E toamna in bostana cu PEPENASI de 2008 (199)
Raspunsuri - Pagina 5
ileanna spune:
pica 
, stiu ca tu ai povestit o situatie destul de serioasa dar ... m-am cracanat de raaaaaas. Uite dom'le ce problema poate deveni un biet creion galben cerat. Nu ai zice asa, cand il vezi . Mda, bine ca au fost fete cu care ai putut discuta subiectul, ca daca erau toate ca mine ... Eu cred ca am un neuron lipsa la faza asta. Barbata-meu este ca tine, tine foarte mult la "obecte" si se consuma tare pentru ele. Eu ... zici ca sunt venita cu pluta, nici eu nu imi dau seama care o fi explicatia, ca poa' sa se darame casa si nu am nici o treaba, lucrul asta nu imi spune nimic 
. Iti dai seama cat de bine comunicam pe tema asta si cam cate scantei se isca 
. Na ... bine ca ai rezolvat.
andreea eu nu inteleg cum se poate trai cu 3 copii si sa nu devii nebun cu acte in regula. Nici cu 2 ... . Toata admiratia!
bobita 
dia eu nu stiu cum e bine, sa zica copilul mama sau pe nume. Dar stiu ca m-as simti tare ciudat, chiar rau, daca m-ar striga Gabi (asa ma cheama pe mine de fapt). Parca m-ar decadea din drepturi. 
. Desi poate e doar chestie de obisnuinta, pentru ca de fapt eu vreau sa fiu un fel de prieten mai mare al copilului meu. Sau un fel de sora mai mare care are datoria sa il protejeze. Si asta din cauza ca refuz multe din apucaturile de mama clasica, asa cum o stim noi din experienta si povestiri. Si atunci, poate daca m-ar striga Gabi, mi-as aduce aminte mai des ca suntem egali si ne datoram respect reciproc 
.
moni sa iti fie de bine rosul!! Cred ca si eu as face la fel cu cantaritul atentiei la 2 copii si vreo 3 milioane de complexe de vinovatie ca nu as gasi reteta perfecta . Nu as reusi sa aplic teoria "nevoi diferite" cum spun mamicile cu experienta de aici. Desi cred ca este corecta.
dara, bine ai revenit si felicitari pentru acrobata. Poate mi-o imprumuti si mie sa ii faca un training lu' control freak-u' de fi-miu. Cu constipatia ... sunt in club si nu am nici o reteta de succes. Si noi ii dam cu pere, prune si smochine, lichide si din cand in cand regim fara carne sau cu putina. Dar nu mi se pare ok sa stau cu diareice din astea de 6 ... Nu stiu zau care e faza .
ana mie mi se pare ciudata chestia asta cu neacceptarea schimbarii. Poate e doar o copilarie dar ... poate e ceva serios si nu e ok. A nu accepta schimbarea iti poate aduce traume majore in viata. Incearca sa ii dai niste exemple in care schimbarea este pozitiva si chiar foarte necesara. Trebuie sa inteleaga cumva ca schimbarea nu e ceva rau sau ... nu e nici rea nici buna, este necesara si fireasca si inseamna ... viata.
Off off ce chestii discutati voi aici. Pe de o parte ma bucura sa se pot discuta aici si beneficiaza de atentie si intelegere, pe de asta sunt trista ca ele exista (da' acu' fac si eu fix ca Stefan). Adica despre ... scheletii din dulap si bubele din capul fiecareia (am si eu o caaaaarca de din astea).
Ana eu nu prea mai stiu ce ai pove tu pe aici, zici ca esti depresiva si inconsecventa si probabil ca ai si diverse complexe de autoinvinovatire si neincredere in tine. Eu am observat ca copilul este cel mai pur si puternic receptor al tututor acestor lucruri ... zicem noi nevazute. Copilul citeste direct in sufletul tau, indiferent ce comportament impecabil si conform celor mai tari carti de parenting ai incerca tu sa adopti. Copilul vede direct in miezul tau, vede lucruri (mai degraba le simte) de care poate nici nu esti constienta. Asa ca eu cred ca un mod excelent de parenting este in primul rand concentrarea asupra problemelor tale, grija pentru tine.
