Mamici cu copii mai mari-va rog un sfat!(2)

ruxij spune:

Eu nu stiu sa scriu asa "poetic" ca voi. De fapt stiu, da' nu am chef de asa ceva, eu zic direct cum sta treaba. Ideea e ca o fi asa cu creativitatea si automatismele, dar copilul asta nu vrea sa faca matematica "serios", ci sa ia niste note acceptabile, importante pt. viitorul lui. Putin mai conteaza pierderea creativitatii si faptul ca nu faci matematica "serios", in conditiile in care nu poti indeplini niste criterii importante pt. viitorul tau. Desi sincer ca sa faci matematica "serios"(la nivel de performanta), oricat spui tu, tb. lucrat f. mult. Bazele devin automate, ca sa poti sa faci ceva peste medie, e imposibil fara sa visezi baza. Si dc. tu personal ai fost "foarte buna" fara sa lucrezi, inseamna ca nivelul cerintelor a fost scazut, ca nu ne nastem invatati. Asa si eu am fost mereu cea mai buna din clasa la mate, pana in clasa a 8a, cu comparativ putin studiu extra (comparativ cu mai tarziu), dar nivelul scolii nu era la fel ca nivelul liceului. Teoria asta cu "copilul meu stie si nici nu pune mana pe carte" am auzit-o des, dar parerea mea e ca e complet bullshit. Ori invata si nu se recunoaste, ori cerintele sunt joase.

filofteia spune:

Ruxij ... in Romania a avea o medie in clasele 5-8 peste 9,60 nu mai este o raritate si se obtine foarte usor. De fapt cam 50% din absolventi au peste 9,50. Am observat ca diferenta o fac pana la urma tot acele lucrari nationale.
Ce am resimtit eu vis-a-vis de invatamantul romanesc... copilul poate avea note foarte mari si sa nu stie mare lucru, la fel cum poate avea note mici si sa stie (dar sa faca meditatii cu alt profesor.).

De multe ori mi-am spus ca sunt eu mai nebuna. Poate ca sunt exagerata, dar am pretentii ca al meu sa stie lucrurile esentiale la toate materiile.
Exemple...
Geografie... vecinii romaniei. Eu nu am fost multumita sa memoreze ce scrie in carte sau in caiet, ci l-am pus sa deseneze harta RO cu vecinii, inclusiv granitele orientativ, pana a stiut sa o faca.
Matematica ... ar avea FB (ia frecvent peste 95 de puncte la teste) fara lucru suplimentar. Eu insa nu sunt multumita pentru ca am observat lipsuri in ceea ce stie, asa ca facem acasa suplimentar si abia dupa ce a invatat "sabloanele" si-a dat drumul la creativitate.

Eu lucrez cu el si muncim mult nu pentru ca nu va avea note mari ci pentru ca simt nevoita sa-l invat eu acasa lucruri elementare, pe care constat ca nu le face la scoala, lucruri care se tot strang si la un moment dat vor iesi la suprafata.

Viviana imi place cum gandesti, dar cred ca am mai spus-o de cateva ori.

Giulia... eu nu-mi luam cuvantul inapoi in ce priveste excursia. Am senzatia ca te santajeaza cu sinuciderea.

In ce priveste lipsitul de la scoala... m-ati pus pe ganduri. Acum eu as fi foarte suparata daca ar lipsi de la scoala... pe de alta parte imi aduc aminte ca in liceu mai chiuleam si eu . Cred ca m-ar fi suparat mai tare ca a lipsit de la scoala decat ca l-a plouat... dar sincer nu stiu cum voi reactiona la primul chiul... sper sa fie cat mai tarziu ... stiu ca-mi va spune... ca-mi spune tot, sper insa sa reactionez ca viviana.

rrox3 spune:

Ruxi mie imi place stilul tau la obiect
Ai scapat contextul - vorbeam de matematica in general, nu de baiatul Giuliei in particular. Si ai scapat si cuvantul "excesiv" - sigur ca am lucrat in plus, dar moderat. Nivelul nu era deloc scazut, am fost la MF3 - un liceu de top la vremea respectiva si dupa aceea am facut fac. de automatica si calculatoare, unde nu se intra deloc usor - tot pe vremea cu pricina. Sigur, nu era nivel olimpic.

