Cati dintre voi au iertat cu adevarat...???

Raspunsuri - Pagina 12

Inceputul discutiei

Link direct catre acest raspuns lemia50 spune:

Draga Zina ,ai scris ca 99% din barbati isi inseala nevestele.Eu vreau sa te intreb:cu cine le inseala?Nu cred ca o singura femeie este disponibila pentru toti cei 99.Intelegi ce vreau sa spun?
Cine stie sigur ca sotul o inseala nu poate merge mai departe decit in doua variante:
1)Are vocatia sacrificiului"femeia trebuie sa accepte,asa sint barbatii,familia trebuie pastrata ca altfel ne facem de ris,etc"
2)Ii convine situatia materiala sau alt aspect din familie si isi vede de viata ei si stie sa aiba si alte legaturi fara sa simta nimeni (pentru ca orice s-ar spune ,femeile sint mult,mult mai destepte decit barbatii).100% garantat,o femeie care este sigura ca este atragatoare pentru altul,nu prea mai observa mesajele din telefonul adversarului sau alte comportamente.
Parerea mea este ca intre cele doua situatii nu prea exista cale de mijloc.Asa ca,dupa ce ai primit atitea raspunsuri pro si contra (,vad ca ti-ai dat seama singura ca nu toata lumea spune ce gindeste cu adevarat)cred ca e cazul sa-ti iei singura soarta in miini si sa hotarasti ce ai de facut.
Oricum ,parerea mea ramine neschimbata:in momentul de fata pierzi timpul,dar va veni si momentul cind vei fi "coapta".
Te pup si-ti doresc numai bine.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela0521 spune:

Zina, ma bucur ca in sfarsit ai inceput sa vezi cu adevarat lucrurile! “Nu stiu, dar cred ca 99% dintre barbati inseala. Foarte, foarte putini sunt fideli, si aceia stau sub semnul intrebarii. Putini barbati sunt cu coloana vertebrala, putini stiu sa refuze o femeie, putini stiu sa se opreasca...”
Stiu ca te-ai suparat pe mine, si ai considerat o razbunare din partea mea ultimele postari, dar te asigur SINCER ca nu a fost vorba destre nici o razbunare sau rautate. Poate am fost putin exagerata, si imi cer scuze fata de tine daca ai perceput altfel cuvintele mele, dar chiar nu am intentionat acest lucru.
Doar am vrut sa iti trag un semn de alarma ca te invarti in jurul cozii, cum se spune, de 1 luna si jumatate. Am vrut doar sa realizzi ca nu esti singura aici, ca lumea te asculta si incearca sa te ajute postand zilnic raspunsuri (daca nu ne interesa de tine ingoram toate subiectul si nu mai raspundea nimeni, corect?), ca nu esti singura care a trecut prin asta si fete cu aceeasi experienta ti-au raspuns.
Ma bucur si ca ai ajuns la acea “concluzie” pe care speram sa o aud de la tine “Eu mai dau o ultima sansa sotului, una adevarata, nu una fortata, si-mi doresc sa fie bine. Eu incerc sa nu ma mai gandesc la ceea ce a fost, si voi incerca sa-mi traiesc si eu viata.”
Asta am incercat sa te fac sa realizzi, ca este timpul sa iti traiesti viata, cu bune si cu rele, fara sa iti mai faci tie reprosuri si procese de constiinta.
Pt ca, asa cum tot tu bine ai spus, in ziua de astazi sunt “tot mai multe persoane slabe, imature emotional. Foarte usor cad prada unei noi aventuri sau chiar ei fac victime, urmarind asta, simtindu-se numai asa bine.”



Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Zina spune:

Multumesc Mirela.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela0521 spune:

sunt de acord cu ioanaiub "ca cele sincere si fidele isi dau prea mult silinta, sa fie totul bine, si atunci mai si gresesc pe cand celelalte n-au nici o treaba, nu le pasa"
de obicei femeile crescute in familii unite si cu principii bine stabilite destre viata de famiglie, destre casnicie, se gandesc ca daca isi dau silinta sa fie perfecte, adik si sotii si mame si gospodine, totul va merge ca pe roate! Daca la ma mele lor a mers, la ele de ce sa nu mearga? Dar mai sunt si acea categorie de femei, c…., care nu sunt interessate de obicei nici sa fie sotii, nici mame, iar gospodine cu atat mai putin! Poate vor doar sa fie acele “norocoase”, cum tot ioana zicea, care “a gasit un fraier sa-i plateasca facturile, sa o plimbe, sa o scoata la restaurante, sa-i cumpere cadouri ... ca nu tine o viata? who cares? poate nici nu-si doreste asta”


