In cautarea sufletului pereche

Raspunsuri - Pagina 4

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns raton spune:

Si io sunt de-aia de si-a gasit perechea dupa 30. Dupa felurite esecuri. Si io ma cam luasem de ganduri. Si ce sa vezi, chiar a aparut "perfectul" (pentru mine desigur). Ne mai intalnisem, ocazional, ca aveam prieteni comuni - o data la 2mai, o data la munte, de vreo 2 ori in oras - mi se paruse un tip placut, destept, cu care ai ce sa vorbesti si cu care imi facea placere sa stau, dar niciun fluture in stomac. Emotiile au aparut mai tarziu, cand am inceput sa ne intalnim doar in doi, fara alti prieteni, iar asta a inceput oarecum intamplator, cand la o intalnire de grup n-au mai venit si ceilalti. N-am aflat nici pana azi daca chiar a fost o intamplare sau astia chiar incercat sa ne combine .
Ne-am casatorit dupa 4 ani de relatie si acum avem o fetita de 3 ani.
N-am sfaturi de dat in domeniul asta. Cred ca e chestie de "noroc" sa intalnesti persoana potrivita si sa-ti dai seama ca ala e "el", doar ca norocul asta poate imbraca forme diverse si neasteptate. si nu stii cand te poate pocni .
Aaaa, si nu stiu daca asta ai dori sa auzi, dar o sora a bunicii mele a fost nefericita 20 de ani cu primul sot, a divortat jurandu-se ca nu-i mai trebuie barbati si s-a remaritat la 64 de ani (da, 64) cu un barbat de aceeasi varsta si a avut parte de singurii 15 ani cu adevarat fericiti din viata ei pana cand sotul ei s-a stins.
Dar eu cred ca povestea ta va fi mai asemenatoare cu a mea decat cu a matusii


Ne votati, va rugam? rat1 si rat 2 http://www.desprecopii.com/pozeconcurs/folderview.asp?folder=clipe%20de%20vara%202010&page=24

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns 73pufi spune:

Aniela sa stii ca iti inteleg destul de bine trairile(mai putin partea cu strainatatea),intr-adevar varsta de 29 de ani m-a facut si pe mine sa imi pun intrebari despre viitorul meu.
Fetele ti-au dat cateva sfaturi bune(in opinia mea)-sa-ti gasesti ceva activitati care-ti dau posibilitatea de a cunoaste alte persoane(nu neaparat barbati dar poate vreo sora,verisoara de baiat bun),sa incerci sa fii mai "greu de prins" pt ca si eu cred ca barbatii "miros" intentia unei femei de a se "caza",sa nu te bazezi negresit pe chimia primei intalniri pentru ca poti descoperi multe mai tarziu etc.Nu am niciun sfat pt tine dar am o incurajare,un exemplu,cel personal.Pana la 29ani si 3 luni am avut o si ngura relatie serioasa,in timpul facultatii.In rest cele doua variante de care ai vorbit si tu-ori ii placeam eu (tot ca in exemplele tale am iesit si eu cu un baiat la o cafea,aveam 27ani,magica intalnirea,pt a afla spre finalul serii chiar de la el ca are o logodnica dar ar vrea putina diversitate)ori ma placeau dar nu simteam nicio scanteie si cam atat.La 29 ani si 9 luni un prieten bun si sotia lui m-au scos la o bere si acolo a venit si un prieten al prietenului si asa l-am cunoscut pe sotul meu.Pot spune ca nu a fost dragoste la prima vedere,desi acum ma intreb cum am putut fi asa oarba (insa tocmai ma despartisem cu o zi inainte de fostul prieten tocmai pe motiv de lipsa de perspectiva in 2-3-4..).Dupa o saptamana m-a cerut in casatorie-o surpriza totala pt mine drept pentru care l-am refuzat,dupa 3 luni ,la aniversarea mea de 30 ani a reinnoit propunerea si dupa 6 luni ne-am casatorit.Acum,dupa 6ani si jumatate afla ca suntem parintii a doua fetite splendide una de 4,6 ani cealalata de 8 luni)iar in cazul iubirii noastre timpul ne-a ajutat sa gasim linistea si siguranta de cuplu,caldura familiei .Deci,se poate si la 30 ani sa cunosti dragostea care sa-ti aduca implinirea unei familii.Succes

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aniela23 spune:

Fetelor, imi cer scuze ca nu am mai scris. Sunt absolut terminata cu munca + scoala, daca ma gandesc obiectiv eu chiar nu as avea cand sa am timp de o relatie dar ma gandesc ca daca ma impart doar intre serviciu si scoala chiar trece timpul pe langa mine fara nici o bucurie...