Copilul meu loveste alti copii in mod frecvent (si am senzatia ca totusi e dincolo de apucaturile clasice de 2 ani), nu discuta sa imi lase mana in parc sau sa se urce pe tobogane si face crize de nervi la orice jucarie cu telecomanda pentru ca nu intelege cum o poate controla si nu intelege ce se intampla. Si aici o vad pe ma-sa, sociopata si control freak-u'. Imi vad oglinda dura si fara sanse de explicatii de genu' "pai da, stai sa iti explic sau stai sa vezi". What u get is waht u see si gata. Si ma intreb ce alte lucruri receptioneaza el si eu habar n-am. Si imi este clar ca da, trebuie sa fiu cu un ochi la el sa mai carpesc din mers. Dar ca problema nu este el, nu el trebuie corectat ci eu - statia de transmisie. Si lucrul la statia de transmisie merge impiedicat rau. Tot ce pot sa fac este sa nu ma opresc din lucru, indiferent cat de hopless pare. Si sa fiu lucida, sa imi vad problemele. Asta e primul pas. Al doilea e sa e opresti sa te invinovatesti pentru ceea ce esti. Esti rezultatul unui proces care te-a format si pe care de multe ori nu ai putut sa il influentezi sau controlezi. Asa ca ce vina ai putea avea. Nu ai. Dar ai raspunderea (acum ca ai oareshce control ca si adult) sa lucrezi permanent la malfunctions. Si eu vad ca tu faci asta. Doar ca esti comoda si le mai eviti - asa ca mine ...
violeta, La Multi Ani!!! cu intarziere 
Gini mie nu-mi iese in general ... in ultima vreme. Bafta la viata cu sot / tata de week end ...
anka guma de mestecat la 2 ani??? Oh-My-God!!!!!!
Mai mie Halloweenu asta mi se pare in-cre-di-bil!!! Nu pot sa imi explic cum poate exista sarbatoarea asta. Pana mea ... ma gandesc ca poate daca te-ai nascut cu el, ii iei asa cum e si poate chiar te legi emotional si capata alte semnificatii si gata. Da' io de aici din Europa mea de Sud-Est, io nu pot ca sa pricep nene . Poate e la fel ca si cu pozele la inmormantari: pt mine de unde sunt eu crescuta sunt ceva normal care se face de cand ma stiu si nu m-am gandit niciodata ca ceva nu ar fi ok. Insa colegi din alte zone au ramas trasniti si oripilati cand au auzit de asa ceva. Si eu si mai socata ca i se poate parea ciudat cuiva un lucru asa de ... normal. So ... ce-i aia normalitate? Ce ti s-a zis de mic, punct.
Dar la un copil asa de mic ca Eliza, sa se mute tocma in Canada si sa vada fantome si sa auda povesti cu zombie spuse de catre o autoritate ca scoala ... nu ma mir nici 2 sec ca a dat in atacuri de panica. Vezi cum poti face ca sa nu se prelungeasca si sa se stabilizeze treaba asta in mintisoara ei. Ca in faza asta mi se pare normala reactia. Dar daca prinde radacini in mintea ei ... poate deveni problematica.
Ce tare ca vrea sa ii faca placere Erikai!!!!
Marina hai mah!!! Ce naiba, acu' toata lumea are adhd??? C'moon ca vad ca mai are putin si devine normalitate. Poate o iau eu prea easy dar mi se pare ca se exagereaza cu adhdu asta. Ori se transmite pe calea aerului si devine epidemie. Ia reactia mea ca pe una primitiva si emotionala .
Noapte buuuuuna copiiiii!!!!
ileanna spune:
PS ana, invata-ma si pe mine cu scribd-u' ala. Am stiu odata sa umblu pe el, dar ... is cu "hardul" plin si orice informatie noua sterge una veche . Vreau si eu cartea aia!
