vreau sa ma educ(3)

ladyJ spune:

Si PS:
persoanele care sufera de tulburarea borderline de exemplu(tulburare intalnita in general la persoanele care au suferit abuzuri sexuale in copilarie), simt nevoia de a se ´´pedepsi´´ considerandu-se vinovate de faptul ca au ´´atras´´ sexual abuzatorul.
Si in consecinta, isi strang cosurile de pe fata pana la sange, se freaca, se mutileaza aproape, si asta nu tot timpul ci atunci cand presiunea este enorma.
In acest fel se pedepsesc facandu-se ´´urate´´ si totodata se ´´curata pana la radacina de murdarie´´

viviana spune:

Nelia,
Am urmarit-o. A fost si este o fetita activa careia nu-i place sa stea fara sa faca ceva. Si le roade pur si simplu din plictiseala. A inceput pe la 4 ani. Nici macar tensiune, anxietate sau stress.
Si in ani a devenit un fel de tic.
Nu si le roade niciodata pana la sange.

Soru-mea si le rodea pana la sange mai ales in starile de tensiune. Sa stai alaturi de ea la un film era un adevarat calvar auditiv.

Eu dorm cu dintii stransi, si cateodata ma trezesc pentru ca ma dor maxilarele.


Mediajust, nu stiu bancul cu cotul si nici nu mi-l pot linge.


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

mianna spune:

deci faci parte din cei care au incercat?

(cam asta era bancul: este anatomic imposibil sa-ti lingi cotul, cu toate acestea, 75% din cei care au aflat asta au incercat sa-si atinga cotul cu limba daca Mediajust se referea la alt banc, asteptam varianta ei, eu doar pe asta o stiu)

Mediajust spune:

Da, asta e - .

Si eu am un tic (urat ca orice gest de soiul asta) - bat "darabana" cu unghiile in masa/poseta/picior cand sunt tensionata. Trebuie sa fac eforturi sa ma controlez, mai ales cand sunt intalniri in care nu trebuie sa-mi transpara starea.

nelia spune:

Ba, ce idee! Nu stiam bancul si nici nu pot sa-l ling (si culmea este ca abia acum mi-am pus problema asta), dar as putea sa-i propun sotului sa si-l linga in loc sa si-l frece si daca reuseste, il las in pace. Dar mersi de banc, fetele mele sint ocupate pentru urmatorul sfert de ora, incearca sa vada care ajunge prima cu limba la cotul personal.

Viviana, si eu imi maltratez umerii, aparent calma, daca stau la calculator si citesc ceva care ma prinde sau daca stau pur si simplu, gasesc eu ceva de rupt pe acolo. De fapt, nu suport nimic pe mine sa nu rup eu um mic, tare ma enerveaza acest lucru... dar nu ma pot abtine. La inceput nu-mi dau seama ca incep si nici de ce... dar apoi, cind vad ca iar am inceput... si daca am inceput si am ce rupe, ma opresc greu.

Asa si cu unghiile, ca stiu de la prietena mea, daca rupa o bucatica, apoi tot rupea ca sa le netezeasca, si apoi si se pareau ca nici celelalte nu sint prea drepte... iar sunetul care il scotea cind le rupea ii dadea o stare de bine... ei, ca noi... La un moment dat, mi-a venit minunata idee sa-i dau ambalaj din ala cu bule, sa le sparga... nu-si mai rodea unghiile pina cind nu termina de pocnit toate bulele. Unghiile nu si le mai roade, acum e dependenta de calatorii, asta dupa ce a trecut prin mai multe si i-a trecut... de data asta ma rog eu sa o tina pina vede toata lumea. Dar bule mai sparge citeodata... cind ii pica in mina vreun ambalaj din asta.

Ei, spuneam ca la inceput nu-mi dau seama, apoi se agraveaza situatia si o fac atit de sistematic ca nu mai ramine nimic... nu vreti sa stiti cum arat in perioadele in care chiar sint tensionata. Desi, gestul pare lipsit de cauza la inceput, daca analizez bine, intotdeauna ma streseaza ceva, intotdeauna e ceva care duce la acest inceput. Poate fi ceva minor, dar daca am inceput... termin, ca io sint fata constiincioasa. Dar am observat ca sint perioade lungi in care am umerii curati, uit de obicei... si daca ma uit cu atentie, mi-e bine sau s-a intimplat ceva bun care compenseaza lucrurile marunte mai putin bune.

