E toamna in bostana cu PEPENASI de 2008 (199)

ana_a spune:

no...ce chestie...
eu nu am incarcat niciodata nimic
cont mi-am facut din gresala cred...
probabil eram logata cu vreun cont si daia ti-a dat tie asa ceva
Scribd asta este gratuit, eu citesc diverse carti de multa vreme si nu am avut probleme cu el.
Intra si tu pe YM sa te mai indrum....

blog
proud

---

ana_a spune:

biri, eu daia vreau sa merg la psiholog sa ma tratez pe mine de toate fobiile, tristetile, maniile etc... ca sa pot fi relaxata cu baietii si sa nu le mai transmit aceste proaste obiceiuri...Eu alta cale nu mai vad! Eu personal ma straduiesc zilnic sa fiu OK in relatia cu ei, dar cum zicea Ileanna degeaba ma straduiesc ca daca nu ma vindec ei ma simt... si uite asa ma invart in cerc vicios.

Hm...buna treaba cu testosteronul de care zici...o sa-i zic lu tati, sunt curioasa cum ar vedea el lucrurile astea. Nu stie sa se bata e moale ca o carpa si el...

Ileanna, relax fata! Va veni si bona potrivita cand vei inceta sa o mai cauti ...cam asa se intampla...

bei ce trece timpul asta!!!Incredibil! este ora 9!
am descoperit Radio Romania Cultural si uit de mine aici la birou ascultand radio...
am fugit!
toate cele bune!


blog
proud

---

moni_or spune:

ILLE,ANA, intr-adevar Scribd nu mai e complet gratuit, adica poti vedea cartile scanate dar nu le poti downloada. Eu am gasit cartea de care zice Marina pe 4shared.com, acolo e si in ro si in en si se poate si downloada gratis. E super, am citit deja pe nerasuflate jumate din ea.

BIRI,eu deja de acu' un an veneam aici cu intrebari de astea grele: cum sa-mi cresc copiii ca sa nu fie ca mine avand in vedere ca ei cresc pe baza de exemplu? Probabil ca intr-adevar singura solutie e sa te schimbi, cum zice Ille, dar cu cat inaintezi in varsta e tot mai greu, iar cand esti tanar de tot ti se pare ca esti perfect, ca nu ai ce schimba la tine



Monica, mami de Luca Andrei (17.07.2008) si Alexandru Matei (19.05.2010)
Doamne, ai grija de minunile mele!

bujo spune:

Bune discutii dom'le. Da sa mor daca stiu ce sa zic. Eu nu prea m-am citit in domeniu pt ca nu am avut cand. Da sper sa remediez cumva.

Pot spune insa ca din fericire nu vad ca Filip sa aiba vreo fobie ingrijoratoare. Da, se mai sperie de aspirator si sta cumintel in bratele cuiva, sau chiar pune si el mana pe furtun daca il incurajam si ii spunem ca e doar o magaoaie zgomotoaza. Si isi repeta si el "apapum mimic" (adik nu-i face nimic, e constient). L-am incurajat sa fie deschis si comunicativ, inca de mic. Sa nu se sperie de multa lume si sa nu se ascunda dupa mine. Este adevarat ca tinde sa dea in extrema cealalta, adica e in stare sa plece din parc cu oricine, dar cand o sa inteleaga, o sa-i explic si treaba cu strainii. Pana atunci ochii pe el ca pe butelie.
Ca sunt cu softu la zi cum zice Ile, perfectly true. Ce pacalit nene, ce-i spui tu ca e stricat calculatoru daca el vede ca e scos din priza. Si altele. Este super afectuos (bucuria mea care sunt o pupacioasa) insa cand e tati acasa eu sunt tufa de Venetia. Ma cam dezumflu dar e perfect normal avand in vedere ca pe tati il vede doar seara. Cam asa cu kinderu.