Nu sustine nimeni ineptii de genul copilul meu nu invata nimic, dar stie, sa fim seriosi. Ce sustin eu e ca presiunea pusa pe copiii, lucrul excesiv in plus - de nevoie, nu de placere - nu duce la nimic bun. Din contra.
Copilul va asocia materia respectiva (sau scoala in general, depinde unde a fost presat) cu impunerea, cu oboseala, cu neplacerea. Si cu asta s-a terminat cu interesul lui in directia respectiva. Singura metoda "fara daune" e sa-i permiti copilului sa se automotiveze. Si sa te astepti ca asta sa nu se intample peste noapte...

Daca voi credeti ca astea sunt clisee, inseamna ca pur si simplu nu reusesc sa comunic bine lucrurile astea cu voi.

rrox3 spune:

q.e.d.

viviana spune:

Rrox, unele sunt clisee unele nu sunt.
Depinde din ce unghi privesti si depinde foarte mult de copilul din dotare.

Exista anumite reguli generale asupra carora ne-ai deschis ochii. Dar si regulile astea, mai ales in ce priveste educatia, (vorbind la modul general)trebuie cumva modulate dupa personalitatea copilului.

Mesajul pe care l-ai citat se referea strict la relatia copilei mele cu matematica.
Daca as gasi o modalitate de a o face sa treaca peste oful asta al ei as fi cea mai fericita.
Da, uite ca au trecut mai bine de 4 ani si diversele metode aplicate nu au dat roade.

Sunt atat de multe "dar"-uri si "de ce"-uri care intra in ecuatia asta...
Cand o sa am timp, o sa dezvolt ce am vrut sa spun prin clisee si la ce anume m-am referit.
Dimpotriva Rrox, comunici foarte bine.


Eu am vrut sa fac MF3, toti colegii mei din generala s-au dus acolo. Pe vremea aia stateam in Balta Alba

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

giulia71 spune:

Eu nu ma supar si Ruxij are dreptate, al meu copil nu vrea sa invete la matematica, daca ar fi dupa el ar trebui scoasa din programa.

A zis ca avem calculatoare, ca am evoluat (omenirea) si ca oricum nimeni nu mai face matematica "din cap", nah cam asa gandeste

Partea mai nasoala e ca vrea "placinte", vrea note mari, mama ce incantat e.

Azi a impuscat doi de zece la engleaza si un 8 la istorie, moama de nealcosh venea pe ulita

Cu chiulitul, da' m-am suparat, nu stiu cum reusesc alte mame, insa eu m-am suparat ca nu mi-a spus. Era perfect daca ma suna, insa n-a facut-o.

Alte belele, Slava Domnului nu avem pina acum.
Maine avem teza, azi oricum nu mai facem mai nimic ca a facut doua ore de dimineata cu dna de mate.
Speram sa fie bine!

La vara ne-am gandit sa-l trimitem la o Manastire, intr-o vacanta, cu mai multi copii sa ajute maicutele acolo. Asa o chestie de voluntariat sa vada cum e cu munca fizica, pe masura lui bineinteles.

uneori gandesc prea mult....

ladyJ spune:

Temperamentul este o componenta a personalitatii si este innascut.Se exprima cel mai adesea prin conduita.Este un fond pe care mai tarziu se dezvolta caracterul.
Daca citim toate tipurile de clasificari care s-au facut, vedem ca temeramentul ´´descrie´´ latura dinamica a personalitatii(iute, lent, mobil, rigid) si latura energetica(rezistent, energic, exploziv,etc)
Allport arata ca temperamentul vizeaza tonusul afectiv,stabilitatea si intensitatea trairilor.

Stim de exemplu ca sangvinicul este vioi,vesel, adaptabil,activ, optimist, trairi afective intense, sentimente schimbatoare. Flegmaticul e acel om caaalm,rabdator, linistit, ganditor, tenace si foarte muncitor.

Daca luam exemplele de mai sus, vedem ca doi copii, ambii buni la matematica, pot reactiona diferit vis a vis de aceasta: unul expansiv, galagios, repezit, altul incet, calm, concentrat.