Si apoi, s-ar putea sa o faca din plictiseala. Daca este o fiinta activa, plictiseala, faptul ca nu stie ce sa faca, ce sa mai intoarca pe dos (cred ca fetele noastre s-ar intelege tare bine, adica cea mare a mea cu a ta!) poate fi un fel de anxietate pentru ea, asa cum faptul ca are ceva de facut poate sa creeze anxietati persoanelor mai putin active. Dar eu zic ca, mai degraba, rosul unghiilor la fata ta a inceput ca un raspuns la ceva, la o stare, si continua astazi ca o obisnuinta pentru ca iti spun sigur ca daca auzi un om care isi roade cu pasiune unghiile vorbind despre pasiunea lui, iti vine sa-l crezi, pe bune...

Eu am mai avut una cind eram mai tinara: ma pieptanam! Dar asa, tot timpul de ziceai ca sint Ileana Consinzeaza, si nu eram. Parul era des, lung, frumos ce-i drept, de Ileana... dar la mine pieptanatul era un gest care ma linistea.

Apoi, crescind, am citit ca da, pieptanatul are si el beneficiilelui si, din citeva motive, nu le intind aici, poate linisti pe cel care o face. Dar va dati seama ce nelinistita eram daca ma pieptanam 5 minute la fiecare jumatate de ora sau sinteam nevoia sa o fac. Iar cind il prindeam, ma sufocam...

Deic, stau bine de tot cu mansarda, nu?

Denizel, imi place ce ai scris acolo, mult de tot. Vreau si io! Numai ca eu nu stiu de unde sa iau tot ce spui tu acolo, unele nici nu stiu ce sint. Poti tu, daca ai timp, sa ma trimiti la link cu produsul, cum arata, ca sa stiu exact sa caut traduceri si apoi in magazin? Dar macar sa stiu ce caut.

Si mie imi place avocado, am si citeva retete preferate, una cred ca seamana cu cea a lui Denizel parca. Le pun cind am timp, sint supergustoase.

Noi am scos mezelurile, salamurile, mincam rar de tot, daca mai facem o pizza (stiu ca se pot inlocui si acolo, dar citeodata ne e pofta) si le-am inlocuit cu tot felul de paste... si sint mereu in cautare de retete de acest gen, sa se poata face sandwich-uri... si de salate.

Noi nu sintem carnivori, nici unul, mincam foarte putina carne, dar vrem sa o reducem cit mai mult posibil. De fapt, eu am fost vegetariana vreo trei ani si m-am simtit tare bine! (ei, acum recunosc ca aveam si motive, dar cred ca si de la lipsa carnii mi se putea trage starea de bine). Asa ca, ma intereseaza mult de tot retete din astea de 'ceva'-uri rapide si cu de toate, care dau energie, nu ingrasa si sint bune la gust.

CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU

lorelaim spune:

Ati incercat yoga? Respiratiile yoga ajuta enorm la detensionare... Exista DVD-uri si carti cu yoga pentru copii si ado.
Sau mangaiatul unei pisici ... mai ales daca si toarce e un adevarat rasfat pentru relaxare.
Apropo de micul dejun - pentru picea mea e "standard" de vreo 5 ani incoace: un "nectar" din 5-7 capsuni, o lingurita mica de polen, o lingurita de miere, 1 banana bine coapta, o para/mar si 1/2 pahar cu apa - se mixeaza totul si se bea langa o feliuta de paine cu un si sunca/ou (vara se pot face si alte combinatii cu piersici, caise zmeura, etc)

viviana spune:

Lorelaim,
Si eu fac asa nectar, dar ii pun in loc de apa lapte si adaug gheata.

