Cati dintre voi au iertat cu adevarat...???

mianna spune:

dovezi pentru infidelitate se obtin relativ usor. pentru fidelitate ... nu-s sigura ca exista cu adevarat. dar daca tie-ti face bine sa le consideri astfel...

daca mie mi-ar cere cineva sa-mi verifice telefonul, as considera-o doar o jignire spusa-n fata. chiar sa-mi spui ca nu ma duce mintea sa-mi sterg apelurile si mesajele din telefon?

Zina spune:

Alina, teoretic vroiam sa stiu, daca intr-adevar altii au putut ierta. Asta nu insemna ca imediat eu ma schimbam, dar imi dadea o speranta.
Nu inteleg de ce spui ca eu caut scuze si acuze, deschizand acest subiect. Asta o putem spune oricui posteaza aici o problema. Dar credeam ca acest forum este pentru altceva, nu pentru a cauta un nod in papura unei persoane.
Eu asteptam ceea ce-am cerut, nu dojeneli de genul acesta.
Si nu, mama mea nu mai sta cu noi.

Rody, nu, nu ma cert cu sotul (bine, in afara de inevitabilele diferite puncte de vedere), si daca avem o discutie mai aprinsa, nu o facem in fata copilului. In casa atmosfera este calma, linistita, relatia nu este una indiferenta, ne pasa unul de celalalt, eu incerc sa ma reapropii sufleteste de sot.

mirela0521 spune:

