In cautarea sufletului pereche

ruxij spune:

Nu tb sa renunti de tot la chimie, dar, cum zicea cineva, da-i mai multe sanse sa apara, nu doar 1-2 intaniri. De multe ori se naste din intimitatea creata dupa un pic mai mult timp de cunoastere (poate cateva luni). In cele din urma cele mai multe relatii extraconjugale se intampla cu "prietenul (a) cel mai bun", adica cineva cu care formezi o relatie de prietenie intai si abia apoi apare atractia.

Biribu spune:

Delia, nu trebuie sa renunte la chimie, nicidecum, insa nu cred in cea care e acum vinduta prin filme siropoase, care apare la prima privire etc. alea sunt povesti.

Mami de doi mici

"If you believe everything that you read, better not read"

aniela23 spune:

Multumesc mult pt mesaje. As vrea sa va raspund la fiecare in parte dar as scrie prea mult.

Stiu unde am gresit si unde, probabil, inca o sa gresesc. Am avut relatii nepotrivite pt ca, din dorinta mea nebuna de a fi cu cineva, m-am atasat de persoane nepotrivite. E posibil sa fac la fel si de acum incolo gandindu-ma ca daca dau cu piciorul unui barbat ''ok'' s-ar putea sa nu mai gasesc altul nici cat el de bun (stiti zicala aia ''alegi, alegi pana culegi'').

Din pacate, pt mine, chimia nu e optionala. Sunt f pasionala si stiu ca daca nu exista destula chimie o sa fiu tentata sa ma indragostesc de altcineva sau sa insel. Asta e, e ceva intern ce nu pot schimba. Stiu ca viata nu e ca in filme si ca de multe ori o relatie calma si calduta poate dura mai mult ca una patimasa si nebuna dar pt mine e totul sau nimic, prefer sa mor singura decat sa simt ca imi moare sufletul langa un barbat pe care nu il ador.

Cineva ma sfatuia sa imi gasesc un hobby, sa ma tin ocupata, etc etc. Am o viata extrem de ocupata, zau ca n-am timp sa respir, dar gandurile nu mi le pot opri, iar ele zboara obsesiv la ''el'', unde e el, o sa-l gasesc pe el?

Altcineva zicea ca lumea se strica, si ca cei buni sunt luati. Fetelor, chiar asa e. Femeile sunt fomiste rau... cum prind unul bun cum pun gheara pe el:))). Cu cat imbatranesti cu atat gasesti mai putini barbati buni. Si da, lumea se strica, cel putin in Londra barbatii par ca nu mai valoreaza familia, sunt obsedati cu munca si cu banii, lucreaza zi lumina si isi mentin energia cu droguri (unii dintre ei)...pe cuvant ca nu exagerez.

Pe de alta parte ma gandesc ca poate tintesc prea sus? Ma consider atragatoare, dar nu rupta din soare, desteapta, dar nu cu un serviciu grozav de bun pt ca, evident, nu am avut educatia adecvata si am inceput tarziu sa avansez... Cred ca am alte calitati nu atat de evidente, sunt f gospodina, modesta, loiala, stiti sii voi fetelor cum suntem noi romancele comparativ cu alte femei din vest. Si vreau pe cineva destept, ambitios, muncitor, care sa ma atraga fizic...Dar probabil barbatii pe care ii caut eu vor pe cineva... mai bun decat mine?? Poate par paranoica dar chiar incep sa cred ca si asta poate fi o problema

Ma incurajeaza f tare zicala aia cu ''nu aduce anul ce aduce ora''. Parca-mi da un pic de speranta...

Dar uite, ca vorbeam de noroc. Una din prietenele mele, venita aici de 6 ani... A avut un prieten in Romania pe care l-a parasit sa vina in Anglia, a mai avut unul nebuuuun aici in Anglia vreo 2 ani (cu nevasta in Romania pe care o tinea bine ascunsa). Intr-un final prietena mea a reusit sa se rupa de el si a intrat pe-un dating site. I-am zis sa se pregateasca ca or sa inceapa esecurile... A iesit de 2 ori cu un tip iar cu al doilea pe care l-a cunoscut s-a maritat. Dupa 2 ani de relatie. La 30 ani.

Prioritatea mea, cel putin la momentul de fata, nu este musai sa ma marit. Dar vreau sa fiu iubita, vreau sa fiu intr-o relatie, vreau sa fiu indragostita. Bine-nteles ca mi-am propus sa fac un copil singura daca nu gasesc pe cineva pana la 35 ani, dar sincera sa fiu, cand o veni momentul, nu stiu daca o sa am curajul sa ma inham singura la caruta...

