E toamna in bostana cu PEPENASI de 2008 (199)
Raspunsuri - Pagina 13
Chuny spune:
Vio, bine faci ca astepti un job care sa iti convina.
Dar nu te supara pe cumnata, decat daca ai si alte motive 
A reactionat si ea cum a stiut pt ca e clar ca putine femei accepta ca barbatul sa fie mai mult turist in casa din cauza pasiunilor exterioare. Si poate din exterior se vad altfel lucrurile si probabil vroia de mult sa-ti spuna parerea ei. Data viitoare ii explici ca e drept ca nu e prea prezent acasa, dar ca tu esti de acord cu asta, PUNCT.
ankalaura spune:
CARMENELA - multi ani madam! sa fii sanatoasa si sa te bucuri de minunea ta mica!
VIO - cumva cumnata e sora mai mare a sotului?
Astea au problema la cap, stii, mai ales daca e diferenta putin mai mare intre ei.
In general cumnatele se cam baga, surorile de sot, zic. Se cred un fel de mama lor sau asa ceva! Si le toaca adesea pe neveste.
Cumnata-mea e un astfel de specimen, care cel mai des se abtine, dar si cand se porneste.... Si stai sa vezi, nu numa' ca imi da mie lectii ce sa dau sa manance la copil sau nu (care ea n-are copil), sau cum sa le imbrac sau nu, sau cat sa le las sa puna mana pe pisicile alea de la tara, samd... ei bine, mai sunt si vrajitoarea sefa, ca ce ne-a venit domne sa plecam peste oceane? Ca eu i-am bagat in cap lu' barbatu-miu. Dar altfel, nu se omoara sa intrebe ce mai facem - adica intreaba, si eu zic "bine" si ea e perfect multumita.
Daca n-as fi muncit, ar fi fost de ce nu muncesc. Ca munceam mult, ei bine, munceam prea mult si saracu' barbatu-miu se ocupa de copil, ce mai, il cam tin sub papuc. pe el nu il intreaba de ce nu suna la ma-sa mai des, insa imi zice mie sa sun mai des, ca si cum barbatu-miu ar suna la maica-mea! Daca incep sa ii zic ce facem noi, cu scoala, cu fetele, nu asculta, imi face capu patrat cu ale ei, cu parintii, cu ce mai e pe la tara, cu cine mai e bolnav si cine a mai murit 
Ideea e ca cumnatele, surorile de soti, sunt niste imposibile, cu putine exceptii.
In locul tau, nici eu nu m-as duce la jobul ala, sau, m-as duce numai daca ar arde complet financiar. Ma rog, ca as pretinde in acelasi timp sa ma duc si io de 4 ori pe saptamana la masaj, de ex, e alta poveste. Sau la un teatru cu fetele. Dar treaba cu fotbalul nu are treaba cu jobul tau neaparat.... Da' cumnata trebuia ea sa isi dea cu parerea de sora.
Aaa, mi-am mai amintit acuma de una, tot sora mai mare a unui ex de-al meu de pe cand aveam vreo 22 de ani, bai aia m-a convocat la sedinta nene!! Ca ii stric fratele!
Violeta_m_tm spune:
Boti Miru merge deja la cresa, si eu imi doresc mult sa ma angajez, dar vreau sa coincida cat de cat programul meu cu al lui Miruna, si nu era un super post, pot sa gasesc locuri de munca (sper) mai bune,
Pe mine m-a enervat foarte tare discutia cu cumnata mea si am simtit nevoia sa ma descarc la voi,si ce ma intereseaza pe mine este cat de mult stau sotii vostri cu copii, cat de mult se ocupa de ei, daca ar sta in fiecare zi singuri cu ei cateva ore, si aici ma refer daca ar sta cu placere, nu constransi de situatie.
