12 ani- prima tigare

raton spune:

Isabela, nu fii dezamagita, sa dea Dumnezeu asta sa fie singura prostie pe care o s-o faca fata, dar e foarte probabil sa mai faca si altele. Noi cate n-am facut?
Pentru ca multi copii fumeaza ca sa arate ce "cool" si "independenti" sunt ei, e bine s-o sustii cat poti tu de mult in manifestari pozitive ale "coolness"ului si independentei. Depinde de personalitatea ei, tu stii mai bine ce ar functiona. De ex s-o incurajezi intr-un anumit stil vestimentar care-i place si s-o ajuti sa fie cat mai personal, sau coafuri/tunsori... sau vreun hobby...
Eu mi-aduc aminte ca perioada in care am fumat cel mai putin a fost cand am purtat piercing in nas , ca ma simteam suficient de coola cat sa nu mai am nevoie sa trag si din vreo tigara.


Ne votati, va rugam? rat1 si rat 2 http://www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=clipe%20de%20vara%202010&page=24

isabela spune:

De ce nu o cred? De ce nu mai am incredere in ea? Pentru ca asa sunt eu: este suficienta o singura greseala pentru a-mi pierde increderea in cineva, si cu greu mai pot avea incredere in acel cineva.
Iar cand asta vine din partea ei ma doare foarte tare, pentru ca am sperat ca putem fi si prietene( nu numai mama si fiica), ca putem avea incredere una in cealalta, ca avem o relatie speciala.
Probabil ca problema este la mine, iar asta este alta poveste.

denizel spune:

Isabela, un prieten bun nu ofera numai incredere si intransigenta. Ofera si iertare, ofera si intelegere, ofera si empatie, ofera muuulte .

Da, si eu cred ca problema e la tine. Ar fi bine sa incepi sa o rezolvi, fetita ta e la varsta la care incepe sa aiba mare nevoie de o prietena :).



Before
After
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

maru spune:

esti mult prea exigenta!
tu nu gresesti niciodata? tie nu ti se ofere niciodata second chances?
arata-i ca ai incredere in ea, chiar daca sufletul tau e in alerta, si poate e primul pas spre o prietenie cu ea.
tu chiar esti perfecta?

rrox3 spune:

Isabela In primul rand fata ta nu a comis nici o greseala. A fost curioasa si a incercat o tigara. Atat tot. Orice om inteligent este curios, daca poate proba el insusi ceva, o face, si nu ia de bun ce-i spun altii. E firesc.

Am impresia ca tu o percepi ca pe o tradare fata de tine... si aici, da, este o problema a ta, de care ar fi bine sa te ocupi.
Gestul fetei tale nu are nici o legatura cu tine, nu a fost facut impotriva ta. E tanara, testeaza lumea. Cum altfel vrei sa o cunoasca?
Vrei sa te creada doar pe tine pe cuvant si sa stea cuminte lipita de poala ta? E viata ei si e diferita de a ta. Fii acolo pentru ea, sprijin-o, mai ales atunci cand are nevoie, intelege-o, accept-o, nu o respinge imediat ca iti iese din cuvant si asteptari. Nu asta inseamna iubire.

Intoleranta asta a ta o va indeparta de tine si o va lipsi de sprijinul tau, atat de important si necesar ei in perioada care vine.
Mai gandeste-te.

diciu spune:

Em am inceput sa fumez pe la 13-14 ani, din curiozitate, din dorinta de a face ceva interzis, dar care multi adulti faceau si mai ales datorita anturajului.
Probabil ca de una singura, mult mai tarziu..poate..as fi incercat o tigara. Dar adolescentii nu sunt singuri si mereu cunosc colegi si amici noi.
Apoi anturajul se schimba, si trebuia sa "fac fata" si celui nou, etc. Recunosc ca nu mi-a placut ca gust, senzatie la inceput, dar...era ceva deosebit, la moda si mai ales, interzis. Apoi a intervenit obisnuinta, apoi usor usor, dependenta.
Mama mea a avut un rol "decisiv" daca pot spune asa, pentru din momentul in care a aflat, a reactionat nepotrivit, m-a terorizat cu asta ani de zile iar eu mai abitir fumam pe ascuns, visand la ziua cand mama mea ma va lasa sa fumez de fata cu ea. Nu am putut constientiza raul pe care mi-l faceam tocmai pentru ca eram prea pornita impotriva interdictiilor mamei mele si stresului la care "ma supunea", sa suflu cand veneam de afara, imi mirosea hainele, ma urmarea, etc. Prietenele mele, carora nu le-a fost interzis fumatul, "l-au luat mult mai usor" si au reusit sa se lase destul de repede.
Eu am fumat din pacate prea mult timp si cate 1 pachet pe zi si abia de 4 ani am reusit sa ma las definitiv si cu mare greutate.