Da, m-am gandit mult mult de cand am postat subiectul. Am citit vechiul subiect postat de annnna35 - m-a ajutat mult. Chiar ca sunt nebuna!! Imi dau seama, in mod obiectiv, ca daca imi gasesc persoana potrivita acum si intru-n hora (adica relatie serioasa, casatorie, bebe, etc), nu mai e cale de iesire!!! Imi dau seama ca pt inca un an- doi mai am privilegiul de a fi singura, libera, tanara, fara responsabilitati. Mi-e ciuda pe mine ca desi STIU ca o sa ma uit in urma si o sa ma gandesc ''ce proasta eram la 29-30 ani. In loc sa imi traiesc din plin ultimele momente de burlacie eram numai cu gandul la barbati eram si mi-era teama ca raman nemaritata'', eu tot nu incetez sa-l caut pe EL.

Trebuie sa iau o pauza. Mi-am propus ca pt 3 luni sa nu mai ies cu nimeni, sa nu ma mai las ''agatata'' de nimeni. Am foarte putin timp pt mine, o sa ma rasfat cu lucruri simple dar pe care nu mi le permit din lipsa de timp - un film, o carte buna... Fat-Frumos o sa apara, sunt sigura... Daca e sa fiu sincera, atunci cand nu sunt prea ocupata sa fiu panicata ca o sa raman singura si nemaritata (lol), imi dau seama ca sunt barbati la tot pasul: vecinul de deasupra mea care m-a inundat acum vreo luna si acum imi tot lasa flori si ciocolata la usa,un coleg al unei prietene pe care l-am intalnit la o petrecere si care tot cauta motive sa ma vada... So there is hope :)))!! Din pacate nici unul dintre ei nu are potential de Fat-Frumos dar intr-o buna zi poate sa muta vecinul de sus si vine altul in locul lui, lol.

Ok, inchei monologul si ma duc la invatat. Intru in 3 luni, cand ma apuc din nou de cautat, sa va zic care e rata de success:)

Multumesc inca o data

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns aniela23 spune:

Vai, deja au trecut 4 luni de cand am scris la subiectul asta??? Nu se poate, ce repede trece timpul, acu' chiar tre' sa ma marit repejor!!!! Nu, glumesc,glumesc .

Nu s-au schimbat multe in ultimele 4 luni. Am iesit de cateva ori si cu vecinul care m-a inundat, si cu colegul prietenei mele (de care povesteam in mesajul anterior). Nu a iesit nimic. N-am nimic de povestit ca nu e deloc interesant; efectiv nu am fost pe aceiasi lungime de unda cu nici unul dintre ei...

Mi-am dat seama ca dorinta mea arzatoare de a fi cu cineva provine, in principal, din doua motive: din dorinta de a opri timpul, de a nu inainta in varsta (nici nu stiu cum sa explic corelatia pe care o fac in capul meu dar parca simt intr-un fel ca inaintarea in varsta e mai putin evidenta si relevanta atunci cand esti intr-o relatie). Iar pe de alta parte as vrea totusi, cand m-o gasi Fat Frumos, sa ma gaseasca incadrata cat de cat in termenul de valabilitate, s-aiba si omul la ce sa-si clateasca ochii pana nu-ncepe totul sa se duca la vale. Poate par teribil de copilaroasa zicand asta, dar chiar mi-e ciuda cand ma gandesc ca barbatul visurilor mele, daca il voi cunoaste vreodata, o sa afle din auzite (adica de la mine) ce burta plata si fund bombat aveam eu in urma cu vreo 10 ani, cand el de fapt o sa trebuiasca sa se multumeasca doar cu o burtica cu colacei si celulita. It's a silly thought, stiu...dar e adevarat

Iar al doilea motiv, si abia asta e al doilea motiv serios, e teama pe care sunt convinsa ca o au majoritatea femeilor, teama ca poate pana-l gasesc si trec cu el prin toate stagiile relatiei sa fie prea tarziu sa fac copii, n-o sa mai functioneze fabricuta...Sper sa fie o teama nefondata...