Si tot PS, stiri de la constipatie : fi-miu tocmai a facut kk in somn si a trebuit sa il schimb ... am avut noroc ca a adormit la loc imediat. N-am mai patit asa ceva de ... pe la cateva lunisoare nici nu mai stiu. Zici ca am bebe mic. Asta e de la para cu prune de dimineata ca azi iar se facuse zi fara kk. Dar nici asa nu e o solutie, sa ajunga sa faca noaptea in somn ...
Chuny spune:
Ileana, vin si eu cu tine in club, nu sufar dupa obiecte si proprietati si nu sunt atasata de lucruri. Nu-mi pasa de ce fac ai mei prin casa, bun, cu anumite limite, dar in general nu ma agit ...
Anca, eu zic ca fie-ta mare e o sensibila, fricile-s normale. Am mai scris un mesaj azi, dar nu stiu daca l-am si postat 
ziceam ca daca socializeaza bine si e empatica, sa nu te gandesti deloc la asperger, sa-ti iasa asta din cap! am zis!
Mona, nu vroiam sa spun ca tu esti responsabila direct, vorbeam de mediul familial in ansamblu care ii adanceste problemele de comportament.
Chiar daca are niste trasaturi mostenite din familie, asta nu inseamna ca el nu poate fi ajutat.
Uite de aici e o discutie interesanta despre trasaturile de personalitate:
http://forum.desprecopii.com/forum/topic.asp?whichpage=-1&TOPIC_ID=154383&REPLY_ID=6347543
Cred ca e a treia oara cand discutam la pepenasi despre Cris ... si ajungem la aceeasi concluzie, iar tu te aperi in acelasi mod ... desi vad ca tot aici te intorci si iti strigi durerea pt ca lucrurile nu se aranjeaza de la sine.
si ultima oara cand am vb ti-am zis sa le contactezi pe fetele ce scriu sectiunea psiho, uite, scrie-i la LadyJ si cere-i parerea. Pui pe hartie tot si vei avea o opinie de la un profesionist. Dar sa fii sincera cu tine si ea si sa expui toate datele problemei. Fetele astea raspund atator persoane ce scriu acolo, sunt sigura ca te va ajuta si pe tine.
Stii, multe sensibilitati ( mancare, haine) si comportamente pe care le-ai descris la Cris sunt un semnal de alarma, e extrem de important sa te adresezi cuiva profesionist.
Ana, tu esti in extrema cealalta, esti convinsa ca tu esti sursa problemelor, lupti cu toate puterile sa te convingi de asta. Pentru ca asa ti-e tie comfortabil. Abea astept sa te vezi cu psiholoaga, sper ca e buna.
Mi-am facut blogul privat, prea multi ochi cascati la durerea mea si nu toti cu inima curata. Cine mai doreste sa stie ce e cu noi sa imi dea un semn pe privat, dar sa fie om bun :-)
Tecky spune:
Marina super cartea,am salvat-o.
Mona nu stiu ce sfat sa-ti dau pt ca din afara se poate privi mai usor situatia dar tu fiind implicata direct iti e mult mai greu.Sper sa gasesti o rezolvare!
Pe la pranz ma duc cu Ralu la ziua fetitei nasei Ralucai care implineste un anisor.Sotul nu poate sa vina cu noi si va tb sa ma descurc singura (Ileanna iti dai seama ce ma asteapta nu?)
Pupici
ioana spune:
Foarte interesante discutii!
Mona, mai ai timp. Mai sunt doi ani pana merge Cris la scoala (cred), mai ai timp sa lucrezi cu el. Scoala este o schimbare majora fata de gradinita, la scoala se diferentiaza rapid cei care se pot concentra, cei mai disciplinati, cei dispusi sa se conformeze cerintelor si cei care nu pot. Startul scolar este foarte important.