Deocamdata vreau sa nu mai fiu singura. E ridicol dar uneori mi-este mila tare de mine, simt ca si cum o privesc de la exterior pe fata asta care se culca singura, se trezeste singura, si mi se rupe sufletul de mila ei. Nu stiu cum s-o ajut.

aniela23 spune:

Desiree, da, sora mea mai este inca in Anglia, e muuuult de povestit dar o sa scriu maine ca tre sa fac nani...

Mai am de zis dar mai scriu maine...

aniela23 spune:

Adevarul e, si sunt f obiectiva, ca eu functionez cel mai bine cand sunt intr-o relatie. Am f multa energie, sunt ca un motoras la munca, mereu cu zambetul pe buze, imi apreciez prietenii, chiar imi prieste sa fiu intr-o relatie, chiar si intr-una care stiu ca n-o sa fie de lunga durata. Probabil unii oameni nu sunt facuti sa fie singuri

balerrina spune:

Este foarte greu sa trezesti sentimente pozitive in altii despre tine, cand tu nu arati intelegere si iubire fata de tine. Cum poti sa ceri altora sa te inteleaga si sa te aprecieze cand tu nu te apreciezi pe tine insati? Cand spui ca ti-e mila de tine, inseamna ca de fapt tu nu vezi calitati pozitive in tine. Cum sa spui ca iti e mila de tine? Eu vad o luptatoare, esti de una singura, intr-o tara straina, cu o slujba buna si din ce descrii prieteni si o viata destul de plina.

Nimeni nu isi planuieste viata sa fie singur, toata lumea vrea sa fie iubita si sa aibe familie. Insa cred ca e important sa le vrei for the right reasons. Tuturor ne e frica de singuratate, insa fara sa iti stiu povestea, pot sa iti spun un lucru: nimeni nu vine sa ne salveze, durerile interioare oricare ar fi ele (traume din copilarie, accidente, experiente nefericite), nu dispar pentru ca dintr-odata vine Fat Frumos calare pe-un cal alb. Ne salvam singuri.

Eu cred ca ai asteptari prea mari de la o relatie, tocmai pentru ca ai avut experiente nefericite. Nici o relatie nu e pe masura pentru ca tu o compari cu o relatie perfecta, si asa ceva nu exista. Poate ceea ce cauti tu intr-un barbat nu intodeauna rezulta in relatii serioase si pe termen lung.

Si inca ceva, mie mi s-a parut intodeauna un sentiment extraordinar sa iubesti, nu la fel de important ca a fi iubita (nu ca e nimic rau in a fi iubita), dar e mult mai greu sa daruiesti sincer iubire decat sa o primesti. Daca intr-adevar vrei familie, poti sa ai copii, ai cel putin 10 ani in fata pentru asta. Si o sa te descurci singura. Da, e greu. Sunt insa atatea femei care isi cresc copiii singure si sunt fericite si mandre de familia lor.

Avea bunica mea o vorba, curaj gaina ca te tai

O sa fie bine.

-- C.

XIO spune:

Pai hai sa vedem, ce inseamna la tine "chimia" de care spui? Presupun ca te referi la acel je ne sais quoi , care te face sa bati rapid din gene, nu?
La mine chestia aia tine de inteligenta barbatului de cele mai multe ori, deci e nevoie de putin timp ca sa vad daca e sau nu inteligent.
De-asta spun fetele sa dai o sansa.
Eu sunt cu prietenul meu de 10 ani jumate, eu eram in clasa a 8-a si el a 12-a, ne stiam, stateam impreuna cu alti prieteni dar nu m-am indragostit de el pana nu a spus anumite lucruri care mi-au trezit fluturii adormiti din stomac. Deci nu fi disperata sa simti ceva si nu-i respinge pe cei care nu-ti trezesc nimic de la prima intalnire, ca nu stii de unde sare iepurele.
;)

***Fur is for petting**
http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com

annnna35 spune:

Buna,

Ti-am citit subiectul de cand l-ai deschis, dar mi-am facut timp abia acum sa-ti scriu cateva randuri, desi mi-am propus asta de atunci.

De ce? Pentru ca ma regasesc si eu in povestea ta. Am avut o relatie de 5 ani, intre 22 si 27 de ani ai mei. Dupa ce ne-am despartit, am mai avut incercari de relatii, nimic "finalizat" insa, asa ca implinirea varstei de 30 de ani m-a "prins" singura. Si da, era o chestie foarte trista, dar citeam foarte mult despre asta, am intrat si pe forum cu un subiect si eu (o sa incerc sa-l gasesc si-ti arat), si am reusit, cat de cat, sa vad si partea buna din situatia mea: faptul ca sunt libera, pot merge unde doresc (plimbari, concerte), pot dormi cat am chef etc.

Bineinteles ca ceva ramanea neimplinit in sufletul meu.