Matematica, pe langa talent(sunt unii realmente talentati la stiintele exacte) mai e si o chestie de ´´cum facem cunostinta´´,adica cum ni se prezinta noua materia aia, cum e proful, etc. Nu degeaba exista psihologia invatarii,deci daca n-ai talent cu carul,(care si el trebuie descoperit si stimulat) poti invata matematica, cu un anume efort si anume abordare.La nivel mediu, sigur.
Asta e defapt, abordarea e super importanta.Sigur ca un copil stresat de atitudinea profesorului, plus inca cateva esecuri, se va teme si va refuza materia.Si cum sunt putini profesori dispusi sa aiba mega rabdare cu copiii, sau care au timp, sau care au cunostinte bune pedagogice...asta e rezultatul.

EDIT: plus o atitudine gresita a parintelui care in loc sa gaseasca calea spre a-l motiva pe copil, il bate la cap absolut in zadar.Deci nu putem da vina pe temperament cand copilul vine cu note proaste la mate. Sunt prea multi factori ca sa ne rezumam strict la ceva innascut si sa zicem,´´eh, asta e, ce pot sa fac?´´

--------------------------------------------
´´Cel care nu stie si stie ca nu stie, stie mai mult decat cel care nu stie dar nu stie ca nu stie´´

nelia spune:

Lady are dreptate, eu mi-am spus asta sint, n-am ce sa fac, dar trebuie sa muncesc un pic ca sa iau acolo niste note acceptabile si sa trec examenele la care se cerea matematica. Abia adulta, pe la 20 si ceva de ani, cind am intilnit o persoana indragostita de matematica, dar si cu un simt pedagogic iesit din comun, si care mi-a explicat in discutii amicale cum stau lucrurile si in matematica asta, mi-am dat seama ca la mine abordarea a fost gresita, inca de la inceput. A adultilor din jurul meu (profesori, parinti), si apoi a mea, care aducea a resemnare, nu sint in stare de mai mult, dar trebuie sa fac un efort sa ramin macar la un nivel un pic peste mediu.

Mare talent nu sint si nu as fi putut cladi cariere pe simtul meu matematic, dar as fi putut sa o inteleg si m-ar fi ajutat acest lucru in viata, mai ales ca memoria am avut-o intotdeauna buna si mai gindesc si rapid, ma prind imediat, intuitiv, nu logic, cam in ce directie sa merg ca sa gasesc solutia. Ei, tocmai acea logica, nedezvoltata nativ la mine, ar fi fost prelucrata de matematica, de lucratul la aceasta disciplina. N-a fost sa fie...

Dar chiar si asa, cind stiu foarte bine aceste lucruri, cind imi cunosc copilul (cel mare) destul de bine, tot nu pot face minuni. A mea e ca a Vivianei in mare, in plus e intr-un soi de echilibru intelectual cu toate materiile, nu are preferinte. Ei ii plac toate, acum a inceput si sa citeasca, ii place si muzica, cinta toata ziua la pian, din gura (si n-are voce!), danseaza, ii place matematica, daca se concentreaza rezolva in timp destul de scurt mai orice, ii place si franceza, ii place si romana, ii plac stiintele, ii place geografia, ii place istoria... civica si morala nu-i prea plac, dar ii plac artele, toate.

Daca munceste un pic, nu mult, scoate 90-100 la suta la toate, daca nu o face, si nu o prea face, e undeva pe la 80-90 la suta, daca nu s-ar duce deloc la scoala sau e chiar plictista de ceea ce are de facut, ia asa intre 75 si 85 la suta.

Eu nu trebuie sa gasesc stimulente sa o fac sa iubeasca vreo materie, sa lucreze din placere, ei ii place tot... dar sa stea asa, facind ce-i place, cu picioarele pe pereti, eventual uitindu-se la filme (astea da, sint pasiunea ei, cu regie cu tot) sau sa fie lasata acolo, in lumea ei (vorbeste tot timpul singura, face scenarii, daca o vezi te sperii, zici ca cine stie ce are... sau vede. Iar cineva sa o tot invete in timpul asta, adora sa i se explice, sa i se vorbeasca, sa i se raspunda la miile de intrebari pe care le are... Sa-i arate, sa-i explice, sa-i demonstreze... fara sa fie ea nevoita sa asculte, sa fie asa ca sonor de fond... si mai ales sa nu fie obligata sa puna mina pe creion, pe carte sau caiet.

