Cati dintre voi au iertat cu adevarat...???
Raspunsuri - Pagina 3
Chuny spune:
Acum am citit ce ai scris despre iertare ... si continui sa cred ca va trebui sa gasesti undeva putere si sa il lasi sa plece. Mama ta ce spune? Nu te indeamna sa iti gasesti linistea cumva?
Mi-am facut blogul privat, prea multi ochi cascati la durerea mea si nu toti cu inima curata. Cine mai doreste sa stie ce e cu noi sa imi dea un semn pe privat, dar sa fie om bun :-)
Natasa spune:
Nu cred ca o sa-l ierti vreodata si nici nu mi se pare corect sa-l pedepsesti pe viata pentru ca nu mai ai incredere in el. Lasa-l sa plece, sa-si gaseasca iubirea, nimeni nu are zece vieti ca sa-si faca praf una dintre ele! Inteleg, e cumplit sa fii inselat, pe de alta parte nu exista numai alb si negru, exista nuante de gri in viata. DIn cite povestesti, nu-l iubesti, doar nu vrei sa-l ia alta! Copilul e o scuza de slaba calitate, nu te supara. Nu mai legati de el ce nu sinteti voi adultii capabili sa faceti! El creste si vede cum e relatia voastra, nu-l pacaliti si in plus nici nu va vrea sa auda vreodata ca parintii i-au fost nefericiti impreuna, vezi Doamne de dragul lui!
herra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui Zina Citindu-va pe toate, am dat dreptate la fiecare in parte. Logic ar fi sa rup relatia, deoarece am suferit enorm si noi nu mai suntem ce-am fost. Dar intervin multe altele, care ma "tin legata". In primul rand copilul, caruia o data, asa in timpul unui joc, l-am intrebat daca i-ar placea ca tata sa mearga sa stea mai mult timp plecat (el stie ca pleaca o zi doua cu serviciul in delegatie), in alta parte, iar noi doi sa stam acasa fara el. Binenteles ca am formulat cum am stiut eu mai bine, ca sa nu-l sperii. Raspunsul a fost: "nu, vreau ca tati sa stea cu noi, sa nu plece niciodata". Al doilea motiv este ca, nu cred ca as suporta sa-l vad cu alta sau poate casatorit cu alt copil. Sunt egoista stiu, dar asta simt. Stiti, acum vreo 3 saptamani, i-am prins in cel de-al 2-lea telefon al lui, ca a apelat pe cineva cu un nume care nu-l stiam (nu stiam nici ca foloseste un alt telefon, dar stiam de existenta lui), la o ora la care nu poate sa spuna ca a sunat in interes de serviciu. Precizez ca sotul are o pozitie inalta, unde este intr-un contact permanent cu oamenii, si vin si doamne, domnisoare care se gudura in fata lui...Ca sa revin, l-am intrebat cine este X, am vazut ca m-a mintit cand mi-a spus ca nu stie, i-am spus clar in fata ca voi divorta daca nu raspunde, mi-a spus dupa 5 minute de gandire ca este o fosta colega de liceu care a venit la el la birou, acum nu stiu cat timp (nu se mai vazusera de pe-atunci, in liceu avusesera o forma de relatie), cu probleme legate de serviciul lui, dupa care tipa a inceput sa-i trimita mesaje, sa flirteze cu el, iar el a intrat in jocul ei. Asta a fost raspunsul lui, justificarea fiind, faptul ca eu sunt rece cu el, iar el dorea sa fie "mangaiat" putin in orgoliul masculin. Normal ca m-am enervat, m-am simtit din nou tradata, i-am spus ca daca nu-l prindeam, pana unde mergea??? Si acum ma intreb. Dupa cateva zile, mi-a spus ca tipa l-a sunat la birou, deoarece isi inchisese celularul, iar el i-a spus sa nu-l mai caute ca ceea ce fac ei nu este corect, iar eu am aflat si normal, nu-mi convine. Sunt multe de spus aici (si faptul ca de ce el i-a dat numarul celuilalt telefon, daca nu vroia si el ceva, daca s-a intamplat altceva intre ei, daca, daca...). Atunci a fost momentul in care sotul a spus ca el vrea sa schimbe cu totul relatia noastra, ca doreste sa fie sincer (dar eu nu pot sa-l cred), ca vrea sa fim o familie adevarata. Mi-e greu, nu mai pot avea incredere, de aceea vroiam sa vad daca alte persoane au putut sa treaca peste si cum. Daca intr-adevar se poate... |
toate astea dupa 4 ani de la prima "abatere" - prima de care ai aflat tu?
