa ies si la un restaurant,curatenie in casa mea este,copilul este ingrijit,sanatos,fericit,am stat cu el non stop si nu l am lasat ici si colo ca sa ma duc dupa barbatimiu,insa tot eu ies aia nenorocita,si nu stiu ce sa fac fiindca cu cat ma documentez mai mult cu atat descopar ca e un om f bolnav.
O zi buna![/size=3]

bird70 spune:

Sa nici nu-ti treaca prin cap sa te intorci la el. Tu meriti ceva mai bun, copilul tau merita o viata linistita si echilibrata. Sotul tau e cel mai patetic exemplu de barbat, care isi loveste sotia si apoi da vina pe ea. Asta nu o sa fie OM niciodata. Considera-te norocoasa ca iti permiti sa stai departe de el. Alte femei nu au posibilitatea sa plece pentru ca nu au unde sau nu au cum sa se intretina.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation

roxrob spune:

Multumesc pt sfat ,
Intr adevar am citit multe drame ale unor femei care nici macar nu pot pleca,eu am avut "norocul" sa i zic asa sa ma trimeata el de acasa cand era cu aia ,ca in final sa vina inapoi sa ne impacam si sa ne intoarcem acasa.
Este greu intr adevar, ca dupa o dragoste mare sa fii lovit in asa hal , ca de un strain fara pic de inima.
Multumesc lui Dumnezeu ca o am pe mama si sora mea care ma ajuta in momentele astea si nu sunt singura.
Azi ne vom duce la psiholog,unu o ora altu o ora sperand sa l faca sa inteleaga,cand am zis nu categoric a iesit un haos total,a facut scandal a dat in mine , cred ca acum mi e teama de ce va urma dupa ,insa nici impreuna nu suntem,trebuie sa termin cat mai repede ca sa nu se ajunga la mai rau.
O zi buna!