zina te superi degeaba pe fete! majoritatea au incercat sa te ajute si sa te incurajeze, fiecare cum s-a priceput, si de cele mai multe ori raspunsurile au fost obiective, insa tu ai dat dovada ca nu asculti, ca doar citesti printre randuri. probabil ca inca nu a venit raspunsul care sa te multumeaasca, care sa te faca sa iei atitudine (pt ca nu am inteles din postarile tale ca ai fi luat vre-o atitudine de 1 luna jumate de cand ai deschis sub), sau care sa te faca sa renunti. doar astepti garantii ca se poate, ca au mai fost si altele asa si au reusit sa treaca peste, ca totul va fi bine si frumos pana la adanci batraneti! vrei povesti de adulter cu happy end! astepti sa auzi ca tu procedezi bine si ca rel voastra este perfecta!
“teoretic vroiam sa stiu, daca intr-adevar altii au putut ierta. Asta nu insemna ca imediat eu ma schimbam, dar imi dadea o speranta.“ si “Ce vroiam sa aflu pana la urma urmei: daca aici exista un cuplu (doar unul macar care sa-mi confirme), ca a fost bine, poate si mai bine, de ce nu, dupa o aventura a partenerului/partenerei”
mie asa mi se pare din ultimele tale postari. ba zici ca vai, cate ai indurat tu in ultimii 4 ani si ca ai fost rece cu el, ba ca a fost frumos (fara certuri, discutii, incertitudini), ca el nu era constient de dezamagirile si trairile tale si ca nu a gresit cu nimic in 4 ani de zile decat acum 2 luni, dar ca acum sunteti bine, ca va dati amandoi interesul si sarguinta sa indreptati rel si casnicia.... SINCER eu nu mai inteleg nimic. Cand spui adevarul si cand exagerezi. Uite, ca sa te convingi am sa iti da uniste citate din propriile tale postari de o luna si jumatate incoace.
“Tu chiar crezi ca eu ii amintesc sotului cu regularitate de aventura lui? Te-ai gandit ca poate nu spun nimic, ci imi "amintesc" eu fara voia mea, mie? Ca este o lupta? Da, poate ma port mai rece (in viziunea mea, ca poate in comparatie cu altele, ma port mai dragut ca ele cu sotul lor, este o posibilitate, nu?), decat inainte, nu mai sunt cum am fost, dar asta nu este razbunare draga. Razbunare era daca incepeam sa insel si eu in stanga si dreapta, sau sa ma port cu el cum s-a purtat el cu mine odata.” Versus
“Nu pot avea incredere deloc in el, si asta pentru ca el nici nu incearca sa-mi demonstreze ca pot avea, din contra, parca face in asa fel incat sa ajung sa innebunesc de atata suspiciune. Asa interpretez eu. Sincer, m-am saturat, nu stiu ce trebuie sa se-ntample ca eu sa spun odata "stop, pleaca de-aici sa nu te mai vad". Nici eu nu pot lua o pauza temporara, el ar pleca si cred ca l-ar durea undeva, i-ar si placea probabil, ca nu i-ar mai face cineva "program", ar pleca unde ar avea el chef, el s-ar distra, iar eu as sta acasa cu o mie de intrebari, obosita si nervoasa. Chiar sunt intr-o mare pasa proasta, nu vad nici o rezolvare...doar divortul.“
“Ce sa spun, ca si ieri am avut o mica discutie cu el, in care i-am spus ca nu mai cred in relatia asta, dar el insista ca eu sa ma apropii de el, ca el ma iubeste si-si doreste sa fie langa mine si copil. Sunt atat de obosita fizic, dar si psihic, ca acum nu am rezerve sa mai schimb ceva. Ma duc inainte, din inertie. Dar tot nefericita sunt. Am intrat intr-un cerc vicios, intr-o nebuloasa, in care ma invart de mult timp.” Versus
"In casa atmosfera este calma, linistita, relatia nu este una indiferenta, ne pasa unul de celalalt, eu incerc sa ma reapropii sufleteste de sot"si “Aici depinde numai si numai de el. Daca va dori sa fie bine, o va face si nu va mai calca stramb, daca nu...oricum se va afla si eu nu voi mai avea nimic de pierdut, numai el. Cum se intampla de obicei. Sunt situatii in care cuplul ajunge la o rascruce, din varii motive (nu trebuie neaparat sa fie vorba de adulter), ce-ar fi ca toti atunci cand nu ne merge bine, sa incepem sa cautam patul altuia/alteia??? Si sa motivam ca doar am fost programati de sot sau sotie, sa facem asta, ca din cauza ei/lui am cazut in pacat.”
“Cum am stat 4 ani? Stii ce repede trece timpul, eu primii 2 ani am stat acasa, am avut ce face, nici nu mai stiu, relatia a mers asa din inertie, apoi am revenit la servici, postul meu cere multa munca, m-am concentrat pe asta, au trecut inca 2 ani, relatia intre timp a mers cum a mers, parca nici nu am dat asa mare importanta, de cat de bine imi este. Doar acum spre sfarsit, cand am "ridicat ochii" si m-am intrebat daca sunt fericita sau nu.” Versus “eu o perioada lunga de timp, vreo 2 ani cred, dupa ce m-a inselat, m-am purtat cu el ca si cu ouale. Tot eu. Si el era cu nasul pe sus. Ei bine, dupa aceasta perioada, m-am saturat, si m-am schimbat, fara sa planuiesc asta. El a vazut ca nu mai sunt tot o zdroaba pe langa el si s-a schimbat roata. Nu ma poti acuza ca de 4 ani il tin in sah, nu. Din contra, dupa adulter, tot el a facut pe desteptul, nu-mi vorbea, venea acasa tarziu, nu si-a cerut odata scuze, din contra ma jignea in continuare, imi vorbea urat, facea pe superiorul. Si asta pentru ca a vazut ca eu nu l-am parasit si vroiam sa fac sa fie bine.”
TE CONTRAZICI si cred ca nici tu nu mai stii cum a fost in acesti 4 ani! Te imbeti cu apa si te PREFACI doar ca sa mentii aparentele. Pt cine? Pt familia ta? Pt familia lui? pt vecini? Pt cercul vostru de prieteni? Chiar nu inteleg o astfel de rel si casnicie. Eu, SINCER, as da cu Tamaie in urma mea si as pleca mai departe!!!

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

mirela0521 spune:

