In cautarea sufletului pereche

beshter spune:

Eu m-am maritat la o zi dupa ce-am implinit 30 de ani si l-am avut pe fiu-meu la 31 juma'. Pe sotul meu l-am cunoscut la metrou la Universitate.
Recunosc ca eu n-am fost disperata niciodata si nici n-am intrat in sistemul asta de dating. Am avut relatii cu tot soiul de barbati - de unii am fost chiar inamorata - dar nu mi se parea mare sfaraiala treaba asta cu barbatul si familia.
M-am gandit intotdeauna ca daca nu gasesc pe cineva de iubit si de tinut, e plina lumea de barbati cu care putem sa ne simtem bine:). Cat despre copii, ma gandisem sa adopt daca pana urma sa se strice fabricuta, nu aparea intruchiparea sotului. (vrem in continuare sa adoptam dar asta e alta poveste).
Asa ca mi-am vazut de treaba mea, m-am plimbat, am invatat, am citit, m-am dixtrat:), m-am iubit cu cine mi-a placut - fara sa ma gandesc de fiecare data 'asta o fi?', 'are semnalmentele?'


Lucrarile Ioanei si terapia lui Pinkutz

XIO spune:

Cred ca problema este ca tu ai pornit cu gandul asta de maritis de cand erai mica si asa ti-ai creat o imagine dezamagitoare despre relatii. De la fiecare rel tu sperai la o cerere in casatorie, iar fiecare era luata ca un wakeup call ca poate e urmatoarea.
Nu trebuie sa ai doar scopul "calatoriei" in minte si sa ignori drumul, mai bine te-ai detasa de ideea asta de casatorie si ai trai fiecare relatie la maximum, cu bune, cu rele, fiecare iti poate oferi macar un motiv sa razi cand iti vei aminti.
Am o prietena care 3 ani a fost cu un tip, s-a despartit de el (care o iubea la nebunie) si a ajuns sa fie cu altul pe care l-a intalnit la o petrecere. au fost impreuna 9 ani, logoditi, si la 31 sau 32 de ani se trezeste fara el, ca aflase ca a inselat-o. Nu s-a mai putut impaca cu el, a iesit cu mai multi, s-a inscris pe un site de matrimoniale unde l-a gasit pe actualul sot, ina lta tara (tot roman).Intr-un an era casatorita si mutata cu el (invers ordinea).
Deci se poate.
Asa ca nu te mai stresa atat cu asta, ia ce-i frumos din fiacer relatiesi din fiecare clipa de viata, ca-i pacat sa treaca pe langa tine si tu sa nu te bucuri pt. ca vrei neaparat un inel pe degete. ;)

***Fur is for petting**
http://www.flickr.com/photos/greecky/?saved=1

http:/www.4animals.ro/ajuta.html/ www.adoptiicaini.ro www.adoptiipisici.ro
www.accesoriisihaine.blogspot.com

Chuny spune:

Voi uitati ca dorinta Anielei de stabilitate si de familie fericita e perfect explicabila. Cred ca e usor sa-i spunem sa uite de asta, cand ea de aproape 30 de ani tanjeste dupa asta ... copiii captivi stiu de ce.

Mi-am facut blogul privat, prea multi ochi cascati la durerea mea si nu toti cu inima curata. Cine mai doreste sa stie ce e cu noi sa imi dea un semn pe privat, dar sa fie om bun :-)

Fomalhauti spune:

1. Matusa mea s-a maritat la 36 de ani. Acum e bunica.

2. Aveam o prietena de familie (familia mea de origine). Si ea dorea sa se marite dar tot nu gasea persoana potrivita. Stiu ca tatal meu tot cauta printre colegii lui mai tineri o persoana potrivita pentru ea. Dupa ce a trecut de 30 de ani s-a decis ca, daca nu gaseste persoana potrivita pana la 40 de ani sa ramana nemaritata dar sa faca un copil. Pana la urma nu a mai avut rabdare pana la 40 de ani, la 38 de ani a ramas gravida cu un barbat care, privind din afara, parea extrem de nepotivit pentru ea. De fapt si ea era de parere ca nu este potrivit, dar dorea copilul. Dupa ce ea a ramas gravida el a insistat si a insistat si a insistat si....fetita are acum 20 de ani si ei doi au o casatorie mult mai buna decat multe altele pe care le cunosc....

3. Si un caz mai putin fericit, dar poate te ajuta...O buna prietena de-a mea s-a casatorit foarte devreme. Dintr-o mare dorinta de a avea o familie - asta era tot ce isi dorea. Din cauza intensitatii acestei dorinte nu a deschis deloc ochii la niste semne....foarte evidente. In sensul ca "minunatul" era ingrozitor de egoist, se iubea doar pe el si dorea o sclava, nu o sotie. S-a casatorit si a incercat sa se adapteze statutului de sclava tot din dorinta de a avea o familie. Nu a reusit - oricine are o limita, au divortat dupa mai bine de 10 ani. Partea buna este ca are doua fete foarte reusite (adulte intre timp). Dupa divort prietena mea si-a dorit enorm "sa-si refaca viata". A facut foarte multe eforturi si compromisuri - si asta a fost gresit! Adica a avut mai multe relatii cu barbati care au incercat intr-un fel sau altul sa profite de ea. Au dorit o sclava ca primul sot, sustinere financiara si, intr-unul din cazuri, un...adapost.