Sunt mama de baiat de clasa a III-a. Pana la 7 ani a fost singur la parinti, deci intreaga noastra atentie a fost concentrata pe el. A fost 4 (patru) ani la gradinita, din care ultimii trei cu program prelungit. Ii cumparam tot timpul carti pentru prescolari, ii facea placere sa lucreze. Nu insistam, bineinteles, lucra atunci cand era odinit si avea chef, dar ii facea o reala placere sa dea la fiecare iepuras cate un morcov si sa-mi spuna cati morcovi au ramas in plus, sa duca pisica prin labirint pana la soricel etc. Apoi, ne mai facea placere sa lipim si sa coloram. Decupam carti mai vechi, reviste, faceam tot felul de colaje (mai pastrez si acum un dosar cu lucrarile acelea). Eram convinsi ca este pregatit pentru scoala, eram relaxati cand a inceput clasa I. Ei bine, socul a fost destul de dur. S-a adaptat greu, cel putin 6-7 primele saptamani au fost "de neuitat". Cred ca este si vina scolii aici, dar nu despre asta vreau sa vorbesc.
Acum este mult mai bine,s-a incadrat la cerintele scolii. Asta este, ne place, nu ne place, traim in societate si trebuie sa ne adaptam cerintelor acesteia.
A aparut o alta problema: cititul. M-am convins ca este posibil ca, din doi oameni carora le place sa citeasca, intr-o casa plina de carti de toate tipurile, sa apara un copil pe care sa nu-l intereseze cititul. Mergem cam o data la doua saptamani in librarie, il las sa-si aleaga ce doreste, stam si cate o ora printre rafturi, apoi plecam fiecare cu cartile lui. Asa il mai atrag, reusesc sa-l mai fac sa citeasca ceva in plus.
Nu-i place sa scrie decat strictul necesar, daca s-ar putea sa nu scrie deloc, ar fi excelent. Inclusiv la matematica, oare n-ar putea sa spuna oral revolvarea problemei si sa nu o mai scrie?...
Ce voiam sa scot in evidenta, de fapt. Urmeaza etape din ce in ce mai dificile, trebuie sa fii pregatita. Ca e un comportament inascut, mostenit, dobandit, accentuat pe parcurs, chiar nu mai conteaza. Important este sa faci ceva. Sunt psihologi pentru copii in toate policlinicile pentru copii, iti trebuie doar trimitere sau doar cerfificatul de nastere al copilului. Nu trebuie sa platesti nimic. Putine sanse sa reusesti tu sa-i ajustezi comportamentul. Doar o persoana straina copilului si specializata in psihologie infantila are sanse reale.
Inca mai ai timp.
Oare cum se face ca, de obicei, primii copii sunt mai dificili, mai greu de educat, mai indaratnici? Asa este si la mine, asa vad si la unele dintre voi. Cum se face ca al doilea nu are nimic, creste practic singur, mananca tot, se dezvolta foarte usor si este o placere sa-ti petreci timpul cu el, fiind atat de cooperant si senin?
As mai scrie, dar trebuie sa ma duc sa stau pe capu lu fii-miu, care sta la birou si se joaca cu o lanterna, in loc sa-si faca temele...
Numai bine,
Ioana si Ilinca (5 iulie 2008).
ileanna spune:
Sib eu nu prea's mandra ca nu imi pasa de "obecte", probabil am inceput sa ma simt prost ca nu ma incadrez in restul lumii si risc sa ajung o "jerpelita" , ori poate m-am coplesit cu atitudinea dezamagita a lui barbate-meu. Dar cred ca e explicabil ca sunt asa atata vreme cata nici nu consider un capat de lume ce canapea imi iau sau alte cele, sa consider a arta si o mare decizie alegerea designului casei cu canapeaua de piele de la X pe care am studiat-o 5 luni inainte si nu am dormit 3 nopti pe chestia asta. Ca asa e barbata-meu. Si daca esti asa, normal ca faci bube pe creier cand canapeaua face accident ... . La mine tre' sa fie ordine, curat, lucruri haioase si viu colorate. Atat. Si la haine ... cam fac alergie in magazinele de firma si ma si frustrez. Sunt genul care intra in fibrilatii la tarabe cu haine de 2 lei si pleaca cu juma de taraba. Iar apoi lumea se mira ... vai ce misto e cutare chestie!!! Barbata-meu imi zice "tarabagioaica" si se straduieste sa imi distraga atentia cand ajungem in zona cu tarabe 
.