in caz ca iti revii dupa mesajul de mai sus ti-am scos si pasaje din raspunsurile primite de la fete, unele chiar au trecut prin aceasta problema, altele nu, dar zic eu ca toate si-au dat interesul sa te ajute si sa gasesti raspunsuri potrivite la problemele tale. asa ca nu iti mai plange de mila, reciteste-le si as vrea sa vad/citesc la ce concluzie ai ajuns. daca esti in stare sa sintetizezi!
mirela0521 - adik EU- spui ca ti-e greu sa renunti la el, ca nu ai suporta gandul daca el s-ar recasatori si si-ar face alti copii […] spui ca l-ai mai iertat o data, iar el abia acum, dupa 4 ani, a recunoscut si a cerut iertare, ti-a inteles cu adevarat trairile emotionale prin care ai trecut. […] sincer nici eu nu as renunta usor, si eu as lupta, atat cat pot si cat merita, pt iubirea si casnicia mea. i-ai oferit 2 sanse pe care le-a irosit, mai fa un efort si mai da-i o sansa, a 3-a si ultima. […] incearca o reconciliere a sentimentelor si a increderii fata de el, insa fa-l sa inteleaga ca este ULTIMA-ULTIMA sansa pe care o mai primeste de la tine. […] eu cred ca ai doar 2 variante: ori stergi cu buretele si uiti/ierti greselile lui si o luati de la capat, ori va despartiti si va vedeti fiecare de viata lui. poate nu e rea nici ideea cu despartirea temporara. asa vei vedea si tu ce esti dispusa sa accepti si pana unde esti dispusa la lasi de la tine, si va vedea si el ce este dispus sa piarda sau sa recastige, cat este dispus sa lupte si sa recupereze.
mamagiuliei - Eu cred ca nu are nicio importanta ce au facut altii. Intrebarea e ce faci tu in continuare. Ori incepi sa te schimbi, ori inchei de tot acel capitol.
Sibylle - Nu cred ca vei gasi la nimeni o reteta miracol, cheia e numai si numai la tine. totusi 4 ani e destul! Ar fi timpul sa te decizi si sa rupi pisica in doua, avand in vedere ca de 4 ani nu e vorba doar de voi 2, ci si de copilul vostru care intelege din ce in ce mai multe si nu mai poate fi pacalit.[…] Acum am citit ce ai scris despre iertare ... si continui sa cred ca va trebui sa gasesti undeva putere si sa il lasi sa plece. […] cred ca lucrurile sunt complicate si mai mult de atitudinea ei si poate ti-ar fi mai usor sa te desparti de el daca nu ti-ar fi teama ca despartindu-te de el ii dai dreptate mamei tale. Duci o lupta dubla. [….] eu tot nu inteleg ce doresti de la topicul asta ... un loc in care sa te plangi si lumea sa-ti cante in cor ? mai bine fa-ti un jurnal atunci. Nici macar n-ai observat ca aproape toata lumea da cam acelasi sfat ? LASA-L naibii sa plece sau pleaca tu, chinuiti copilul ala degeaba de 4 ani de zile!
ralcat - Cred ca-i greu o data ce te-ai simtit atat de tradata sa nu-ti fie teama ca se va repeta. Dar daca tu iti doresti cu adevarat sa mearga, trebuie sa te repari si sa mergeti inainte. Doar ca de data asta, aminteste-i ca nu vei mai avea aceeasi dispozitie pentru in ca o sansa. Eu recunosc ca desi in urma cu 4 ani jumate, nu m-a inselat de tot, ci doar o farama, […]mergem mai departe, uneori mai apar palavrageli de familie cand ii mai explic cum m-am simtit eu atunci, sau trairi d-astea de femeie ... ca sa inteleaga ... ca daca astept io empatie de la barbat ... raman asteptand. Si acum n-am nici o problema cand are nevoie sa se duca in delegatie, sau la bauta cu colegii, sau in tara singur. Am incredere in el, ca stie ca a doua oara nu mai accept si mai stie si ca alta ca mine nu mai gaseste, evident. Dar ne mai amintim din cand in cand si de fiecare data concluzia e una: am fost amandoi de vina ca nu am stiut sa ne comunicam nevoile, ca nu ne-am sustinut si inteles. Si incercam sa nu mai repetam.
anp - Eu nu am iertat si nici nu am uitat, dar am invatat sa traiesc cu ce a fost si chiar nu am nici un stres referitor la ce s-a intamplat/ar putea sa se intample. Asa cum zicea si ralcat, daca se mai intampla o data, duca-se, desi acum avem doi copii si alte chestii materiale care ne leaga.
Lillo - Si mie mi s-a intamplat la fel ca si lui Ralcat, doar ca nu mai lucrau impreuna cand am aflat eu. "Relatia" era strict pe mess si la telefon sau asa se jura el desi din mesaje eu am inteles ca a fost mai mult. Din secunda in care am decis sa imi desfac bagajele si sa ii mai dau o sansa nu am mai discutat despre asta, nu i-am mai reprosat nimic, direct sau indirect, prin atitudine sau gesturi. Stie f. bine ca are o singura sansa. Nu cred ca voi uita, dar ce a fost de spus am spus atunci.


