panica in sarcina
Raspunsuri - Pagina 2
rrox3 spune:
Nikol in primul rand nu cred ca vei ramane insarcinata atat timp cat te temi de sarcina. Asa se explica si astea 5 luni fara rezultat.
In al doilea rand, da, se poate si fara medicamente. Am suferit si eu de anxietate generalizata si atacuri de panica. Nu am luat niciun medicament, in schimb am urmat o psihoterapie. Dupa cateva luni deja ma simteam mai bine, iar la finalul terapiei absolut OK.
Asa cum bine ai observat si tu, medicamentele te ajuta doar cat timp le iei. Fiindca nu trateaza cauza. Cauza reala e undeva in trecutul tau si ceva din prezent o agata pur si simplu. Panica odata aparuta se auto-intretine. Apare frica de panica si asta e absolut ingrozitoare.
Te sfatuiesc sa cauti un psihoterapeut bun (cere referinte) si sa incepi terapia. Asta e unica modalitate de vindecare. Odata terminata terapia, nu o sa mai ai niciodata atacuri de panica si nu o sa mai fii anxioasa.
Curaj! 10 ani de panica nu sunt viata, fa ceva cat mai repede pentru tine. Se poate! 
ramonapreda spune:
nasa mea a avut astfel de probleme si are o fetita sanatoasa si frumoasa.
ea pe toata perioada sarcinii a fost monitorizata de un medic homeopat din bucuresti(nu stiu cum se numeste,dar pot afla).
tot timpul,chiar si acum ia nu stiu ce medicamente homeopate. oricum,parerea mea e ca trebuie sa lupti foarte mult...atat pe perioada sarcinii ,cat si dupa aceea. un copil iti schimba viata foarte foarte mult,va trebui sa te dedici cu totul si cu totul lui.
trebuie sa ai langa tine oameni pe care te poti baza...
nu e foarte foarte greu sa aduci pe lume un copil,cat e de greu sa-l cresti asa cum e mai bine...
mie mi-a fost greu si sa-l fac, si sa-l cresc...
trebuie sa invingi starile astea pt totdeauna !!!
curaj si forta !!!
nikol31 spune:
Multumesc pentru raspunsuri.
Credeti-ma ca in toti acesti 10 ani de cand a inceput, am incercat tot ceea ce este omeneste posibil, medicatie, psihoterapie, reflexoterapie, energoterapie, homeopatie, naturiste, am facut chiar si acupunctura si acum vreao 6 ani am fost la o cura de relaxare la Sovata. Nu cred ca mi-a scapat ceva, ba chiar si hipnoza am incercat-o. Chiar nu mai am nici o speranta intr-o vindecare totala, m-as multumi cu o ameliorare, cat sa pot functiona normal.
ca sa intelegeti exact cum sunt, in toti acesti 10 ani, nu m-am lasat, am facut o facultate, un masterat, m-am angajat si astazi lucrez si chiar am reusit sa ajung sa ocup o functie importanta, sunt director regional la o firma multinatioanala, cu toata panica mea, nu m-am lasat, nimeni din jurul meu nu si-ar da seama prin ce stari trec, chiar vreau sa cred ca par un om normal. Dar in sufletul meu se da o lupta apriga de supravietuire.
Am ajuns la varsta (am 34 de ani), cand chiar simt ca imi trebuie un copil, numai cand ma gandesc la asta imi vine sa plang. Ce sa mai spun de sotul meu, este disperat, noi nu mai avem alt subiect de discutie inafara de bebe, sa vedeti cat este de fericit de cand ne-am hotarat sa incercam, parca este alt om. Nu pot sa-l dezamagesc nici pe el, este un om extrem de bun, painea lui d-zeu. il aud vorbind cu cate un prieten la telefon si cu cata mandrie spune ca vrem sa fim si noi parinti. puneti-va in situatia mea. Este cumplit.
Chiar nu mai stiu ce sa fac. Sunt zile, cand eu stiindu-ma in perioada mai fertila, fug de el, adica ma fac ca dorm, sunt obosita si multe alte scuze.
Daca as stii ca exista pe perioada sarcinii, medicatie care s-ar putea lua fara probleme, as avea alta stare de spirit si chiar nu as mai sta pe ganduri. In primele 3 luni as incerca sa rezist, dar macar restul sarcinii sa am putin ajutor sa o duc la bun sfarsit.
Tot mai astept mamicute cu o astfel de experienta.
Nikol
mihailescu teodora spune:
Buna Nikol!
Iti inteleg f bine suferinta!
Din pacate,sunt foarte multi ani de cand lupti pe toate planurile cu boala;imi pare tare rau ca nu i-ai dat de cap pina acum!