Tecky, succes la razboi ... astept sa imi povestesti cum s-a lasat si ce pagube morale si materiale au fost .
ioana super interesant ce zici!!! Mi-e o groazaaaaa!!!! Nu stiu zau ce o sa ma fac, ca eu sunt anti-sistem dar in acelasi timp sunt constienta ca atata vreme cata nu iti permiti sa traiesti in afara lui ... tre' sa gasesti o cale. Insa nu stiu care e aia de mijloc, zau!
De ce a fost atat de greu la inceput de fapt??? A avut o disciplina foarte permisiva in care nu i s-au impus / cerut reguli? Ca eu tot spre asta tind si vreau neaparat sa descopar o cale de mijloc ca sa nu il transform intr-un inadaptat datorita ideilor mele crete. Eu de ex sunt gica - contra, anti sistem, anarhica si fac crize la reguli. Iara asta nu vine din disciplina permisiva ci dintr-una de fier in care nu era permis nimic!
Iara cu cititul?? Care o fi explicatia? I-ati citit povesti cand era mic? Eu sunt maniaca sa citesc, e la fel ca fumatul, daca nu citesc macar cateva pagini pe saptamana, cand apuc, cum apuc ... dau in frustrare si sevraj. Dar sigur nu mi s-a citit ceva cand eram mica. Dimpotriva, cred ca cartile de povesti erau o evadare dintr-o lume plina de restrictii, vorbeau cu mine cand nu vorbea nimeni si imi explicau lucruri cand nimeni nu credea ca am dreptul sa mi se explice ceva.
Si cu scrisul e ciudat dar aici as zice ca e tot revolta impotriva regulilor. Poate copilul nu vede sensul, de ce ar trebui sa si scrie. Doar pentru ca asa vrea cineva.
Mai invata-ne si pe noi din experienta ta, ca eu simt asa ca ... o sa ma loveasca cate un tren in fiecare an. Si tare am obiceiul sa dramatizez / despic firul in 4 / fac 15 mii de analize ... iar practica mai la coada undeva.
ioana spune:
Nici mie nu-mi pasa de obiecte. Din fericire, nici soatei mele. Peretii casei noastre arata ingrozitor, e un soc pentru cei care vin mai rar. Sunt colorati peste tot, pana la inaltimea la care a ajuns domnisoara. Ba in sufragerie avem si plastilina intr-un loc, care nu se mai duce... Si am facut curatenie generala (varuit etc.)in luna mai 2008, sa avem casa pregatita, nu?... Asteptam sa-i treaca complet manifestarile astea artistice murale si sa varuim. Sau sa cumparam altul (alt apartament, nu alt copil), la cat de gospodari suntem amandoi...
Ileanna, i-am citit de cand s-a nascut, cred. Ba chiar, cand a aparut si fetita, sotul meu glumea "Ei, mai am vreo 7-8 ani de citit si dupa aia am scapat!" Nu exista seara in care sa nu-i citim. Si asculta foarte interesat, nu se fataia, sa spui ca se plictiseste. I-am citit pana prin clasa a II-a, cand am spus stop, esti mare, iti citesti singur. Acum ii citeste el fetitei cate o pagina doua, seara.