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

mirela0521 spune:

Dorsilia - te terorizezi singura si nu stiu daca merita, numai tu stii ce aveti acolo la mijloc de impartit....personal cred ca iti faci sange rau si n-o sa poti trece peste eveniment decat daca te trasformi din vertebrat in nevertebrat, si nu zic asta cu vreun substrat, pur si simplu sunt oameni nascuti cu o anumita fire si nu se pot transforma in altceva mai ales cand ca le e calcata in picioare demnitatea
denizel - Zina, daca tu nu-l poti ierta pe sotul tau si crezi ca te va mai insela, de ce nu te desparti de el? Mi se pare tare toxic sa stai intr-o relatie care nu merge, langa un barbat cu care sa te porti dur si rece, asa cum spuneai.
nma - Aceeasi situatie ca la Lillo si la mine. Cica doar pe mess. Tind sa-l cred. Nu pot sa uit sau sa iert, dar incerc sa trec peste. Incerc sa nu mai amintesc de asta. Stie ca daca mai calca pe bec s-a terminat. Nu stiu cat timp trebuie sa mai treca sa fie totul ca la inceput desi el chiar face multe pentru asta.
cristoiu - sotul tau n-a fost sincer cu tine nici cind l-ai prins prima oara. Si nu a aratat nici un pic de remuscare. L-ai primit inapoi fara consecinte pentru el si tu ai ramas sa te framinti in continuare. Normal ca nu poti ierta, fiindca nu ai avut o discutie deschisa cu el despre ce s-a intimplat (si ma refer la o discutie fara urlete, isterii, amenintari). [….]Nu, nu ... Zina, cu speranta nu treci marea, sa fie clar. Nu ajunge sa amini si sa stai cu mainile incrucisate sa speri ca va fi bine. Eu ti-am dat mai demult un link, vad clar ca n-ai trecut pe acolo. Imi pare rau, dar ala a fost sfatul cel mai bun pe care ti l/am putut da.
Da, imi vine sa cred ca abia acum si-a cerut iertare. Fiindca mie mi-e clar demult de ce nu poti ierta.
emilia.m - Cred ca depinde de tine. Eu una n-am avut certitudinea ca fostul m-a inselat dar au existat si alte probleme si frecvent dadeam din una in alta si ii scoteam ochii cu dovezile pe care le-am avut atunci. ajungeam adesea la cate un razboi psihologic cam... mizerabil... in care niciunul nu ceda. Eu, desi ma tem teribil de singuratare, sunt totodata ferma si ma gandesc ca once a cheater - always a cheater si ce-a fost stricat cam asa si ramane. Dar asa sunt eu. Nu inseamna sa fii si tu la fel. […] Te comporti asa, cu multe retineri, pentru ca esti inca ranita. Timpul care a trecut nu a fost suficient pentru a sterge amintirea durerii de atunci cu atat mai mult cu cat sotul si-a cerut iertare la prea multa vreme dupa eveniment.[…] Nimeni nu poate decide pentru tine si nimeni nu te poate asigura cu o precizie de 100% ca daca o sa ramai in aceasta casnicie totul va fi bine. Tu trebuie sa decizi daca vrei sa suferi trecand printr-un proces de divort si apoi, in timp, sa capeti detasare si sa te eliberezi de teama ca il vei vedea cu alta sau daca vrei sa ramai in casnicie si sa traiesti cu teama asta in continuare.
Delia21 - Mie mi greu sa cred ca de acum 4 ani....de la intamplare...el nu a mai facut nici un pas gresit mai ales ca-l mai si prinzi cu telefoane si alte...indicii...in situatia in care tu spui ca esti tot timpul foarte rece cu el.Grea situatie...in care eu nu m-as complace. Am fost intr-o situatie similara, copilul avea un an si jumate....,el nu mi-a confirmat niciodata,ca doar nu e prost....dar nu aveam nevoie de confirmari.Am luat copilul si m-am mutat rapid in alt stat...ne vedem doua weekenduri pe luna....i-am dat de inteles ca pot respira si fara el,i-am aratat ca lumea si viata mea nici nu a inceput si nici nu e obligatoriu sa se termine cu el […]Reiau,pentru tine:au trecut 4 ani de chin.Daca nu faci nimic si sa admitem ca amandoi din lasitate alegeti sa stati intr-o casnicie nefericita,cum te vezi peste 30 ani? […] Nu spun sa te desparti!!! iti spun sa faci tot posibilul sa te iubesti pe tine,si sa recapeti increderea in tine,ca femeie!Schimba-ti gandurile,in loc de tematoare si neputincioasa sa te vezi minunata si irezistibila!Propune-ti ca scop sa te faci iubita,adorata,indragita de el!Recastiga-l1 si nu ai cum sa il recastigi daca nu te adori pe tine si nu te auto-convingi ca tu,Zina...