tu nu mai poti trai asa...asta cred eu
nu o sa poti avea incredere in el
nu o sa poti fi decat stresata si cu psihicul la pamant sau acum in agonie acum in extaz
in concluzie nu o sa poti fi in cea mai buna forma fizica si psihica pentru copilul tau
e greu
si nu vei lua o decizie radicala dupa ce-ti spunem noi
de fapt, nu stiu si nu stii ce iti place mai mult sa auzi
vei lua o decizie cand intr-adevar se mai intampla ceva, poate un lucru minor de data asta, si ti se umple paharul, iti ajunge cutitul la os
asta se poate intampla peste o luna sau peste 10 ani
ce sa zic
e greu
Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)
herra spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui cristoiu Zina, sotul tau n-a fost sincer cu tine nici cind l-ai prins prima oara. Si nu a aratat nici un pic de remuscare. L-ai primit inapoi fara consecinte pentru el si tu ai ramas sa te framinti in continuare. Normal ca nu poti ierta, fiindca nu ai avut o discutie deschisa cu el despre ce s-a intimplat (si ma refer la o discutie fara urlete, isterii, amenintari). Uite, sotul unei doamne de aici care a scris si-a vindut obiectivele. A pus capat conditiilor care l-au adus in contact cu don'soara. Al tau sot ce a facut ca sa iti merite iertarea? Nu poti ierta pe cineva care nu regreta adinc si adevarat greseala. |
legat de asta, tot pe forum am gasit recomandarea de mai jos:
http://www.librarie.net/carti/129091/Dupa-aventura-Cum-vindecam-durerea-restabilim-increderea-cand-partener-fost
dar daca o citesti si aplici numai tu, tot degeaba.
Eu
stau pe tarm si-sufletul mi-e dus de-acasa.
S-a pierdut pe-o cararuire-n nesfârsit si nu-si gaseste
drumul înapoi. (Lucian Blaga, „La Mare”, 1919)
mirela0521 spune:
zina este greu de decis solutia 100% reusita. tu trebuie sa decizi ce vei face, ce crezi ca este mai bine pt tine si pt copil. eu pot doar sa-mi dau cu parerea cum as proceda eu.
pt inceput am sa-ti povestesc ceva care sper sa iti dea si o alta imagine, o alta dimensiune a problemei. din experineta familiei mele nu cred ca un barbat care calca stramb o data se va opri vre-odata! ai mei traiesc asa de 33 de ani. el a avut "N" sexperiente, iar ea s-a mintit singura ca poate se va potoli. i-a stat alaturi de dragul nostru si de frica ca va ramane singura cu 2 copii si ca nu va reusi sa ne ofere o viata buna, de frica ca el va inchide de tot usa in urma lui si nu o va mai deschide niciodata. acum sunt aproape batrani si de cativa ani de zile nu mai sunt acele probleme, insa o viata plina de cearta nu aduce nicidecum o batranete linistita. acum se cearta pe alte motive de nimic si tot nefericiti sunt! cum ne-a afectat pe noi? nu i-am vazut cu adevarat iubindu-se si respectandu-se, extrem de rar aveau gesturi de tandrete intre ei (el nu suporta atingerile mai ales de fata cu noi, pt ca, probabil, nu simtea sa-i raspunda), de pupaturi/sarutari nu poate fi vorba, iar cand se iscau certurile auzeam tot felul de reprosuri si jigniri spunandu-si unul altuia. ne-a traumatizat copilaria si adolescenta, am auzit din partea amandoura de N ori replica "am suportat totul numai pt voi". toata treaba asta ne-a scazut increderea in noi, in ei, in oameni, oare chiar a meritat sacrificiul?!? drept urmare am "cascat" ochii de 100 ori cand am ales barbatul din viata mea, si am avut norocul sa nu dau gres! pana la urma e chestie de noroc/hazard, pt ca oricat ai vrea sa te protejezi tot poti sa ai surprize. am fost cea norocoasa si pot spune cu mana pe inima ca mi-am gasit sufletul pereche, un sot cu adevarat minunat cum rar mai gasesti. sora-mea a esuat in prima casnicie, motivul dovortului fiind, bineinteles, infidelitatea lui! dupa cateva incercari s-a dovedit a fi de neschimbat, mintea, ascundea si gresea in continuare, asa ca i-a zis frumos "ciao si la gara, ne intalnim la tribunal!".