In fine...Mai stau cuminte inca 3 luni ca am examene in iunie si n-o sa am timp nici sa respir pana atunci. Si dupa aceea planul de bataie e urmatorul:

Eu cred ca gasitul sufletului pereche tine de noroc, e ca o loterie. Probabil avem 1% sanse sa gasim pe cineva de care sa ne indragostim si cu care sa fim compatibili. Asa ca cei mai ghinionisti, asa ca mine, trebuie sa treaca probabil prin 99 pretendenti pana dau de al 100-lea, cel perfect. Deci asta am de gand sa fac! Stiu ca suna absolut nebuneste, dar trebuie sa o incerc si pe asta (iar daca intre timp mai apar si aia neprevazuti care sa cada din cer sau sa-mi bata la usa ii astept cu bratele deschise). Dupa examene o sa intru pe un site de matrimoniale si o sa start dating. Daca dintr-o 100 de barbati nu iese nimic promit solemn ca ma duc la maicutze . Bine-nteles, sper sa fiu la fel de norocoasa ca si prietena mea care si-a gasit jumatatea in al doilea barbat pe care l-a intalnit pe site-ul de matrimoniale. Daca nu....atunci probabil o sa dureze cativa ani pana ies cu cei 100 de barbati, mai ales avand in vedere ca e posibil sa ma opresc vreo cateva luni la numarul 23 si inca vreo alte cateva la numarul 36 si tot asa...:))). Deci, da, sa vedem ce iese... Ce-am de pierdut?? Mi-am petrecut toamna,iarna si primavara fie inchisa in birou fie acasa invatand asa ca vara asta am de gand sa mi-o petrec prin parcuri si pe la terase...

Revin dupa examene sa va anunt cum merge planul

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dahriana spune:

Aniela, eu desi am 24 ani ( anul asta ) , am momente cand intru si eu in panica si ma gandesc : " Am 24 de ani . Daca nu-l gasesc acum , atunci o sa ma marit la Pastile Cailor . Ca imi trebuie vreo 2-3 ani sa-l cunosc , minim 1 an sa locuiesc cu el etc .. si cand ma mai marit cu el ? "


Cred ca sunt lucruri normale , ganduri care trec prin creierul oricarei femei singure la un moment dat.


Dar crede-ma : Uneori asa tare ma lafai in patul meu de 2 persoane dormind pe ambele perne , la alegere .
Da , am 2 perne desi dorm singura


Sau ce bine ma simt cand ajung acasa la 5 dimineata de prin discoteci si baruri , unde m-am distrat al naibii de bine cu colegii si cand intru in casa ma arunc in pat si zambesc usurat gandindu-ma : " Daca aveam acum un barbat in casa , sigur imi dadea papucii daca veneam la ora asta ! "


Sau ce bine ma simt atunci cand pot sa-mi fac planuri doar in functie de mine . Daca vreau la munte plec la munte . Nu trebuie sa fac compromisuri , pt ca el vrea la sky si eu vreau tolanita pe plaja de exemplu .


Si ce bine e cand poti flirta in voie cu cine ti se cashuna tie la moment ,fara sa te simti vinovata .



Si cat o sa-mi fie de dor cand o sa fiu maritata sa mai am macar o zi singura in casa , in care sa dau muzica la maxim , melodia mea preferata ( pe care nu trebuie sa o opresc ca lui ii place jazz`ul nu rock`ul ) , sa fac curatenie , mancare ( doar pt mine , ce-mi place mie ) , sa halalai prin magazine sa-mi cumpar prostii , sa n-am ora de intors acasa si program de gatit .