Concluzii: nu stiu...Pe de o parte se poate intampla oricand sa apara "sufletul pereche". Nu cred insa ca este o idee buna sa accepti unul "mediocru" - s-ar putea sa il gasesti si apoi sa iti dai seama ca nu te face fericita si....scopul nu a fost atins.

Pe de alta parte s-ar putea sa nu apara...Dorinta ta de a avea familie este legitima, este fireasca. Dar exista varianta ca, dintr-un motiv sau altul sa nu se implineasca. Deci, pentru tine, pentru linistea ta, incearca sa-ti faci "un plan alternativ". Daca ar fi sa nu-l intalnesti pe EL, ai dori un copil? Dintr-o relatie oarecare sau prin insamantare artificiala? Sau ai dori sa adopti? Un copil sau mai multi? Exista viata, exista planuri, exista viitor si in absenta unui barbat. Eu una cred ca mai bine fara "pereche" decat cu una nepotrivita....

Delia21 spune:

Scumpa,am 3 cupluri de prieteni,2 formate de romani...care s-au cunoscut prin site de matrimoniale sau cum s-or numi,gen harmony.com,match.com Nu zice nimeni ca toti cei de acolo or fi de nota 10...dar nici de ignorat nu sunt toti.Ia incearca si poate iesi ceva frumos.Nu renunta!!!Nasa copilului meu e doctorita,ginecoloaga...si si-a cunoscut sotul la 35 de ani,la 38 a venit primul copil,la 41 al 2-lea si surpriza cea mare,al 3-lea copil ....neasteptat,neplanificat la 47.Deci...unora li se intampla minuni.Acum are 50 de ani,arata bine...are 3 copii mezinul are doar 3 ani....iar ea e o femeie implinita din toate punctele de vedere.

ruxij spune:

Poate o trebui sa o lasi putin mai moale cu "chemistry" asta? Nu stiu, zic si eu...

Crinutz spune:

Fara nici o gluma, eu in momentul asta te cam invidiez.. :(
Singura, intr-o tara straina, presupun ca ai un job bun, libera sa te uiti in stanga si in dreapta, sa alegi cu cap, si mai ai si doar 29 de ani. Ce poti cere mai mult ?! Vezi partea plina a paharului si poate vine cineva sa o completeze cand te astepti mai putin.

Biribu spune:

uite ca asta vroiam si eu sa zic dar mi-a luat-o altcineva inainte

eu nu prea cred in aceasta chemistry, mai ales nu-ti baza deciziile pe asta, da-i omului o sansa doua trei in plus, ca mai apare atractia de unde n-o vedeai initial. la dating nu prea ai cum sa vezi ce-i poate pielea unui om; daca cineva pare potrivit macar ca prieten, adinceste un pic relatia, iesi din rutina asta a intilnelii prin oras.
eu de al meu m-am amorezat amarnic, dupa ce ne cunosteam si eram oarecum prieteni - dar fara "chemistry", cind m-a ajutat intr-o situatie dificila. dintr-odata l-am vazut cu alti ochi, am ajuns sa il cunosc si a mers totul f frumos de acolo. si da, aveam 34 de ani, si acum 40 si cu doi copii in ograda.
si eu sunt de parere ca barbatii au un al saselea simt cind o femeie e "disperata" sa se casatoreasca - fug mincind pamintul cu cit esti mai relaxata, cu atit te cauta ei mai tare ...


Mami de doi mici

"If you believe everything that you read, better not read"

Delia21 spune:

Nu,...nu renunta la chemistry!!! Daca nu e chimie,nu e nimic!!! Daca te multumesti fara chimie...si iti dai alte motive,gen,e omul dotat intelectual,vrea familie...si te asezi la casa ta...te trezesti ca peste 2-3-4 ani intalnesti pe cineva...cu care ai chimie,si atunci sa vezi nabadai.Chimia e prima pe lista de "must have";poate sa nu fie omul cel mai aratos...dar daca e chimie,simti ca traiesti!esti prea tanara sa ca te multumesti cu putin.Da,daca erai trecuta de 40...as fi zis sa mai scazi din cerinte,dar nu la 29!!!!! Nici la 33 !!! keep looking!!!

mihatp spune:

eu sunt casatorita la 29 de ani. nu-mi pusesem nici un "termen". asa s-a intamplat.
am avut inaite de relatia cu sotul 2 relatii serioase, de 2 ani jumate fiecare. dupa cea de-a doua, multe si marunte, tot timpul cu frica de faptul ca nu-mi gasesc jumatatea si c-o sa raman fata batrana.si in cautarea asta haotica,in care ma pierdusem pe mine, ma trage de maneca unul din grupul meu de prieteni (mi-a fost si coleg de scoala generala) si ma intreaba ce am de gand, ca el nu mai are rabdare sa astepte sa ma limpezesc, mi-a vorbit "pe sleau", direct, matur si hotarat.
mi-a deschis ochii, parca mi-a dat un val jos.
suntem casatoriti de mai bine de 6 ani. avem un flacau de 2 ani jumate (facut la 33 de ani), iar acum sunt in luna 7-a, vine surioara.
iar pe el, il iubesc cu fiecare zi mai mult, avem o relatie minunata, este chiar jumatatea mea. iar relatia nu a "demarat" cu fluturasi in stomac.

ti-am scris pe scurt povestea noastra pentru a vedea cat de intortocheata e viata asta, si cum ceea ce-ti doresti poate aparea din cele mai inedite "colturi".

Mamica de berbecut-Luca
9 aprilie 2008