In ianuarie 2006,incepusem plini de speranta proiectul BB!Pe 7 februarie am avut un accident de masina,in timp ce mergeam la servici.N-au fost repercursiuni foarte grave,niste contuzii,cap spart,escoriatii,DAR trauma psihica a fost enorma!!!!
Constienta fiind de faptul ca nu trebuie sa iau niciun medicament,am incercat si eu cu homeopatie,masaje de relaxare,lucruri care-mi faceau mare placere,dar anxietatea avea cote alarmante!
Diferenta dintre noi doua,este aceea ca eu imi doream cu ardoare un copil,tu ,vad ca nu esti foarte hotarata.
Iti dai seama ca minunea nu s-a intamplat asa usor,mi-a luat 1 an pina am reusit,dupa numeroase investigatii pt clarificarea pb-lor care intarziau BB.Toate acestea nu faceau nimic altceva decat sa adanceasca anxietatea mea.
Doar cain momentul in c are am vazut cele II magice,s-au sters toate nebuniile din mintea mea si a inceput cea mai minunata perioada,aceea a graviditatii!!!!!!
mihailescu teodora spune:
Sarcina a decurs excelent,hormonii fericirii tropaiau in mine!!!
Am nascut in octombrie 2007 o minune de baietel,m-am descurcat excelent cu cresterea lui(+enormul ajutor al sotului 
),n-am avut nicio pb,DAR,pe 22 ianuarie 2008,m-a palit o depresie postnatala intarziata,de toata frumusetea
N-am reusit s-o dovedesc decat cu medicatie de specialitate,am mers la psihiatru.
Si acum mai iau o doza mica,de intretinere dintr-un antidepresiv si ma gandesc f serios la BB2.
Am facut si cateva sedinte de terapie cognitiv comportamentala,mi-am explicat o parte din trairi,medicul meu curant m-a incurajat mult in ceea ce priveste sarcina.
In primele 3 luni sunt interzise cu desavarsire medicamentele(cu risc fetal),dar dupa aceea,cu acordul si sub supravegherea medicului,se pot lua anxiolitice care sa scada anxietatea.
Am avut ceva contractii pe perioada sarcinii si mi s-a facut intravenos diazepam(care e de fapt anxiolitic,in doze mari e sedativ),deci se poate!
Curaj!!!
Daca te mai pot ajuta,da-mi PM ,ca poate nu citesc mereu aici!
Eu am gasit foarte multe informatii si suport,pe un forum medical,sper sa nu fie considerat reclama:
http://www.romedic.ro/tulburari-psihice
Pe mine m-a interesat subiectul ,,tulburare obsesiv compulsiva'' si acolo sunt cateva mamici care au reusit sa aiba cvhiar si 2 copilasi perfect sanatosi,desi ele sufereau de aceasta afectiune!
Curaj,vointa,incredere!!!!!!!!
nikol31 spune:
Din contra, imi doresc enorm un copil, este singurul lucru care mai imi da putere sa lupt cu anxietatea asta, pentru asta ma mai trezesc dimineata. Dar, tocmai datorita acestor stari, inca ezit si trag speranta ca ma voi simti mai bine si voi putea sa devin mamica.A devenit chiar o obsesie pentru mine, ma uit pe strada la toate femeile gravidute si-mi vine sa plang. Ma uit cu jind la mamicile cu copii din parcuri. Adorm cu acest gand, visez noaptea ca sunt insarcinata, cateodata atat pare de real, incat ma trezesc si efectiv imi curg lacrimile.Nu-mi mai doresc nimic pe lumea asta, decat un copilas al meu.
Vai teodora, nici nu-ti dai seama cat de mult m-ai ajutat in dimineata aceasta. Vezi, o simpla incurajare si-ti da aripi sa zbori mai departe, sa-ti atingi telul. Si eu stiu persoane care au luat diazepam in sarcina, dar am citit pe net si scrie ca este strict interzis. Tu ai luat mult timp si doze mai mari? Pentru ca eu sunt convinsa ca la mine o jumatate de tableta este egala cu zero, la ce panica conduc.
Ce inseamna PM, ca nu am inteles.
Nikol
nikol31 spune:
Esti sigura ca diazepamul nu-l afecteaza pe bebe, cat se poate lua? ca acum am citit pe google si spune clar ca este interzis in sarcina, niste chestii nasoale ce poate sa-i dea la copil. Eu nu vreau sa-mi asum nici cel mai mic risc pentru bebe, sunt eu destul de nenorocita!!!
Stii, ma gandeam acum, dupa ce am vazut mesajul de la tine, ca astazi sunt in a 14-a zi de la ciclu si eu am ciclu foarte regulat la 28 de zile. In mod normal, astazi este o zi favorabila, sa nu ma mai fac ca dorm?! Sotul meu stie oricum, ca-si face niste calcule de matematica superioara, cu siguranta se super pregateste pentru diseara.