Ce sa fac in cazul asta, aveti idei, solutii!?! Sa stiti ca mosul ii aduce carti de intrebari si raspunsuri... de jocuri si teste amuzante... Multe! De cultura generala, de logica, de matematica, filme, animale, orice... am observat ca asta o prinde, nu le mai lasa din mina, adica nu le mai las eu din mina, eu o intreb, ea raspunde, se enerveaza daca nu stie si imi cere sa citeasca... si apoi sa o inteb iar si iar...

E curioasa sa stie de ce, si de ce si cine, si cit si cum... Dar daca o pui sa invete lectiile in care afla raspunsurile la toate acestea, s-a terminat, se plictiseste si o enerveaza pina la deprimare.

Stiu ca nu-i o metoda, dar ce sa-i fac, decit deloc, incercam si noi ce putem... poate ca treptat ii va veni si dorinta de studiu adevarat!

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

Adela99 spune:

io inca n-am intalnit copil la varsta alor vostrii, doritori de studiu adevarat :) am intalnit copii curiosi, doritori sa stie, sa inteleaga, sa citeasca, sa studieze una-alta. da' nu adevarat :)

va inteleg intentiile si motivele si ca mai trebe' impinsi de la spate, si mai ales sustinuti, ajutati. si ca e mare concurenta inteleg. si inteleg ca va stresati, ca is stresati. n-am nici un sfat, nici o idee. am reactionat doar la studiul adevarat :)

bird70 spune:

Eu vreau sa te contrazic. Sotul meu a fost olimpic cu premii la nationala si s-a calificat si la international dar maica-sa nu l-a lasat sa mearga . Socrii mei nu s-au interesat niciodata de copii, au fost prea egoisti pentru asta. Sotul meu umbla cu haine rupte si cu o pereche de adidasi la care le-a prins talpa cu sarma ca s-a desprins. Parintii lui nu stiau pe unde umbla toata ziua si nu cred ca observau daca mai lipsea o noapte de acasa. Mergea la pescuit si isi gatea pestele pe care il prindea. Si asta nu pentru ca parintii lui nu lucrau sau pentru ca erau saraci, pur si simplu aveau alte prioritati. Nu a luat meditatii iar cartile din care invata erau imprumutate. Nu a petrecut niciodata timp 'muncind serios', dar citea carti groase de specialitate seara la culcare . Nu a fost incurajat de parinti sa invete si nici sa faca performanta.

Un foarte bun prieten de-al nostru, tot olimpic national si cu premii luate international, nu rata nici un chef pe care grupul nostru il organiza, era in fata blocului in fiecare seara. E adevarat ca el a avut o familie mult mai supportive dar nici el nu a facut niciodata meditatii si nici nu imi amintesc sa fi lipsit din fata blocului pe motiv ca invata.

Cred ca un copil mediu-bun, cu munca isi imbunatateste rezultatele, dar ca sa faci performanta trebuie sa fi gifted si pentru acesti copii nu se aplica regulile de studiu generale. Fiica mea cea mica a luat un premiu la un concurs national de stiinta , eu nu am lucrat absolut nimic cu ea in afara de engleza. Cu engleza avem probleme cu limbajul expresiv si cu cititul, nu da importanta cuvintelor de legatura, inventeaza cuvinte cnd citeste, etc. La concursul respectiv a gresit probleme mai simple din cauza ca aveau un enunt mai lung si nu le-a inteles, nu e tot una cand este 'cu' sau 'fara' sau 'in afara de', etc. In schimb a facut perfect probleme grele care aveau scheme sau tabele si enunturi simple. La matematica si calculatoare iarasi are un simt deosebit, adica nu are nevoie sa-i explici cum se rezolva anumite chestii, reuseste sa deduca sau sa inventeze alte metode valabile de-a le rezolva. Asta vine de la un copil de aproape 9 ani care are probleme serioase sa-ti explice regulile jocului pe care l-a jucat cu copiii in pauza la scoala iar daca scrie o poveste este exact ca o halucinatie a cuiva sub cantitati mari de substante elicite . Daca muncim in continuare cu ea va ajunge sa se exprime si sa scrie, citeasca rezonabil, sper eu ca asta nu o va impiedica sa isi atinga potentialul la alte materii. Dar nu cred ca un copil care nu are viziunea ei la matematica si science, oricat munceste va ajunge la performanta similara.

Health is a state of physical, mental and social wellbeing and not merely the absence of disease or infirmity . World Health Organisation