Violeta_m_tm spune:
Da Anka este sora sotului, este mai mare, si pentru ea banii sunt pe primul loc, si nu-i prima data cand ne critica alegerile, este o pers ok in general, dar ma enerveaza obiceiul ei de a ne critica, de a fi ironica la adresa sotului si a mea, daca eu ii accept sotului unele lucruri, nu vad de ce trebuie sa comenteze ea, sotul meu munceste mult, ne iubeste, si se poarta frumos cu noi, intr-adevar nu aloca copilului atata timp cat mi-as dori, dar m-am obisnuit,eu am invatat in timp ca noi oamenii suntem foarte diferiti unul de altul, si trebuie sa ne acceptam asa cum suntem, sau daca nu sa o luam pe drumuri diferite.
v-am innebunit azi cu prostiile mele am scris mai multe mesaje azi decat in tot restul anului de pana acum.
Nu ma bagati in seama daca va plictisesc, dar simteam ca "explodez" daca vorbeam cu cineva.
MissJJ spune:
Vio eu nu suport rudele astea care-si tot dau cu parerea. Si nici nu as lua un job unde am asemenea ruda sau imi pune ea o vorba. Ca cum te ajuta tot asa te si sapa. Cu programul ala ar fi f greu pt voi eu nu mas baga.
Legat de sotz, al meu nu prea merge pt el si etc numai uneori dar e prea obosit de cele mai multe ori. De ajutat cu, el m-a ajutat mereu si sta cu ele cu drag da nu cred ca ar rezista chiar zi de zi cum fac eu chiar de sunt numai cateva ore. Se descurca cu ele f bine mai ales cas mai mari si nu trebuie atatea chestii facute. Oricum de cate ori plec, din cauza scolii si etc se descurca f bine, numai ca se ocupa numai de copii, multitasking nu prea e on the tables.
Fug ca tre sa ma ocup de chimie cica.
Carmenela spune:
Buna seara fetele,
Va multumesc pentru urari, sa ne dea Domnul tuturor sanatate si cat mai putine probleme....
Se vorbea de puterea de a te schimba....si eu va spun ca te poti schimba chiar si in esenta... EU sunt un exemplu! Sunt sau am fost cea mai mare pesimista de pe fatza pamantului, la nivel de cronic si patologic... Nimic nu era bine, nimic nu putea sa duca spre ceva bun, totul era in zadar...etc..tot tacamul.... Stand langa sotul meu care este un optimist aprape inconstient (asta ca sa ma exprim elegant..), am invatat ca exista si varianta cealalta.. Bine...acum...sa nu va imaginati ca voi deveni vreodata atat de optimista cum e el, insa lucrurile trec mult mai usor si mai rapid, pentru ca am invatat sa le privesc mai...optimist... Desigur, personalitatea mea isi spune de foarte multe ori cuvantul, de multe ori ma apuca pesimismul disperat, dar incerc si de cele mai multe ori reusesc dupa o perioada, sa vad lucrurile bune si fericite... Eu asta zic ca este o schimbare in esenta... Tin minte ca citeam undeva ca starea sufleteasca influenteaza atitudinea si pozitia corpului. Ceea ce putina lume stie insa, e ca si invers e valabil.. Cu alte cuvinte..capul plecat si umerii adusi vorbesc despre o stare proasta sufleteasca. In niciun caz nu te-ai astepta ca un om distrus sufleteste sa aiba puterea de a sta drept, vertical si cu privirea agera.. Si totusi....e bine sa o faca.. Corpul si pozitia corpului influenteaza la randul lor starea sufleteasca... Ia incercati acasa... Cand sunteti suparate, stati drept, cu privirea atenta si agera la detalii.. Sa vedeti ca e greu sa mai fiti daramate.