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

eu vreau sa mai adaug ceva, ca sa nu-ti faci iar iluzii si sa fii dezamagita. imi pare rau, eu sunt mai directa si prefer realitatea, chiar daca nu-mi place, decit o minciuna ambalata frumos.
nu poti sa-i dai o sansa reala sotului tau daca el nu-si doreste acelasi lucru. asa ca, mai intii asigura-te ca sunteti pe aceeasi lungime de unda. altfel, tu vei da, vei astepta sa-ti raspunda, el n-o va face si ne intoarcem in acelasi punct.
ca sa reconstruiesti autentic o relatie de cuplu, dupa ce a aparut infidelitatea, dupa parerea mea, desigur, e nevoie sa arzi din temelii tot ce-a fost pina atunci si sa o iei de la zero. e nevoie de sinceritatea ambilor parteneri, chiar daca ce spun sau ce simt nu e intotdeauna magulitor pt celalalt, e nevoie de maturitate, de luarea unor decizii, de asumarea lor si a consecintelor ce decurg din ele. infidelitatea te pune fata in fata cu o alta latura a partenerului tau, dar si a ta. (nu vb despre tine aici, ci la modul general)
e o lectie de viata pt unii, pt altii trece ca si cind.. ca sa fie o lectie din care amindoi partenerii sa traga invataminte pt a nu se mai repeta drama asta teribila e nevoie de maturitate.
poti sa-i faci sotului tau o comparatie tehnica - ca sa inteleaga mai usor:) daca ai un accident de masina si nu repari masina, aceasta nu va mai merge la fel de bine ca inainte. din contra, va functiona prost si se va deteriora din ce in ce mai tare, fiindca o defectiune duce la alta. asa ca, daca ai un accident de masina, o duci in service, o repari, platesti reparatia - da, uneori costa foarte mult! - si abia dupa aia incepi sa ai pretentii de la masina sa mearga ca inainte de a o strica TU.
pt orice comportament de-al nostru exista un raspuns de la ceilalti. iar raspunsul asta oglindeste comportamentul nostru.
sfatul meu: asigura-te ca vb aceeasi limba pe tema relatiei voastre de cuplu, altfel te pregatesti pt noi dezamagiri.
ar fi mult mai bine daca ati face terapie de cuplu, dar nu stiu daca el ar accepta. ca sa accepte ar trebui sa accepte sa-si plateasca greseala, adica sa-si asume vina. ei... greu, dar poti sa incerci sa-i propui.
eu iti tin pumnii!

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns Zina spune:

Ilia, raspund repede, am un pic de treaba...
Sotul mi-a spus ca doreste o schimbare reala, in bine, pentru noi, de aceea m-am gandit sa mai dau o sansa.
Nu stiu daca nu ar fi de-acord cu terapia de cuplu, daca i-as spune, poate ar accepta, dar atunci ar trebui sa "bage la cap" tot ce i se va spune acolo, nu sa-i intre pe-o ureche si sa-i iasa pe alta.

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela0521 spune:

Lamia cele 2 variante sunt discutabile.
Sunt oare de condamnat femeile care aleg sa traiasca in casnicii sortite adulterului? Eu zic ca NU!
Este acea categorie de femei, mult prea slabe sa lupte si sa isi traiasca viata pe cont propriu, care provin din familii sarace, material vorbind, care sunt invatate/sfatuite sa indure, sa accepte orice, pt a asigura o viata decenta copiilor chiar si alaturi de sotul adulterin, pt ca “asa sunt toti” si o data maritata e o rusine sa ramai fara barbat.
Fiecare isi cunoaste limitele, vinta, puterea de a lupta si de a reusi sa supravietuiasca, in ciuda tuturor greutatilor vietii, singure fara sot (si cu 1-2-3 copii pe umerii lor) sau sa isi refaca viata alaturi de un alt barbat.
Cred totusi ca putine au puterea sa puna punct si sa o ia de la capat cand este vorba doar de adulter. Mojoritatea spera ca situatia se va revolva, ca a fost doar o data si nu se va mai repeta, sau ca o data cu trecerea timpului, cu cresterea in etate, barbatii se vor lasa de acest hobby de a cuceri/bifa/marca la alte femei.
Da, probabil ca este mai usor sa te desparti atunci cand sunt si alte probleme/vicii la mijloc: bautura, jocuri de noroc, bataie, jigniri etc. in situatia asta probabil ca sunt mai multe femei care decid sa puna punct cu orice pret fara sa regrete si sa se uite inapoi.


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns ilia_99 spune:

Citat:
citat din mesajul lui Zina

Ilia, raspund repede, am un pic de treaba...
Sotul mi-a spus ca doreste o schimbare reala, in bine, pentru noi, de aceea m-am gandit sa mai dau o sansa.
Nu stiu daca nu ar fi de-acord cu terapia de cuplu, daca i-as spune, poate ar accepta, dar atunci ar trebui sa "bage la cap" tot ce i se va spune acolo, nu sa-i intre pe-o ureche si sa-i iasa pe alta.



I never promised you a rose garden:)
n-am spus ca o sa fie usor, am spus ca merita, cel putin dupa parerea mea. pe mine terapia m-a uluit cu descoperirile pe care le-am facut in legatura cu mine. da, tb sa bagi la cap, dar si sa-ti deschizi si capul si sufletul. dar, pina la urma, ce altceva te imbogateste mai mult decit ce faci pentru tine si cu tine?

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns balanta spune:

...daca nu ar exista sexul cred ca nici divorturi nu ar mai exista...sute de divorturi pe tema adulterului...si pentru ce?...stim ca sexual practic, cred ca si barbatii si femeile nu pot trai zeci de ani cu o singura persoana...si eu cred ca poti iubi pe cineva chiar daca faci sex cu altcineva...poti iubi o viata un barbat la care nu ai poate acces si sa faci sex cu sotul...nu cred ca iubirea se pune in discutie...candva credeam ca voi...acum nu mai cred si e naspa...

Mergi la inceput

Link direct catre acest raspuns mirela0521 spune:

balanta, nu am inteles din ce ai postat ce anume e naspa. ca nu mai crezi ca noi (cum ai crezut odata)? sau ca ceea ce credem noi, ca se poate si o viata fara adulter, este naspa?


Eu + Rares (19 aug 2006) + Rebeca (4 iun 2008)

Mergi la inceput