Sa va zic acu de mine, cu scoala. Mi-a cam termurat slanina in pantaloni la primele ore, dar m-am descurcat. Adik ma straduiesc sa le duc tot timpu materiale interesante si sa discutam interactiv, sa nu fac monolog ca alti "dinozauri". La inceput au fost cam reticenti, adik cum sa-mi spun eu parerea. Dar s-au dat pe brazda si crek s-au obisnuit sa o si sustina daca tot o spun. Le-am dus intr-o zi niste carti cu amenajari cu cluburi si baruri si sa le comentam. Nu va zic ca le stiau pe toate. Io ma faceam ca ploua frate, de unde sa cunosc toate speluncile, ca am terminat studentia acu 4 ani, si atunci le stiam pe alea din Iasi. Dar astia le stiu si pe alea din Bucuresti.
M-au si calcat pe nervi de vreo 2 ori ca io citeam ceva si ei se faceau ca ploua. Am zis odata, am zis de 2 ori, nimic. Asa ca am apelat la talentul meu ascuns: am fluierat la ei Nu va zic ca le-a inghetat vorba in gura. Adevarul e ca nici sanatoasa la cap nu prea sunt. Dar cik in mare feedback-ul e pozitiv. Stiu asta de la decan ca l-am intrebat. Si mai mult de atat, mi s-a propus post titular Inca nu m-am hotarat daca sa fac cariera universitara, niciodata nu m-am gandit la asta, dar acum imi surade. E nasol ca tre sa ma apuc de doctorat daca ma hotarasc sa accept, si sa ma apuc de scris articole. Mi-e teama sa nu cumva sa-l neglijez pe Filip, dar simt nevoia sa fac si ceva pt mine. Oi vedea ce hotarasc.

Va pupez.

bujo mami de Filip

ariadnabr spune:

Birule face fata deja balet de 2 ani si acum am adaugat in ecuatie o clasa de arta. Deja schimbari din punctul asta de vad as zice, in sensul ca da, incepe sa aiba initiativa inceperii de proiecte, vine cu idei si trage de mine sa le realizam etc Pe de o alta parte si scoala isi are rolul ei in a corecta ceva din ceea ce zic eu ca nu e ok (fazele cu exclusivitatea). Ramanem in schimb usor de ranit...si desi din afara pare un copil perfect balantat emotional, stie io ca nu e :(

Iar ca exemplu care ma ingrijoreaza, e dorinta ei de a face pe plac tuturor, renunta la ideile ei pentru a accepta ideile altora, ei si pe asta zau daca stiu cum s-o rezolv! I-am explicat deja ca fiecare e diferit si are dreptul la opiniile ei...Vad ca oarecum renunta la ea din generozitate pentru altii, asta e una din marile calitati ale Soniei, e generoasa, dar nici aici nu a gasit inca echilibru.

Moni eu am adoptat sinceritatea aici. Daca o vaz ca face ca mine si eu stiu ca nu e ok, ii explic ca nu e ok, acceptand implicit faptul ca si eu pot gresi. Nu stiu daca e intradevar calea cea mai buna, dar eu una vreau sa stie si sa inteleaga ca e ok sa greseasca atata timp cat incearca sa indrepte greseala.

V-am pupat

P.S. Se vede ca suntem in vacanta da??

Tecky spune:

Ileanna spre mirarea mea Ralu a fost foarte cuminte ieri la petrecere... A avut o singura iesire cand un baietel s-a asezat pe scaunul ei si ea s-a dus si l-a tras de par si cand am luat-o eu in brate a dat si cu piciorele in el....Norocul meu a fost ca nu erau parintii in preajma si nici baietelul nu a plans...
Bujo buna metoda cu fluieratul
De azi am inceput sa acord mai multa atentie operatiunii OLITA.Ralu sta fara pampers si 2 ore si nu face nimic dar cum ii pun pampersul cum face....Trebuie sa am multa rabdare.

ankalaura spune:

Domne, da' faceti si o lista cu fobii, complexe, anxietati, fixatii!