Mama mereu mi-a spus : " Mama , maritata o sa fi o viata ! "

Asa ca : Profita si tu cat mai esti singura . Ce dor o sa-ti fie sa dormi pe latul patului , pe 2 perne si sa mananci un hamburger pe o banca in parc , zambind la toti trecatorii draguti , fara sa simti vreo urma de vinovatie . Profita si iesi cu prietenele pana dimineata , distrati-va , barfiti cat puteti de mult , du-te in vacante in gasca sau evadeaza un weekend intr-un loc linistit unde sa mananci ce vrei , sa lenevesti , sa-ti cumperi toate prostiile si sa faci poze , multe poze. Ca sa iti aduci aminte , cum era .


Eu ma bucur enorm de singuratate.
Iar dorinta de a fi singura si placerea si multumirea pe care o am facand ce vreau , e mult mai mare decat dorinta de a exista jumatatea langa mine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi2003 spune:

Citat:
citat din mesajul lui aniela23

Nu s-au schimbat multe in ultimele 4 luni. Am iesit de cateva ori si cu vecinul care m-a inundat, si cu colegul prietenei mele (de care povesteam in mesajul anterior). Nu a iesit nimic. N-am nimic de povestit ca nu e deloc interesant; efectiv nu am fost pe aceiasi lungime de unda cu nici unul dintre ei...

Mi-am dat seama ca dorinta mea arzatoare de a fi cu cineva provine, in principal, din doua motive: din dorinta de a opri timpul, de a nu inainta in varsta (nici nu stiu cum sa explic corelatia pe care o fac in capul meu dar parca simt intr-un fel ca inaintarea in varsta e mai putin evidenta si relevanta atunci cand esti intr-o relatie). Iar pe de alta parte as vrea totusi, cand m-o gasi Fat Frumos, sa ma gaseasca incadrata cat de cat in termenul de valabilitate, s-aiba si omul la ce sa-si clateasca ochii pana nu-ncepe totul sa se duca la vale. Poate par teribil de copilaroasa zicand asta, dar chiar mi-e ciuda cand ma gandesc ca barbatul visurilor mele, daca il voi cunoaste vreodata, o sa afle din auzite (adica de la mine) ce burta plata si fund bombat aveam eu in urma cu vreo 10 ani, cand el de fapt o sa trebuiasca sa se multumeasca doar cu o burtica cu colacei si celulita. It's a silly thought, stiu...dar e adevarat

Iar al doilea motiv, si abia asta e al doilea motiv serios, e teama pe care sunt convinsa ca o au majoritatea femeilor, teama ca poate pana-l gasesc si trec cu el prin toate stagiile relatiei sa fie prea tarziu sa fac copii, n-o sa mai functioneze fabricuta...Sper sa fie o teama nefondata...



Aniela, mi-ai starnit un zambet prin felul in care ai povestit.
Dar ai punctat bine anumite lucruri.
Ce sa zic, bafta sa-ti gasesti omul potrivit, adica jumatatea ta.
Cred ca tine si de sansa, de drumul sau calatoria pe care o avem fiecare in aceasta viata.

Un pic titlul mi se pare nepotrivit, pentru ca sufletul pereche poate fi si cu totul alta persoana decat prietenul, iubitul, sotul.
Dar asta e o alta tema de discutie, pe care am mai vazut-o dezbatuta pe DC.



"Daca nu ai fost niciodata cutremurat pana in adancurile sufletului de o floare deschisa in primavara, poate ca sufletul tau nu va cunoaste nicicand inflorirea." (Audra Foveo)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns cipcipcip spune:

Scriu si eu sa/ti spun ca scrii foarte simpatic si ca inteleg fiecare cuvint pe care il scrii pentru ca am trecut si eu prin asta, inclusiv aia cu termenul de valabilitate ca sa aiba si omul la cu ce sa-si clateasca ochii LOL.