cum zicea cineva mai inainte, el va fi totdeauna tatal pt copilul tau indiferent daca mai sunteti impreuna sau nu. asta in cazul in care isi doreste acest lucru. la urma urmei sunt atatia barbati care, desi stau intr-o casatorie, nu se implica cu nimic la cresterea propriilor copii, ii negrlijeaza, fara a le oferi nici un suport material, fizic si emotional.
spui ca ti-e greu sa renunti la el, ca nu ai suporta gandul daca el s-ar recasatori si si-ar face alti copii, dar alaturi de el ai viata implinita, linistita si fericita pe care o meriti si ti-o doresti? faptul ca stai alaturi de el il impiedica cu ceva sa nu se duca si prin alte "flori"?!? el face tot ceea ce vrea sau simte, se lasa prins in mrejele doanmelor/domnisoarelor ispititoare, asta in cazul in care cade nevinovat si nu intinde si el propriile antene in cautarea aventurilor, nu initiaza chiar el aceste intalniri.
spui ca l-ai mai iertat o data, iar el abia acum, dupa 4 ani, a recunoscut si a cerut iertare, ti-a inteles cu adevarat trairile emotionale prin care ai trecut. spui ca pare sa regrete, dar dupa cateva zile gasesti tel acela... de ce atunci nu si acum da? de ce este acum "clar-vazator" si atunci nu a vazut si nu a inteles nimic? iar tu in tot acest timp te-ai framantat si ti-ai facut procese de constiinta!
sincer nici eu nu as renunta usor, si eu as lupta, atat cat pot si cat merita, pt iubirea si casnicia mea. i-ai oferit 2 sanse pe care le-a irosit, mai fa un efort si mai da-i o sansa, a 3-a si ultima. daca prima data nu si-a recunoscut din prima greseala, cu atat mai mult nu cred ca a constientizat-o si nu a inteles nimic din impacare. urmarea faptului ca el nu a aratat regrete si nu si-a facut procese de constiinta in fata ta. probabil si tu ai fost cateodata rece si nu i-ai acordat atentia de care el avea nevoie, si e de inteses de ce nu. nu spun ca tu esti vinovata si ca din cauza asta el a continuat sa insele, insa sa zicem ca e un pic motivat/scuzat pt faptul ca s-a lasat amagit si magulit de o fusta noua. pt barbati se pare ca este destul de greu sa reziste cand cineva ii gadila in punctele sensibile, mai ales celor dornici de "atentie" suplimentara, iar instinctul lor de cuceritori se activeaza automat. poate ca faza cu fosta colega se petrecuse deja, pana sa aveti discutia aceea la masa in oras, dar nu a putut exact atunci sa recunoasca ca IAR a calcat in strachini, auzind cat ai suferit tu prima data. poate ca urma sa o rupa cu tipa si sa se dedice si sa fie fidel familiei. poate-poate...
incearca o reconciliere a sentimentelor si a increderii fata de el, insa fa-l sa inteleaga ca este ULTIMA-ULTIMA sansa pe care o mai primeste de la tine. este la a 2-a din 3 sanse, iar la 3 din 3 faci stop-joc!
Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)
Zina spune:
Sibylle, mama il uraste din prima zi de cand l-a cunoscut, fara a avea vreun motiv, pe-atunci. Asa este ea, uraste barbatii, pentru ca si ea a avut o casnicie ratata, si in viziunea ei toti sunt niste magari, si toti inseala. Ea, cred, ca de-abia asteapta sa divortez, ea sta la panda...nu am nici un suport emotional din partea ei, nu pot vorbi cu ea. Este genul care "lucreaza" pe la spate. Aud tot felul de chestii care mi le face, ea crezand ca sunt pentru binele meu, dar de fapt din contra, ma afecteaza negativ. Nu stiu daca poti intelege...
Mirela, mai mult decat o ultima sansa si a 3-a, nu pot face. Sunt la capat. El isi doreste sa ramana cu mine si copilul, mi-a spus ca nu-si inchipuie viata fara mine si baietel. Dar eu tot nu am incredere. Nu-mi bag copilul in fata, ca sa-mi justific ramanerea mea in aceasta casnicie, dar mi-e teama (daca chiar credeti) de cum ar reactiona copilul la despartirea noastra. Este un sensibil sufleteste, si foarte destept, nu stiu cum l-ar afecta. Ce sa-i explic cand tata va veni cateva ore odata pe saptamana? Ce sa-i spun cand pleaca? Parca-l vad cum plange de ti se rupe inima...O sa-mi raspundeti ca se va obisnui si ca o sa-i fie mai bine asa decat sa ne vada nefericiti, dar inca nu sunt pregatita 100%. Vroiam sa stiu daca au fost, sunt, persoane care acum sunt fericite pe deplin, dupa o astfel de situatie.
Stiti, mie imi place sa fiu cinstita, fidela, dar mi-am dat seama ca nici asa nu este bine. Cunosc pe cineva care are un sot bun, bogat, un copil extraordinar, si care mai are un amant (al doilea acum). Sotul a aflat de primul si de-atunci nu se mai apropie de ea fizic, dar in rest sunt foarte buni prieteni, soti. Si situatia continua asa, iar ea este fericita, el fericit in felul lui, ea isi traieste viata, intr-un cuvant. Nu ca mine, care se perpeleste de intrebari, sentimente si neimpliniri. Poate asa este mai bine decat sa stai la infinit si sa te intrebi mereu una alta, fara sa simti ca traiesti.
Zina spune:
Herra, multumesc, mi-am comandat-o.
Zina
Delia21 spune:
Zina,in incercarea de a nu-l lasa pe el sa fie fericit...defapt...te otravesti zilnic cu neincredere!Oare chiar asta meriti?El nici nu crede ca tu ai divorta de el,sigur a ajuns sa te cunoasca bine.Si daca...divortezi...si il pastrezi ca iubit...si i demonstrezi ca nu iti bati gura degeaba?.Mie mi greu sa cred ca de acum 4 ani....de la intamplare...el nu a mai facut nici un pas gresit mai ales ca-l mai si prinzi cu telefoane si alte...indicii...in situatia in care tu spui ca esti tot timpul foarte rece cu el.Grea situatie...in care eu nu m-as complace.
Am fost intr-o situatie similara,copilul avea un an si jumate....,el nu mi-a confirmat niciodata,ca doar nu e prost....dar nu aveam nevoie de confirmari.Am luat copilul si m-am mutat rapid in alt stat...ne vedem doua weekenduri pe luna....i-am dat de inteles ca pot respira si fara el,i-am aratat ca lumea si viata mea nici nu a inceput si nici nu e obligatoriu sa se termine cu el
...cand e cu noi,zilele acelea e doar cu noi,se joaca cu copilul,ma iubeste....il iubesc,dorim si alti copii impreuna,facem planuri de viitor sa ma mut inapoi cu el cand termin scoala,vorbim la telefon de cel putin 2-3 ori pe zi ( de multe ori seara dupa ce adoarme juniorul,il sun si vorbim cu orele....)dar nu-i dau de inteles ca sunt terminata fara el.Am fost o perioada intr-o stare de incertitudine ca tine...si am obosit repede,...am simtit nevoia sa fac ceva ca sa ma simt stapana pe situatie,pe mine,pe viata mea...si am reusit
.