Ca uite pe mine sunt lucruri care ma enerveaza, motiv pentru care cicalesc copii.

- nu le-am lasat niciodata sa isi taraie incaltarile. Consider ca "normal" e sa pasesti fara sa harsai din bocanci, o data ca e enervant si in al doilea rand pentru ca trebuie sa ai grija de incaltamintea din dotare.
- nu le las sa soarba, sa plescaie. Chiar si Erika, la 2 ani ai ei, nu se balaceste in farfurie, si a inteles ca la masa trebuie sa stea corespunzator si sa manance asijderea. Asa ca le cicalesc - pune mana pe servetel si te sterge la gurita, nu lua mancarea din varful furculitei si din varful dintilor, etc....
- nu le las sa se tranteasca sau sa sara in picioare pe pat sau pe canapea. Vor topaiala, afara nene, in parc. Ca eu n-am bani sa schimb saltelele si canapeaua. Deci le fac observatie daca le apuca topaiala in canapea.
- insist ca Eliza sa tina creionul corect si sa faca literele pe cat posibil egale (aici e prea multa libertate in legatura cu asta, as zice, daca ii vedeti pe astia cum tin creionul cand scriu ; in Ro era mult prea multa rigiditate; eu cred ca ma regasesc undeva la mijloc).

Si as mai avea, dar astea imi vin acum in cap.

Deci pana unde merge libertatea unui copil?
Adica e ok, intr-un proclamarea libertatilor copilului, sa elimini toate constrangerile? Ca pana la urma... da-le incolo de incaltari, de canapea, de litere... Important e sa fie copilul fericit.
Dar eu cred ca a corecta de mic mersul, sa zicem, o sa rezulte un adult care merge frumos pe strada nu? In loc de un adult sleampat care isi taraie pantofii, ceea ce mie mi se pare oribil. Asta e o fixatie a mea? ca eu sincer nu-mi dau seama!

MissJJ spune:

Anka si eu am ale mele, asta cu taraitul picioarelor nici mie nu-mi place, cum nici aia cu mazgalitul peretilor ca de aia avem hartie si table de desenat si etc si nu cred ca le-am ingradit prin faptul ca le-am zis ca desenatul se face pe hartie si nu pe pereti. Cu mancatul la fel se mananca la masa, dar la asta inca lucram ca la cat is de mofturoase , da na macar nu ne plimbam cu mancarea prin casa pe canapele prin paturi sau mai stiu eu unde. Si mai am o boala cu spalatul pe maini si stransul jucariilor. Ca si la scoala ii pune sa stranga si acolo pot si stiu toate unde vin si acasa uita bre ca prin minune si tre sa faca mama.
Cu saritul pe canapele si paturi nu le interzic dar tre sa aiba grija sa nu cada sa-si rupa vreo ceva ca is in stare de atente ce is de multe ori, am mai avut cazut si dat cu motzul de calorifer si tot asa. Nu-s obsedata cu hainele, asta uram acasa nu aveam voie sa fie ceva cu o cuta cat de mica, ca trebuia schimbata nu aveam voie sa patez cu nimic nici o haina, ei la astea nu ma deranjeaza hainele se schimba, masina spala. de calcat nu ma agit decat chestiile care neaparat trebuie calcate. Dar am o regula cu hainele de ex daca iesim la sarit in balti suntem echipate special dar daca iesim undeva in vizita sau stiu eu unde si intalnim balti nu au voie sa sara decat daca suntem pe drum spre casa si nu sunt haine f sensibile.
Na cam asta mi-a venit in cap. Faza e nu imi plac extremele las copilul sa faca orice oricum si oriunde si nici tre sa stea aliniat ca la armata si avem o lista cu nspe mii de lucruri toate masurate si calculate si etc.
Eu tre sa lucrez la partea cu nervii ca imi sare cam rapid mustarul si ma chinui sa nu si cand imi sare e din cauza ca am avut o zi de aia de doi bani si ele atunci sar si topaie si urla si darama toata casa si atunci I snap. La asta tre sa lucrez,uneori merge si ma calmez singura si-mi "dau doua peste ochi" uneori o comit. Da na si eu fac partea din categoria tre sa ma tratez eu mai intai, da na bugetul timpul si etc. Da stiu ca am sechele si de acolo se trag multe da macar constientizez si nus in denial.
Bujo eu zic go for it why not? N-are ce sa strice. Buna metoda cu fluieratul bine ca ai gasit ceva care functioneaza.