M-am maritat la 29, acum am 38 de ani si 2 copii, deci se poate. Si eu mi-am dorit enorm o familie si nu stiu ce as fi facut daca nu mi s-ar fi implinit dorinta

Subscriu la ce au spus fetele, incearca sa iesi cu cit mai multi barbati, chiar si la o cafea amicala pentru ca nu se stie de unde sare iepurele, inscrie-te pe cit mai multe site-uri matrimoniale (cunosc o gramada de fete care si-au gasit perechea asa), iesi in baruri, etc, diverse activitati unde poti cunoaste lume noua si incearca sa arati cit poti de bine si sa nu dai impresia ca vrei sa te cazezi. E greu stiu, dar multi barbati simt asta si e foarte important sa nu dai nici un fel de "semne" de femeie doritoare de a se marita cu orice pret pentru ca barbatii dau bir cu fugitii intr-adevar. Din pacate inca se mai aplica chestia ca barbatii sint cei cuceritori, inca nu a disparut instinctul de vinator din ei, dipotriva, functioneaza excelent. Succes si sint sigura ca vei intilni pe cineva, astept sa ne scrii cind il intilnesti

Cipcipcip 25 sapt si Julia (4 august 2005)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns pink_heart spune:

Este o vorba care spune cam asa "Nu ai o a doua sansa pentru prima impresie".Acuma nu stiu de ce voi credeti ca treaba cu chimie e altfel...eu una cred ca e sa nu e si nu e nevoie de mai mult de o intalnire pt ca sa stii daca e sau nu...
Aniela eu nu stiu inca cum e ceea ce simti tu,eu nu am decat 23 de ani si o minune de fetita de 3 ani si desi am fost dezamagita de fostul sot nu am incetat sa ma implic in relatii.Parca ma simt mai implinita cand am o relatie dar nici daca ar fi sa raman singura nu ar fi bai...
In schimb la mine cea care e speriata ca o sa raman nemaritata e maicamea,e tare urat...ma agaseaza cu inrebarile,cu presupunerile in momentul in care se prinde ca sunt cu cineva deja ma vede maritata si cu 2 copii cu respectivul...
Eu sunt convinsa ca nu peste mult timp ai sa gasesti ceea ce cauti si nu un mediocru...abia astept sa ne povestesti...

"Viata este precum o melodie frumoasa, numai versurile sunt o incurcatura" (Hans Christian Anderson)
"Pentru orice realizare, primul pas este curajul"– Johan Wolfgang von Goethe

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns adi2003 spune:

Citat:
citat din mesajul lui pink_heart

In schimb la mine cea care e speriata ca o sa raman nemaritata e maicamea.


Mai cunosc cazuri din astea in care mama se teme mai mult decat fiica ca aceasta din urma ramane nemaritata.

Eu, in cazuri din astea, m-as gandi strict numai la mine, fara influente din afara, pentru ca e viata mea si nu a altcuiva. Eu trebuie sa decid pentru mine ce vreau si ce nu, ce pot si ce nu.



"Daca nu ai fost niciodata cutremurat pana in adancurile sufletului de o floare deschisa in primavara, poate ca sufletul tau nu va cunoaste nicicand inflorirea." (Audra Foveo)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Dahriana spune:

Cunosc si eu cazul mamelor si bunicilor obsedate ca : " Alegi pana culegi . Si ca , pe pamantul asta , toti barbatii buni sunt luati devreme . Iar daca nu te grabesti sa-l alegi pe cel potrivit , o sa ti-l ia alta de sub nas ,ca femeile stiu in general isi cunosc interesele si eu raman de carutza cu cu ramane de la altele. "

Ei bine, eu nu am incetat sa sper ca , persoana potrivita mie , exista undeva si e libera si va fi libera atunci cand va fi momentul ca noi 2 sa ne cunoastem . Ca va fi ca o foc de artificii intalnirea noastra , ca nu se va compara relatia noastra cu nici o alta din trecut. Va fi un foc ( nu de paie ) , intretinut fara efort , de la sine.

Daca ma insel si visez cu ochii deschisi , nu stiu inca . Dar visele nu costa bani

Mergi la inceput