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

mirela0521 spune:

alexa1986 - Am trecut prin asta, a fost oribil si am incercat sa iert, suntem impreuna, de iertat l-am iertat, de uitat nu prea si au trecut doi ani de-atunci.Inca mai invat cum sa am incredere din nou in el, sper sa fie bine, stiu doar ca nu o sa renuntam la relatia asta decat daca o sa o mai dea in bara. Dar 4 ani totusi e mult si daca nu poti trece peste, incearca sa stai o vreme fara el poate vei vedea lucrurile altfel.
Natasa - Nu cred ca o sa-l ierti vreodata si nici nu mi se pare corect sa-l pedepsesti pe viata pentru ca nu mai ai incredere in el. Lasa-l sa plece, sa-si gaseasca iubirea, nimeni nu are zece vieti ca sa-si faca praf una dintre ele! Inteleg, e cumplit sa fii inselat, pe de alta parte nu exista numai alb si negru, exista nuante de gri in viata. DIn cite povestesti, nu-l iubesti, doar nu vrei sa-l ia alta! copilul e o scuza de slaba calitate, nu te supara. Nu mai legati de el ce nu sinteti voi adultii capabili sa faceti! El creste si vede cum e relatia voastra, nu-l pacaliti si in plus nici nu va vrea sa auda vreodata ca parintii i-au fost nefericiti impreuna, vezi Doamne de dragul lui!
herra - toate astea dupa 4 ani de la prima "abatere" - prima de care ai aflat tu? tu nu mai poti trai asa...asta cred eu. nu o sa poti avea incredere in el. nu o sa poti fi decat stresata si cu psihicul la pamant sau acum in agonie acum in extaz. in concluzie nu o sa poti fi in cea mai buna forma fizica si psihica pentru copilul tau. si nu vei lua o decizie radicala dupa ce-ti spunem noi. de fapt, nu stiu si nu stii ce iti place mai mult sa auzi
vei lua o decizie cand intr-adevar se mai intampla ceva, poate un lucru minor de data asta, si ti se umple paharul, iti ajunge cutitul la os. asta se poate intampla peste o luna sau peste 10 ani
daiana_raluk - Si eu am trecut si trec prin asta.Am incercat sa trec peste toate,sa iert,sa uit,dar e oribil.Eu una nu reusesc,mi-e din ce in ce mai greu sa suport atmosfera tensionata,mereu am impresia ca ma inseala,ca ma minte,ca imi ascunde multe chestii,nu mai am incredere deloc,da absolut deloc in el.Orice ar spune,orice ar face eu pun la indoiala,desi au trecut 2 ani si nu mi-a dat motive sa ma indoiesc.Sunt mereu irascibila,suparata,fara chef de nimic.Parerea mea,Zina,incearca sa va despartiti macar un timp.Si vezi cum e. [….]Poate o despartire temporara il pune pe ganduri,sau poate ca nu o sa-i fie tocmai comod asa.Decat sa iei o hotarare asa radicala(divortul),mai bine va despartiti pt o perioada,poate te mai linistesti si tu.De ex,al meu n u a rezistat mult fara noi,desi credeam si eu ca fiind liber si singur,o sa fie "lumea lui".Nu a fost chiar asa.
lemia50 - Cineva,pe cind aveam anii tai, mi-a spus:Daca azi vezi o pasare zburind de pe un copac pe altul,poti sa fii sigura ca aceasta pasare a zburat si ieri si va mai zbura si miine.Tu ,deja ai vazut si al doilea zbor.O sa stai sa tot pindesti pasarea pina ti se impainjenesc ochii?Acest om nu se va linisti,asa este el construit.Tu trebuie sa fii tare si sa te iubesti in primul rind pe tine si apoi pe copilul tau si asta pentru ca tu fiind sanatoasa si zdravana la cap (ceea ce nu prea mai ai sanse daca mai stai in atmosfera asta)vei putea creste un copil normal si fericit. Poate ca ar fi bine sa discuti cu un psiholog pentru ca tie iti lipseste increderea in tine,in fortele tale. Poate ca ar trebui sa privesti mai atenta in jur si sa vezi ca si pe tine te place cineva,te admira cineva si atunci o sa te poti detasa de persoana asta care nu iti face dacit rau. Zina ,eu,dupa ce am vazut prima data pasarea zburind dintr-un copac in altul,am mai stat ZECE ani,asteptind(nu stiu ce).Acum dupa 21 ani de la divort,sint foarte bine ,dar la orice medic as merge ,pentru orice problema raspunsul este cam acelasi:uzura organismului prin STRES indelungat.