Biribu spune:

Anka de acord cu tine ca libertatea absoluta e un non-sens. si eu ma straduiesc sa impun niste reguli ca ii vreau adaptati la societate si nu maimute, singura diferenta e ca incerc sa nu le impun de pilda gusturile mele si reguli "nescrise". uite de pilda Tony incepe sa manince mereu felul doi, si vrea supa la sfirsit, ei bine asa ceva nu ma deranjeaza citusi de putin; nu vrea sosete (ca tot zicea Mona) si nu il obliga nimeni; sta in cap cind se uita la desene si il las in pace . cit despre tinutul creionului si astea, e clar ca trebuie corectati insa cred eu ca la inceput sunt lasati copiii sa faca cum pot, prea multe reguli si restrictii ii vor descuraja si pot f bine sa refuze sa mai si incerce sa scrie. eu as corecta mai peste vreun an asa de cind incep sa prinda gustul si pricep si avantajul.

Moni, Ille eu nu cred in schimbarea proprie, cu regrete va anunt! eu nu cred ca mai schimb eu acuma, prin punctele esentiale. deci ideea mea e ca nu devin eu sa zicem mai optimista cind natura mea e alta dar nu vad de ce nu as incerca sa le creez lor conditiile sa fie altfel.
Ille ei de pilda sunt extrem de fericiti cind le vin copii acasa. chestia cu impartitul inorogului aluia a fost artificial creata de un adult care s-a bagat sa-i faca ea parte fie-sii, mai ales replica ca il luam i-a pus capac lui tony, caci el altfel nu ar fi avut nici o problema sa o lase sa se joace. ei bine, daca ar fi dupa mine, eu nu simt nevoia sa am casa plina de lume, dar vad ca pe ei ii bucura.
eu nu ma pot schimba sa-mi placa de pilda plimbarea pe usile mele a 10 prieteni zilnic, insa nu vreau sa-i influentez pe ei; si lor nici nu le pasa daca imi convine mie sau nu, si nici nu cred ca le va pasa cind or fi mai mari. cam asta gindesc eu. eu vreau sa le creez cadrul propice, si ei pot fi cum vor, simti ce vor, dar nu pot da vina pe mine ca-s sociopati ca asa sunt eu .

Irlandeza tu de fapt vrei sa ii faci Soniei o piele mai groasa sa fie mai tough nu cred ca merge, numai ea si-o poate face.

pup ca arde

Mami de doi mici

"If you believe everything that you read, better not read"

ileanna spune:

Neataaaa!!

bujo ce misto i-ai facut pe aia!! Asa mama, scoate-i din patrat. Eu zic sa incerci experienta cu universitatea, de ce nu? Si da, trebuie sa faci ceva si pentru tine. Pana la urma, daca faci pentru tine ... faci pentru Filip. Si nu cred ca exista exemplu mai bun decat parintele. Eu nu cred ca parintii care se neglijeaza pe ei si se sacrifica toata viata uitand complet de ei, dau vreun exemplu bun. Ok, cu conditia ca planurile tale sa nu dauneze copilului in esenta. Adica sa nu fii tu vreun star celebru si copilului sa ii curga mucii prin straini, ca atunci dam in partea ailalta. Dar ca sa poti sa ii oferi lui totul, trebuie sa fii tu implinita si sa ai de unde sa dai.