Noi "dam vina" pe firea lui incapatanata, poate este cam lenes si cam comod. Categoric, un "rol" important l-a avut si mama mea, care a stat la noi pana la 3 ani ai baiatului (mare greseala!!!). Atentie, fetele care-si lasa copiii la bunici pe timp nelimitat. Este cu doua taisuri, pe de o parte esti linistit, liber, faci ce vrei, dar pe de alta parte, consecintele se intind pe ani buni si sunt creu de combatut. Si nu l-am dus la bunica, ci a stat bunica la noi, deci l-am avut sub ochi, cum ar veni, nu ne-am despartit niciodata!
Invatatoarea noastra ne-a reprosat, voalat, faptul ca a fost la o gradinita privata, unde , ehehe, nu se face "carte" ca la una de stat. Pardon. Nu se compara conditiile de ingrijire fizica a copiilor in cele doua medii, asa ca fata tot la o gradinita particulara va merge, chiar daca va iesi cu niste "lacune" importante de acolo...
Trebuie sa ma duc iarasi la fii-miu, a venit el sa ma intrebe de cand isi face temele. "De o ora si douazeci de minute", i-am raspuns. Ai terminat? Nu...
Ioana si Ilinca (5 iulie 2008).
ariadnabr spune:
Moni - la noi planul e ca si la Mada. La un moment dat vor dormi amandoua in camera. Le-as fi mutat deja daca Julia nu s-ar mai fi trezit noaptea si nu-mi permit sa trimit fata obosita la scoala pentru ca are furnici in popou sor'sa . De fapt planul e sa-mi vina barbatu' acasa si sa mutam patul saptamana asta ca e Sonia in vacanta si sa videm ce iese. In felul asta speram sa reusim sa o scoatem si pe Sonia din pat Oricum, sperante prea mari ca o sa mearga, n-am. Parca vaz ca apare asta mica pe la 3 dimineata asa si ma trage de maneca ca vrea la televizor . Anyway, cand vine vorba de egalitate, la noi e cam asa, pentru ca Sonia e dimineata la scoala, Julia primeste atentie neconditionata dimineata, dupa amiaza fac teme cu Sonia, cat doarme Julia, apoi avem program de joaca IMPREUNA. Facem un efort sa aranjam activitati one on one cu fiecare dintre ele si impreuna toti 4...echilibru clar ca nu e realizat in fiecare saptamana.
Syb si eu vreau sa-ti urmaresc blogul daca e ok
Tot pe tema Sonia si problemele noastre...Pentru mine ar fi deajuns sa fac tot ce pot sa le ajut sa obtina o capacitate de adaptare la viata de zi cu zi. Asa cum am mai spus, eu imi fac griji mari pentru Sonia, are sensibilitati mult prea multe, de multe ori, unde nici nu-ti trece prin cap, are nevoie de incurajari permanente, n-are incredere deloc in ceea ce poate sa faca si sa o vezi ce randament da, daca incearca ceva nou si ii iese!!! Da' nene tre sa faci caz mare pe tema. Nu se multumeste cu well done. E mult prea usor sa-i ranesti sentimentele daca nu dai dovada de destul zel in lauda oferita, sau daca nu ai timp sa te opresti total din ceea ce faci pentru ca si-a adus ea aminte de ceva ce-a facut acum un an...etc. Si nu reactioneaza prin miorlaieli sau tantrumuri, ci prin tacere si tristete. Si nu e simulata! Are capacitate de compromis si de adaptare la situatii redusa. Iar schimbarile...gen plecat in vacanta sau ta-su in delegatie sunt de obicei dezastruoase. De la gasit intr-un colt plangand, la tristete permanenta, de iti ies peri albi cautand metode sa o faci sa zambeasca! In fine, mai crestem si noi un pic...
ana_a spune:
Syb nu mai zic nimic. Vorbim dupa ce merg la psiholog.
Ileanna, da, mersi mult de mesaj. Asta este, noi suntem statia de tranzmisie...
Cand o sa scap de starea de vinovatie sunt vindecata aproape complect .
(desi cel mai bun emoticon ar fi ala de la YM care isi sterge fruntea usurat) Ma bucur ca ai pomenit de creionul galben a lui Pica, acu pot sa zic si eu ca is in categoria deloc curioasa de obiectele din jur...Peretii mei sunt colorati a doua oara, am zugravit imediat dupa ce Stefan a incetat sa mai deseneze, acu sunt la loc...