Ei bine, cum s-a intamplat la mine: asa cum ti-a mai zis cineva mai sus, cand am incetat sa ma gandesc prea mult la asta (la gasirea sufletului pereche). La 30 de ani si cateva luni l-am cunoscut, a fost tare frumos, cu fluturasi in stomac si tot tacamul, in 5 luni ne-am mutat impreuna, peste inca un an ne-am casatorit, iar la 32 de ani am nascut o fetita. Acum fata noastra are 5 luni si vremurile cand eram singura si libera par, vai atat de indepartate.

Foarte serios vorbind, uneori ma intreb ce nu-mi convenea la perioada aceea. Nu am sa spun ca nu e frumos sa ai familia ta, dar greutatile si grijile sunt mai multe. Sa citesti ce mi-au raspuns mie fetele atunci, aveau dreptate.

Am sa trimit acum mesajul, sa nu se piarda, si editez cand imi gasesc subiectul de atunci.

Numai bine!

Edit: uite subiectul: http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?TOPIC_ID=99556&whichpage=1

L-am recitit si chiar nu mai stiam ce greu era si pe atunci, din alte puncte de vedere decat acum. Ideea e ca ceva bun se poate intampla in viata ta foarte rapid, iar zicala "Nu aduce anul ce aduce ceasul" e foarte valabila (si eu mi-o repetam). Pupici!

mami de iubita Miruna (02.06.2010)

cosmin_66 spune:

Buna,
Am citit cu multa atentie subiectul tau, si concluzionand pot spune ca viata este plina de surprize, dar
totodata trebuie sa ne facem cunoscuti. Si aici pot spune, ca de exemplu la tine nu poate nimeni sa iti trimita un mesaj!.

silvi_2005 spune:

Am citit subiectul tau foarte frumos ai descris. O sa vin si eu sa iti spun din experienta mea ca tot omu' si sfaturi ma ma bag sa dau ca analizezi tu is iei ce-i ai bun de la fiecare.
Am fost o tipa frumoasa ( acum sunt mamaica acceptabila la 34 ani :) ) nu de miss dar super ok, mereu curtata de barbati,mereu cu tendinta de a alege "pasiunea" si "fluturii in stomac" si pentru ca aveam de unde alege am tot ales barbati nepotriviti mie, nu ca nu ar fi fost ei deosebiti dar nu .....mergea la final. La 23 de ani dupa ce iesisem dintr-o relatie de poveste cu un tip extrem de romantic si pe placul femeilor care efectiv m-a extenuat cu gelozia si nebunia lui finala de posesivitate si in fine multe altele fara relevanta la subiect mi-am zis ca nu mai vreau galeti de flori, restaurante inchiriate si cantece la chitara la telefon noaptea cate zile voi avea si chiar asa simteam. Mi-am propus ca fie ce-o fi sa iau o pauza de 6 luni in care si sa intalnesc un print sa stau si sa ma gandesc numai la mine, cine sunt eu, ce pot sa fac ce as putea face mai bine, ce as putea sa devin in viata si care sunt de fapt dorintele mele interioare ...crede-ma nu poti face asta cu cineva langa tine care iti arata mereu cum te vede el si ce ar vrea el sa faci.
In perioada asta l-am cunoscut pe sotul meu evident, care desi era un tip ( si este ) extraordinar a fost intampinat de mine cea revolutionara care ii spuneam mereu ca nu e vina lui dar eu chiar nu vreau sa avansez in relatia asta, nu vreau sa ma sune maine, ca imi ajunge faculta' si 2 job-uri imi ajung ca sa imi ocup ziua. Norocul lui si al meu a fost ca el a insistat, a inteles ce ii ziceam ca nu mai vreau poezii romantice si cantece la chitara si ca nu vreau sa aud de iubiri intense ca sunt alergica la asa ceva. Nu le-a declarat dar mi le-a aratat in toti cei 10 ani de cand suntem impreuna , a fost si este oaza mea de liniste si de siguranta pe langa care as fi trecut fara sa imi dau seama daca nu eram in acea perioada tulbure. Si acum daca il intreb de ce a insistat rade si zice ca nu a mai intalnit asa tipa care in loc sa vrea sa il vada il trimitea la intalniri cu baietii si il roaga sa n-o sune si clar trebuia sa vada ce e cu mine. Nu a fost un joc, nu a fost o strategie si a simtit si el asta.
Nu stiu cred ca uneori si noi femelile avem nevoie de liniste, sa ne gasim in liniste adevaratele noastre atu-uri si sa descoperim forta interioara si culmea si barbatii apreciaza cateodata femeia care stie sa fie puternica, independenta si pe care trebuie sa o "cuceresti" cum faceam cavalerii pe vremuri.....vai ce vremuri
Deci eu sunt pentru o scurta pauza, si de 3 luni ...sa zicem in care sa stai sa te gandesti numai la tine si in care sa nu astepti nimic si cine stie poate tocmai atunci apare mult asteptatul, cand ai mintea limpede si vezi altfel lucrurile