Nikol
mihailescu teodora spune:
Nikol,nu sunt medic sa pot evalua dozele.Doar un medic poate hotari daca riscul beneficiu versus afectarea fetala merita sa stabileasca o doza!
Mie mi s-a bagat prin branula,pe perfuzie,ceva de ordinul mililitrilor.
Si nu in fiecare zi
Exista cazuri particulare ,nu se poate generaliza!
CorinaDani spune:
nikole,
daca nu e un subiect prea delicat si dureros pentru tine, ne poti povesti de la ce crezi tu ca s-au declansat starile prin care treci ? ce s-a intamplat acum 10 ani in viata ta ? iti amintesti ziua si momentul in care ai avut primul atac de panica ? ce crezi ca l-a declansat ?
stiu, e dureros pentru tine sa rememorezi amintiri pe care vrei sau poate le-ai ingropat adanc si ai pus lacatul pe ele.
insa undeva trebuie sa existe o "sursa" a problemelor tale din prezent, poate fi ceva care s-a intamplat acum 10 ani sau poate fi ceva si mai vechi, din copilarie, un abuz, violenta in familie, etc.
in afara de asta, cum stai cu sanatatea, asa la modul general ? cand ti-ai facut ultima data investigatii de rutina si care au fost acestea ? cum ti-au iesit rezultatele ?
Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )
"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)
nikol31 spune:
Nu e dureros pentru mine, dat fiind faptul ca imi aduc aminte tot timpul de primul atac de panica, parca ar fi fost ieri.
Este total inexplicabil de ce s-a inatamplat si ce cauza ar fi putut sa declanseze panica. Era in anul in care am terminat facultatea, am fost la mare cu actualul meu sot (noi suntem impreuna de 12 ani), am venit acasa, era prin august, imi si gasisem de lucru si urma sa incep la 1 septembrie. mai aveam cateva zile de vacanta, cand intr-o noapte, m-am trezit cu senzatia de sufocare, batai puternice de inima, stare de agitatie, senzatie de lesin si am fugit repede la parintii mei in camera si mama a reusit sa ma linisteasca. Asta a fost tot. Incepand de a doua zi, ma simteam ametita tot timpul si am inceput sa nu mai ies din casa de frica ca voi mai pati ceva asemanator. Bineinteles ca mi-am facut toate analizele posibile sa vad de unde este, ca pe atunci nici nu auzisem in viata mea de atacuri de panica, ca in final sa ajung la psihiatru.
Habar nu am nici in ziua de astazi de unde a pornit, am avut o viata perfect normala, o copilarie extrem de fericita, parintii mei sunt niste modele atat pentru copii, cat si ca relatie de cuplu, la mine in familie nu au existat certuri, scandaluri, nici lipsuri foarte mari, caci parintii mei aveau joburi bune. Deci chiar nu inteleg. Nimeni nu a inteles. Toata lumea spune ca pe baza personalitatii mele mai panicoase au rabufnit starile acestea. E posibil, am fost intotdeauna mai stresata, la cate un examen imi si era rau de stres, dar ....?! Chiar nu stiu, ideea este ca nu mai scap de ele.
In rest cu sanatatea stau bine, nu am fost niciodata un om bolnavicios, inafara de panica asta. Chiar nu demult mi-am facut niste analize mai complexe, o data pentru ca ne cerea de la servici si pe de alta parte pentru ca imi propusesem sa facem bebe si am vrut sa vad cum stau. Ginecologic sunt ok, urologic, nefrologic, gastrologic la fel, analizele din sange mi-au iesit bine, doar la inima tahicardie, dar oare de la ce este asta, iar ajungem la panica.Intr-adevar la glanda tiroida nu mi-am facut acum, dar la inceputurile panicii mele mi-am facut si eram ok, deci nu cred ca de acolo sa fie.
Deci, nu cred ca te-am lamurit cu ceva, ca de 10 ani nu reusesc sa ma lamuresc eu pe mine!!!
Tot ceea ce stiu este ca am ajuns la 34 de ani cu aceste stari si trebuie sa fac ceva sa fac un bebe. Este deja tarziu, dar tot din cauza anxietatii am tot amanat. Acum simt ca este ultima speranta.
Daca stie cineva, in continuare, de ceva anxiolitic fara contraindicatii in sarcina sau ceva mai multe despre diazepam, astept sa ma ajutati. daca voi sti ca pot sa iau ceva, voi putea sa ma incumet, altfel voi ramane singura pentru ca sunt o panicoasa!!!!
Nikol