Tecky pai mai merg incercari la olita in perioada asta? Eu m-am gandit ca daca nu am fost harnica vara asta ... trebuie sa o las pentru la vara. Desi poate ca nu are chiar asa mare legatura. Cum faci? Nu o lasi in fundul gol nu? Cu pantalonasi ceva si tii masina de spalat aproape nu?

anka eu cred ca faci bine si ca trebuie sa fii atenta la detaliile astea, ca sunt chestii de obisnuinta dar basic, si daca se obisnuiesc prost e greu de indreptat si chiar e pacat. Numai sa nu devii prea cicalitoare pentru ca risti sa obtii exact opusul, adica sa nu te mai auda la un moment dat. Si sa te adaptezi la varsta, adica, cum zice Biri ... cicaleala cu creionul ... la varsta ei. Adica sa nu insisti pe ceva ce acum nu pot face corect, ci pe ceva ce pot dar nu considera important or so.

Biri pacat ca nu crezi in schimbarea proprie. Este posibila cap coada. Cea mai rapida "reteta" este o experienta traumatizanta, din care daca scapi cu mintea intreaga, te poti alege cu un "eu" si un mod de a reactiona la lumea inconjuratoare total nou. Sigur, nu ne dorim aceasta reteta, desi uneori ne este data. Se poate si altfel, schimbarea este foarte foarte lenta dar ea se intampla. Totul incepe in momentul in care SIMTI ca ai vrea si ar trebui sa fii altfel. Iar dupa aia se intampla si la un moment dat observi cu suprindere ca reactionezi cu totul diferit intr-o anume situatie. Secretul este sa simti si nu doar sa crezi logic. Sa le suprapui pe cele 2. Atunci cand le suprapui are loc un focus subconstient total si capacitatile tale te vor indrepta acolo. Cum spuneam, schimbarile sunt foarte lente si asimilate incat e foarte posibil nici sa nu iti dai seama ca te-ai schimbat. Esti tot un fel de tu ... cu alta nuanta, cu alta lumina. Greu de explicat.
Uite de ex eu sunt control freak si asta mi-a adus suficiente neajunsuri. Atat de control freak incat cand plec cu masina de acasa ma pun pe banda de mers care duce fix la servici. Si nu ies de pe ea nici daca pe ailalta sunt 2 masini. Pt ca detest sa stau de 6 sa cersesc cu semnalizarea sa schimb benzile ... totul tre sa fie under control, fara multe elemente straine si incontrolabile. Si ma gandesc la treaba asta de ani de zile. Intai am facut-o cu mintea, acum am inceput sa o si simt si ... de cateva saptamani am inceput sa schimb benzile fct de cum sunt ele libere ca sa ajung mai repede si nu fct de care-i banda care ajunge fix in fata serviciului . Ma rog, chestie minora dar ... greu de facut.
O sa iti dai seama ca te schimbi, asa cum ti-am zis: cand faci o chestie pe care nu ai face-o (dar sa o faci relaxata si din suflet, ca asa la program facem multi chestii in care nu ne simtim 100%) sau cand ai o reactie (sau NU ai o reactie) pe care in mod normal nu ai avea-o. Adica ... te suprinzi adorand compania oamenilor in casa la tine (nu ... nu am ajuns acolo si cumva ... sunt pesimista dar nici nu imi doresc sufleteste sa fiu asa; e comod sa fii sociopat ).
Pe mine ma dispera barbate-meu cand ii zic cate ceva si el imi raspunde "pai si ce vrei sa fac??? ASA SUNT eu si gata!". Si atunci imi creste tensiune: ce-i aia ASA SUNT???? Adica cum??? Adica sunt asa ca un fel de forma intepenita si condamnata pana la moarte si nu pot fi altceva decat daca mor??? Nu exista EU SUNT. Exista numai SUNT. Dar ma rog ... am deviat si am dat-o in balarii. Sorrrrryyyyy