Cu controlul...si eu sunt cam freak...Tre sa fie ca mine si cand vreau eu...Dar asta numai cu barbacmiu... Cu fiimea sunt destul de permisiva, sunt convinsa ca multe din cele pe care le face vor trece cu varsta...Nu o las sa deseneze pe pereti, insa se deseneaza pe ea non stop, si asta nu ma deranjeaza... Sare in pat, dar ii spun sa fie atenta, ca daca o sa cada nu e vina mea. A mai cazut si nu a avut tupeul sa vina sa planga...Se murdareste cand mananca, se joaca cu mancarea si creeaza din alimente fel de fel de figuri. Cum naiba sa ii iau asta? Daca vede o maslina si doua rondele de ceapa, zice ca sunt ochi cu nas...si cauta repede si o gura... O mai face si din sos...
Chiar si asa permisiva, pana acum a fost un copil foarte ascultator (cu mici scapari evident, ca nu e robot) si stie cand vorbesc serios, iar atunci cand o fac, se opreste. Stie ca are voie sa se joace atata timp cat eu sunt de acord, intelege cand ii spun ca un lucru este periculos pentru ea si il lasa. Cred ca pur si simplu am avut noroc si de un copil bun...nu e meritul meu.
In discutia cealalta...ca noi ne influentam copii....sunt total de acord. Cu mici amendamente..in sensul ca si personalitatea si temperamentul lor ii fac sa fie "predispusi" sa asimileze acele probleme din noi care le sunt aproape felului lor de a fi... Asa cum sunt copii care sunt tenace si incapatanati, si altii care sunt maleabili si usor de convins...
Eu nu am avut fobii sau temeri de fel de fel.Poate doar de lume multa... De ceva vreme am dezvolat insa o fobie fata de inaltime... Ea a vazut de mai multe ori ca evit locurile inalte, nu stiu daca isi da seama, dar am senzatia ca da...ca imi zice ca "ea e sus si mama nu place sus"... O incurajez sa nu ii fie frica... O urc sus si ii zic ca este muult mai curajoasa decat mama...
Scap oale si fel de fel de chestii pe jos, de cand era mica, ca sa fie obisnuita cu zgomotele bruste si sa nu se sperie. E drept ca asta am invatat-o de la caini, ca am avut atatia si i-am dresat, incat m-am stricat si la cupil.. Am dus-o de mica in locuri stramte, intunecoase sau am facut zgomote bruste pe langa ea. Pana acum e ok, nu pare sa aiba decat un usor discomfort daca e intuneric bezna, dar mai mult pentru deplasare... Mie imi e o sila teribila de miriapozi si gandacei dar pe ea o incurajez sa ii ia sa ii studieze..(bine, vorbesc de gandacei din aia de curte, nu de bucatarie, ca astia, slava Domnului, nu avem aici..)As vrea sa stie, sa vada, sa miroasa, sa testeze tot ce o inconjoara, in limitele sigurantei si a bunului simt, normal... NU veau sa creasca avand ochelarii mei pe nas. Imi e frica de ceva, sau imi e scarba? Poate ei nu ii e... Desi unele informatii le avem apriori, altele le dobandim, iar alea eu as dori sa fie vazute cu ochelarii ei, si nu ai mei....Cat pot, ca na, nu o sa mearga tot timpul... Ce cred insa cu tarie este ca furia, dezechilibrul emotional si afectiv si frustrarile le transmitem cu viteza luminii.... Si astea sunt mega grave.....
Mai citesc si reviu, ca nu mai stiu despre ce era vorba... Varsta.. ce sa ii faci..? Apropo...cred ca sunt cea mai batrana de pe aici...azi am 38 de ani...
V-am ars!
No, inca o data multam de urari si mai scriu diseara, mai tarziu...Nici macar nu stiu daca am fost inteligibila pana acu'...sper ca da...
Pup u all,
Vine un moment in viata cand realizezi: Cine conteaza, cine nu a contat niciodata, cine nu va mai conta....Si cine va conta intotdeauna... Deci, nu iti face griji pentru oamenii din trecutul tau, exista un motiv pentru care nu au ajuns sa fie prezenti in viitorul tau...
turturica spune:
carme, multi ani fericiti, sa fii sanatoasa, fericita si iubita 
Si lasa virsta in pace, ai 19 pe-un picior, si io mi-s prin zona, dar zau ca n-as mai vrea sa fiu de douaj' de ani, ma simt mai implinita, mai linistita si mai fericita decit la douaj' si de ani.