Fii alaturi de ea, explica-i consecintele si lasa-i ei decizia. Este ceva normal la varsta ei, nu este o greseala voita si nu se pune problema de dezamagire. Primul lucru pe care-l face un adolescent cand ii spui ca esti dezamagit de el, este sa repete fapta pentru care tu ai fost dezamagita.
Poti fii mai original daca nu fumezi, bei, etc, cand multi fac asta. Poti merge in directia asta in discutiile cu ea, prietenesti si relaxate. Spune-i ca o intelegi...

Natasa spune:

Citeste mesajul tau de citeva ori si sper sa-ti dai seama cit de mult gresesti. Ai un adolescent de 12 ani si deja faci o drama dintr-un gest teribilist (si vor veni si altele). CUm sa spui ca "am sperat ca putem fi prietene?" Pai si ea a sperat, dar cu reactia ta cu siguranta ai dezamagit-o, mai ales ca se presupune ca ai mai multa experienta de viata sa faci fata socurilor. Imi imaginez ca nu a fost o bucurie, ca a fost o lovitura pentru tine, dar daca vrei sa faci fata adolescentei ei ca prietena si nu ca dusman, atunci fa ceva cu atitudinea ta! Peste un an o sa sarute un baiat si tu o s-o pedepsesti vazind deja pasii urmatori?? Vorbeste-i, amuzati-va impreuna, nu inventa drame unde nu sint! Arata-i filme cu efectele fumatului, dar cu blindete, nu in stil dictatorial. Iesiti ca fetele in oras, vezi ce-i place, ce curiozitati are! Povesteste-i de adolescenta ta, de temerile tale, de prostioarele facute de tine (daca nu ai fost chiar perfecta!) si chiar puteti deveni prietene, de fapt de abia de acum ai sansa sa devii prietena ei, pina acum te credea/iubea/asculta neconditionat pentru ca era mica.

rory76 spune:

Io abia am rezolvat problema asta cu fii-mea. Asta dupa ce ne-a pacalit vreun an de zile ...ce inseamna sa ai incredere deplina! Nu am mirosit-o, nu am simtit nimic, era ea cam palida si zicea ca nu ii e foame, io zic, sa o duc la analize, fa-i tot felul de analize, de investigatii. ca zic, e anemica, cine stie...nu iesea nimic in neregula. E, si tot nu ne-am prins, pana cand nu am intrebat-o direct si mi-a zis ca fumeaza cam de un an!! Sa innebunesc! Ca fumeaza cot la cot cu prietenii de la scoala, se baga dupa coltu'scolii si se afuma acolo! Mama, ce m-a enervat! ta-su a si pocnit-o! mai ales ca ne mintea ca nu mai fumeaza si ea duhnea a tutun! Acuma o mirosim, ii mirosim mainile, parca suntem ogari! Si de cand a batut-o taica-su nu a mai pus gura! A zis ca ii e frica de bataie. Nu am lovit-o niciodata pana la 13 ani si pentru ea a fost un soc! Acuma eu nu zic ca asta e o metoda, dar incearca sa faci pe detectiva, miroase-o, controleaz-o in geanta, in buzunare...Nu o crede pe cuvant, pentru ca la varsta asta mint cum respira, nu au nici o rusine si nici o problema in a insela increderea cuiva. Stiu, noi nu eram asa, dar...timpul trece...
P.S. Si io mi-am racit gura cu ea, cu riscurile pentru sanatate, i-am aratat pe net cum arata aia de fumeaza pana le apar cancere, cum se face pielea dupa ce fumezi 20 de ani...nu a avut nici un efect! Zero! Puterea anturajului e mult mai puternica! Acuma imi zice ca e mandra ca dupa ce s-a lasat ea de fumat s-au mai lasat si altii din grupul ei de amici...

denizel spune:

Before
After
~Lumea ar fi mai frumoasa fara macelari~

Lala_D spune:

Hai mai...
De cand frica si/sau bataia sunt o metoda eficienta ?
Ati obtinut "performanta" de a rupe orice mijloc prietenesc de comunicare cu copilul.
Orice nazdravanie va face de acum incolo o va ascunde cu grija sa nu cumva sa aflati ca sa nu se repete episodul "tigare".
Eu una nu as vrea asta pentru copilul meu.

Sunt atat de multe alte variante.