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

mirela0521 spune:

ralcat - daca treceti sau nu impreuna peste momentul acesta, depinde numai de tine. Daca tu continui sa pandesti, sa te umpli de suspiciuni si ganduri pesimiste si "l-as lasa, dar nu l-as lasa...." pana la urma ajungeti sa va despartiti. Cum sa vina omu non stop sluj si umil cand tu in continuu te porti rece si dur? Vine ce vine, dupa care apare o mandrutza zambitoare, calda si dragutza si uite cum se duce singur dupa ea. Daca tot te-ai hotarat ca mai incercati, apai chiar fa-o. Nu te tot chinui si nu-l tot chinui ... ca veti ajunge in 10 ani sa va vanati prin casa si sa va roage copilul sa va despartiti ca asta nu e familie.
lulu77 - iti este teama, cred, de decizia finala....si probabil tu stii ce ar trebui sa faci, stii ce este mai bine ptr tine/voi, dar nu vrei sa recunosti.
ilia_99 - zina, eu ti-am mai spus asta si tu te-ai suparat: ce faci tu acum se cheama auto-gol! il programezi pt noi infidelitati si dupa aia o sa te superi ca s-a intimplat din nou. nimeni nu poate sa fie vinovat si tratat ca atare la nesfirsit. 4 ani e pedeapsa cu inchisoarea, deja. du-te la un terapeut, vezi care sunt problemele tale in relatiile interumane si aseaza-te cu tine, in primul rind. abia mai apoi vezi ce faci cu el.
raton - Pai, sigur ca exista sansa asta, nu-s doar povesti, nu cred ca ii place cuiva sa-si aduca aminte ca a fost inselat si totodata sa minta ca acum e totul ok. Important e sa vezi cum au facut altii si care din strategiile respective ti s-ar potrivi tie (in primul rand) si sotului tau. Eu pot sa-ti spun doar atat: cu cat ii ingradesti celuilalt libertatea, cu atat ai mai putine sanse. Chiar daca nu te mai inseala, fericire sigur nu e. Nici a ta, ca daca nu inveti sa-i acorzi incredere neconditionat, o sa stai mereu cu frica in san, nici a lui, ca o sa simta ca are alaturi un gardian, nu o nevasta. Asta nu inseamna sa te faci pres, dar nici sa-l faci pe el. Cu siguranta, fericiti impreuna nu pot fi decat doi oameni liberi, care invata sa treaca peste defectele si greselile partenerului si sa se bucure de calitatile si faptele lui bune. Si o a doua chestie, verificata. Daca partenerul face ceva ce nu-ti convine (pot fi mai multe chestii, ca te-a inselat, ca s-a imbatat, ca a pierdut bani la pariuri...), treci la represalii, dar nu la reprosuri! Represalii inseamna sa-i suspenzi din privilegiile la care chiar tine - tu stii care-s alea. E preferabil sa-l ameninti ca-l parasesti sau chiar s-o faci pentru o perioada, ca represalii, decat sa-l tot carai cu reprosuri.
accept92 - Eu daca as calca stramb as prefera de o mie de ori sa 'se razbune' sotul facandu-si si el de cap daca asta l-ar ajuta sa ierte decat sa avem 4 ani de rahat. Cine stie, poate daca gandeai asa ti-ar fi placut si tie putina libertate si azi aveai o relatie deschisa si fericita cu sotul tau. Cramponarea asta in 'vai...s-a culcat cu alta!' denota o maturitate emotionala pe la nivelul adolescentei si nu face decat sa te tina in loc. Tu crezi ca il pedepsesti pe el dar de fapt te pedepsesti pe tine, ti-am mai spus-o. Putea sa-ti fie bine in astia 4 ani...cu el sau de ce nu...cu altul...
emilia.m - in postarea lui accept un lucru e corect. In astia 4 ani putea sa iti fie bine cu altul.