Zise moi, care acu' citeva zile ma plingeam de depresie. Mersi mult de incurajari fetelor
In alta ordine de idei, am pierdut dopul. Il declar nul. Mai nasol e ca e uichend si nu prea avem ce face cu Mara, speram sa se intimple in timpul saptaminii, ca sa o putem duce la cresa pina nasc. Dar poate mai asteapta copilu' asta pina luni, chiar daca nu mai am dop.
Dar ma duc totusi sa-mi fac bagajul de spital, just in case ...
Mami de Mara (19.08.2008)
flo1980 spune:
Hello
La multi ani fericiti sarbatoritilor din ultimul timp!
Wow Turtu acum faci bagajul? Nastere usoara! (oricum bebe vine cand vrea el )
Noi suntem bine.
Nasa mea e in spital, pierde lichid amniotic de duminica, deci de aproape o saptamana si doctorul ei de la Municipal, Peteu, a trimis-o acasa ca nu au paturi libere la spital si a indrumat-o o colega de serviciu de-a ei sa mearga la Sp. la Cantacuzino.
E pe perfuzii, mai are dureri, colul e sters, insa dr. zice ca mai are lichid si sa mai stea macar pana implineste 34 saptamani (acum are 33s)
Acum eu va intreb nu e cam periculos sa stea asa cu lichidul ala care se tot scurge?
Imi aduc aminte ca Sun a patit asa 
Ile bine ai revenit!
_
Are mama 2 baieti: un fulgulet si un pepenash!
ankalaura spune:
VIO - la intrebarea "cat timp" petrece un tatic cu copilul... raspunsurile variaza. Intrebarea e - pe tine cat te-ar multumi sa vezi ca petrece? Ce te-ar multumi sa vezi ca face?
In cazul meu, lucrurile sunt impartite relativ egal, ba chiar, in ultima vreme, in sotul meu e baza... Contrar parerii mele initiale, cum ca eu voi face lectii cu Eliza, de ex, iata ca el face mai multe lectii cu ea: o data pt ca eu sunt seara la scoala, doua zile pe saptamana, in al doilea rand pentru ca are mai multa rabdare cu ea decat mine, si in al treilea rand ca ii explica mai bine la matematica decat o pot eu face. Si pentru ca eu lipsesc, face si lectii la franceza cu ea, chiar daca sta si el cu dictionarul in fata si apoi vin amandoi cu caietul la mine, ca sa corectez eu.
Un pampers de-al Erikai, nu mai stiu de cand n-am mai schimbat eu!
De imbracat, nu mai stiu de cand n-am imbracat-o eu pe Erika, dimineata pentru gradi.
Seara citim amandoi, dar acum un timp le citeam doar eu. Acum, eu le citesc in fr, el in ro.
La bazin cu Eliza merg eu.
In timpul asta, el sta cu Erika.
El le pune sa manance cand vin de la scoala la 5 dupa-amiaza. Eu gatesc.
El spala vasele, pune masa, strange masa, aspira, azi a sters si praful.
Mai nou el spala rufele. Eu le usuc si le calc.
El joaca cu Eliza carti.
Eu invat, deh, si el asteapta sa iau si eu o data vacanta! aa, si sa nu te gandesti ca el in rest sta... Nuu, si el invata, seara are si el teme, iar saptamana asta a avut si examene.
Deci, daca te iei dupa cum e la noi, eu sunt aproape zero, iar el e si mama si tata in perioada asta. Si cam asa a fost mereu, ca eu lucram mai multe ore, prin natura jobului, de exemplu.