Dar, apropo de chestia asta, sa ma intind putin la vorba si sa va spun cum a inceput Matei sa mazgaleasca peretii.
A luat o carioca de la Stefi si a tras o mazgalitura sanatoasa pe un perete, apoi ma chemat si mi-a zis "ggggmmm - tata!" Eu m-am bucurat ffff mult de felul in care a ales el sa-si arate eu stiu ce... sentiment fata de tati si el m-a rasplatit cu o alta mazgalitura la fel de sanatoasa, nitel mai mica si putin mai groasa la care ia zis "gggmmmm - mama!" Ei bine...in final ... ce era sa fac? Ziceti si voi?
I-am luat o tabla de scris magnetica dar va spun sincer ca na mai desenat de atunci ceva cu o tema anume
Mona, eu am prietene care au mers la psiholog cu copilasii prin Directia de Protectie a Copilului, gratuit. Solutii se gasesc.
Si acu ca tot dau din casa de 2 zile...sa iti zic si eu ca nici noi nu avem bani, dar inafara de lipsa banilor pe mine ma impiedicat nitel sotul care imi spune mereu ca nu par a avea probleme de psiholog.... Insa, in ultima vreme a fost si el de acord cu mine ca rgiditatea lui Stefan nu este ok, dar mi-a replicat ceva de genul " iti bati capul prea mult! Parintilor nostrii le pasa de toate nimicurile astea?Statea cineva dupa tine sa-ti sufle atata in fund? sau iti arata directia spre camera ta si "pa la revedere!!"??"
sarbatoarea asta cu zombii&co nici eu nu o agreez nici nu fac nimic special in casa pe tema asta, de 1 nov noi mergem la bunicul la cimitir si aprindem o lumanare si gata. Am fost anul trecut la un spatiu de joaca costumat si Stefan sa speriat de niste fete dastea monstruoase si nu mai vreau sa mergem ca era inghesuiala, cald, si mizerie...
La gradinita ei au o poveste cu pitici si o serbare "lampioanele" care nu are nimic monstruos in ea.
m-au desconspirat....
(ca stateam eu pitita prea bine...)
o zi buna tuturor!
La Bistrita este cald, placut, o sa iesim mai tarziu intr-o plimbare sus la padure. padurea arata superb...este atat de colorata ca te ameteste...
blog
proud
Stef's blogFa o introspectie in tine insuti,
pentru ca adevarul salasluieste in constiinta umana!
ariadnabr spune:
Halloween, din punctul nostru de vedere, face parte din cultura in care s-au nascut. La fel cum avem si Mos Niculaie, avem si Halloween
E o sarbatoare derivata din sfarsitul verei irlandeze, de fapt chiar asta inseamna in celta "sfarsitul verii". Ceva similar cu ziua mortilor la noi (care aici e pe 2 noiembrie). Ideea costumelor vine de la "necesitatea" de a te deghiza in noaptea in care spiritele rele ies pe pamant. Trick or treat vine de la ideea de a face stocuri de mancare pentru iarna, in ziua asta celtii taiau o vaca si apoi faceau un foc mare undeva langa casa si aruncau oasele vacii in foc ca sa alunge spiritele rele. Aici de Halloween inca se mai fac focurile astea mari. Exista obiceiul ca oamenii saraci sa se picteze si deghizeze si sa mearga din casa in casa si sa spune povesti de groaza ca sa cerseasca mancare in schimbul rugaciunilor pentru mortii familiei respective (pomana???). Pumkin si lumina pusa la fereastra tot de la ideea de a speria spiritele rele si de a oferi lumina spiritelor familiei respective vine. Similaritari exista foarte mari cu unele sarbatori de acasa (ziua ielelor parca...) Halloween nu-i asa de scary si de pagan asa cum se crede