Reiau,pentru tine:au trecut 4 ani de chin.Daca nu faci nimic si sa admitem ca amandoi din lasitate alegeti sa stati intr-o casnicie nefericita,cum te vezi peste 30 ani?Chiar vrei sa ajungi...atunci la ani de batranete sa realizezi ca ti-ai trait viata in suparari si in frica ?Stii ce ai spune atunci?da-mi doamne anii inapoi...ca stiu ce am de facut.Nu spun sa te desparti!!! iti spun sa faci tot posibilul sa te iubesti pe tine,si sa recapeti increderea in tine,ca femeie!Schimba-ti gandurile,in loc de tematoare si neputincioasa sa te vezi minunata si irezistibila!Propune-ti ca scop sa te faci iubita,adorata,indragita de el!Recastiga-l1 si nu ai cum sa il recastigi daca nu te adori pe tine si nu te auto-convingi ca tu,Zina....mai presus de orice ,meriti sa fi fericita,iubita!Si pentru copilul tau...te inteleg perfect!!!Am si eu un baiat,nici eu nu as fi vrut un alt barbat langa noi...sau o alta mama langa copilul meu....si am realizat ca cel mai mare cadou pe care il pot face copilului meu e sa ne vada fericiti;nu prefacandu-ne ca suntem fericiti,nu mintindu-ne;copiii simt minciuna.Vreau ca al meu pu sa poata spuna peste ani ca vrea sa fie fericit in casnicie asa cum a vazut pe mami si pe tati....ci nu sa porneasca in viata cu idei de genu ca nu se merita sa te casatoresti din moment ce totul e un chin si o mascarada,o prefacatorie.cunosc un tip care s-a casatorit prima data tare tarziu,aproape de 50 de ani...si care mi-a spus ca s-a temut crunt de casatorie pe motiv ca la parintii lui a vazut doar certuri si reprosuri....si ca nu si-a putut imagina cat de minunata poate fi viata in 2,si asta a aflat datorita sotiei...si normal apoi il plangea pe tatal de mila...ca a avut ghinion de o femeie certareata si tot timpul nefericita precum mama lui;el pe mama o auzea mereu tipand si trantind...nu s-a intrebat niciodata ce o fi facut tata...de a suparat-o pe mama.
....ca sa isi dea el seama...ca si tu poti fi atrasa de un altul,...si ca exista si la el varianta sa te poata pierde pentru altul pe care stau mai bine pantalonii .Inchei aici si sper sincer sa aud de bine!Schimba ceva la situatie,...ceva,orice,priveste totul dintr-un alt unghi! Mai important e ceea ce faci tu cu ceea ce se intampla in jurul tau decat ...ceea ce se intampla defapt.
alexa1986 spune:
Am trecut prin asta, a fost oribil
, si am incercat sa iert, suntem impreuna, de iertat l-am iertat, de uitat nu prea si au trecut doi ani de-atunci.Inca mai invat cum sa am incredere din nou in el, sper sa fie bine, stiu doar ca nu o sa renuntam la relatia asta decat daca o sa o mai dea in bara.
Dar 4 ani totusi e mult si daca nu poti trece peste, incearca sa stai o vreme fara el poate vei vedea lucrurile altfel
Bafta.
D-zeu ne iubeste!!!
Zina spune:
Va multumesc la toate pentru raspunsuri, ca v-ati facut timp....
Delia, ce bine ar fi daca as face ceea ce mi-ai propus. Pana la urma, cred ca asta este cea mai buna solutie pentru mine, cel putin acum. Adevarul este ca nu mai am incredere in mine, am numai ganduri negre, pesimiste, iar eu nu eram deloc asa. M-am hotarat sa schimb lucrurile astea, ce bine ar fi daca as reusi.