Cu jobul tau, stabileste-ti criteriile. De exemplu orarul pe care esti dispusa sa il ai, poate chiar aria pe care o poti acoperi (in functie de distante, timp in transport, mod de transport). Si dupa aia cauta, de preferat fara sa implici cumnata sau pe altcineva.
Eu de ex nu as putea niciodata sa lucrez in ture. Asa sunt eu. Apoi, copilul te conditioneaza. Uneori e bine sa stii ca tu ai putea sa fii acasa cu ea, daca se imbolnaveste, si sotul ar fi seara, astfel ati acoperi amandoi o parte a zilei in caz de nevoie. Pe de alta parte, eu am preferat mereu sa avem simultan timp liber. Iti dai seama deci ca eu nu as fi luat niciodata un navigator de sot, sau unul care ar lucra in weekend, sau serile sau in ture... Pentru ca nu ma simt in stare sa gestionez singura lucrurile, nu imi place sa fiu singura.
Cu cumnata, nu te mai supara, te inteleg perfect, ca asa e si cumnata-mea, ea macane si caravana trece. Daca nu era deja distanta de km intre noi, as fi pus eu una la un moment dat. Ca sa nu ma mai calce pe bataturi. In consecinta, nu riscam sa ma trezesc cu ea la usa. De stiut, cu cat stie mai putin despre noi, cu atat mai bine. Iar la telefon ii raspundeam numai cand aveam chef. Asta cand eram in RO, desi nu suna des. Acum nu mai suna deloc, asa ca m-am linistit.
ana_a spune:
Salutare cu buna seara de la Bistrita! 
Carmenela La Multi ani! Sanatate si numai bine!Ma bucur ca vezi lucrurile mai optimist, esti pe drumul cel bun.
Vio, ma bag si eu in vorba, nu de alta dar am acasa un barbat plin de hobby-uri dintre cele mai ciudate unele dintre voi "stie" si totusi iaca traim bine mersi, la mine in casa numai parintii mei au o problema cu treburile astea "grele" si de altii de nepriceput...
Eu zic sa-ti vezi de treaba ta sa lasi frustrata sa-si faca valul, din cate scri aici nu pare sa te deranjeze fotbalul sotului ceea ce este foarte bine.
Nici eu nu as accepta un job de genul ala, nu acum, nu cu copilasii asa mici care inca ma vor langa ei, in fond, eu am ales sa-i nasc si sa-i am asa ca nu-i pot lasa de izbeliste . Dar vreau si eu un job decent, cand o veni si ala...
Cat timp petrec tatii...
Sotul meu are la activ cam asa: radioamator, cu mers pe varfuri de munte si lucrat cu statii radio si antene dastea portabile, am avut zile in care am stat ca pe ace ca era furtuna sus la munte si baietii intindeau cabluri si mufe , apoi ciclismul da ciclism la modul ca urca sus pe Bistricior si isi da drumul de acolo cu 50 km/ora in jos pe panta de ma iau pe mine toate cele cand pleaca de acasa...asa...si ar mai fi asta cu fotografia care e unul soft 
. Noi am decis in ultima vreme ca cel mai bine iesim daca ma invata si pe mine una alta din ce stie el, asa ma prins si pe mine microbul si sper din tot sufletul sa fie si feciorii virusati la fel ca noi.
In fine, ideea era ca nu hobby-ul te tine departe de copil, cu toate cele mentionate, plus altele mai maruntele gen site de foto, club de foto, club de nu stiu ce treburi si chestii... petrece timp cu feciorii, TIMP dasta de calitate, si nici unul nu se plange ...
Dar vezi tu, din afara, altfel se vad lucrurile, mai am si eu tzatze dastea care se trezesc discutand "lemne" cum de el pleaca si io stau acasa, sau cum de tu pleci si il lasi pe el acasa???
blog
proud
Stef's blogFa o introspectie in tine insuti,
pentru ca adevarul salasluieste in constiinta umana!