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

mirela0521 spune:

Luna1 – Asa ca eu n-as fi asteptat 4 ani sa se simta el vinovat, daca isi dorea iertarea si eram capabila de asta o faceam, dar cum sa ierti un om care nu o doreste?[….] Iti zic sincer, presupunand ca as gresi eu cu asa ceva, in primul rand m-as simti vinovata, foarte vinovata, m-as tara pentru iertare, insa daca si 4 ani mai tarziu mi s-ar arunca asa ceva in fata mi-as lua frate catrafusele si m-as duce. Cand ierti, cand sustii ca ai iertat, pai asta faci frate, stergi cu buretele si o iei de la capat. Doare, cum sa nu doara, insa cand ai pronuntat cuvintele "te-am iertat" pai din secunda aia in fata lui si intre voi doi nu ar mai trebui sa existe reprosuri verbale, pedepse orgolioase de genul "nu m-atinge, nu pot sa fac sex cu tine, te iubesc dar vreau sa suferi etc". [….] Si da, daca as afla ca ma inseala as divorta in secunda doi, pentru ca stiu ca nu sunt capabila de iertare. Si nici tu nu esti. A ma minti pe mine ca am iertat (si implicit pe el), a trai o viata de cosmar cu teama ca o va face iar si iar, de cate ori am eu o perioada aiurea, imi pare rau dar eu nu pot trai asa. Le admir totusi pe cele care iarta cu adevarat. Insa tu nu ai facut-o.
andacos - Eu tzi-am spus clar ce am facut,tu insa nu trebuie sa faci ca mine,deci ai 2 alternative,le repet pentru ultima oara:ori mergi mai departe stergind cu buretele,ori nu potzi sa iertzi si atunci divortzezi! Nu am spus pina acum,dar parerea mea e ca mai bine-tzi vezi d edrumul si viatza ta,eu nu te vad capabila sa mergi mai departe cu el,nu te condamn!
dov - eu cred ca tu ai "reactionat" mai greu la soc. si ti-ai reactivat simtamintele, tocmai pentru ca el s-a apropiat de tine. cred ca raceala aceea, de ani de zile, ti-a prins numai bine. de ce? pentru ca nici tu, oricat de inconstienta era reactia ta, nu iti doreai sa te apropii de el. si cand in sfarsit, totul ar parea ca intra pe un fagas normal, simti nevoia sa fugi [...] nu mai cauta raspunsuri in altii. nu vei gasi linistea decat cand vei face ceea ce structura ta personala ti-o cere.
a_alinta - cu ce te incalzeste ce poate sa faca altcineva? importante sunt limitele tale si daca in 4 ani nu ai reusit sa iti reiei legatura cu sotul tau , mai mult ca sigur ca nu o vei face in viitor. te invarti in jurul cozii, cauti scuze si acuze, dar tu nu poti sa ierti si sa mergi mai departe, indiferent daca o sa afli ca altcineva a putut face asta.


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Marina spune:

mey dar ai muncit ceva sa faci copy/paste din atatea posturi

Zina, nu vreau sa simti ca te judec nicicum dar mi-au cazut ochii pe subiect si l-am urmarit. acum vad ca s-a intrat intr-un cerc vicios si incepi sa fii acuzata ca nu pricepi ce ti se spune. Nu stiu cum ai putea pricepe in urma unor discutii pe un Forum sa-ti schimbi educatia, principiile si viata in general.
doar ca am simtit nevoia sa-ti spun privind absolut din afara si obiectiv ca fetele au ceva dreptate in mesajele lor. Nu e vorba sa le accepti ci doar sa te gandesti si la opinia lor.

mirela0521 spune:

mda, mi-a luat ceva timp, recunosc! eu chiar mi-am dat interesul sa o ajut. dar am vazut-o sa se invarte prea mult in jurul cozii si tocmai de aceea am facut un efort suplimentar, copy/paste, pt a-i da sa reciteasca mesajele. oare are vre-un efect benefic?

Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)