Nelia,
da se poate sa ai dreptate. Dar, sincer sunt ani de zile de cand nu m-am mai gandit de ce isi roade unghiile. Si parerile sunt atat de impartite... Am citit de exemplu ca un procent mare din copiii care isi rod unghiile este format din cei care si-au supt degetul.

Oh, din cate ai scris de cea mare sunt convinsa ca s-ar intelege si ca ar face o gramada de prostii impreuna. Sunt convinsa ca ar explora si si-ar forta limitele. Genu'ala de copii pe care nu stii de unde sa-i apuci...

Anul trecut vorbeam cu fosta invatatoare a fi-mii si imi exprimam mirarea la faptul ca ea, fara sa vrea, starneste mici invidii si gelozii.
A inceput sa rada si mi-a zis:
"Pai, e un copil care nu alege calea usoara, dreapta, ocoleste mult si nu numai ca ajunge la finish cu bine, dar si inaintea celorlalti. E normal sa starneasca gelozii."




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

olympia spune:

Viviana, eu mi-am ros unghiile... . Nu rau , adica stiu ce inseamna rau ca aveam o colega cu degetele ca botul de rata, si unghii de o jumatate de cm. Era o fata vesela , vioaie, sportiva. Privind in urma cu ce stiu acum, realizez ca desi pe atunci o invidiam ca o lasau parintii oriunde (excursii, discoteca) si credeam ca n-are nicio problema, totusi cred ca atmosfera la ei nu era prea vesela si ea ca facea si destula treaba in casa. Avea parinti in varsta si o sora mai mare care nascuse doi gemeni studenta fiind, locuia cu ei, sora cea mare a repetat niste ani de facultate, toata familia a avut niste ani grei, cu eforturi multe si nu numai financiare.
Eu in schimb, desi eram /paream tot vesela, prietenoasa si vioaie, aveam permanent in suflet grija de a nu fi destul de buna in orice situatie. Ai mei imi spuneau ca invatatul e pe primul loc, ca-s exceptional dotata comparativ cu altii si de aceea e datoria mea sa dau TOT ce pot pentru asta, asa ca aveam discutii si pentru 9, ca sigur puteam 10, nu mai zic ca 8, deja era "pragul de avarie"... Adica ei erau convinsi ca pot 10 la toate fara probleme, daca-s mai atenta, mai constiincioasa si ma stradui doar un pic . Iar eu stiam ca asta e uneori adevarat dar sigur nu era adevarat intotdeauna si ma macina teribil vina de a nu fi permanent la inaltimea asteptarilor lor, orice performanta a mea era un precedent ce ridica mai sus stacheta. Nu se vedea din afara, paream vesela, si nepasatoare, de-aia poate ma si presau in plus si iaca cercul vicios. Si-mi rodeam unghiile cand n-aveam ce face, "de plictiseala"... Daca i-ar fi intrebat cineva pe parinti, ei ar fi zis ca mie imi place sa invat, ca o fac de drag, ca ei ma iubesc si-mi asigura tot ce-mi trebuie, ca n-au probleme cu mine si ca sigur nici eu n-am nicio problema.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina

lorelaim spune:

Viviana - eu nu pun lapte de teama sa nu fermeteze... (lapte cu capsuna sau piersica... cred ca fermeteaza in stomac...) si daca memoria nu ma insala, in yoga se recomanda sa nu se bea nimic RECE pe stomacul gol... toate bauturile (apa, ceai, suc de fructe, nectar, etc) ar fii bine sa fie la temperatura camerei sau chiar un picut caldute...

Apropo de copii de tipul "More Intense, Sensitive, Perceptive, Persistent, and Energetic" pentru care "learning in the hard way" este... normal - o carte super pentru parinti este http://www.amazon.co.uk/Raising-Your-Spirited-Child-Perceptive/dp/0060739665/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1287913104&sr=1-1-spell
si o alta carte pentru parinti a caror copii sunt perfectionisti, sau short-fused (hot temper) sau timizi (sau poate ca parinti lor sunt asa )... http://www.amazon.co.uk/Freeing-Your-Child-Negative-Thinking/dp/0738211850/ref=sr_1_1?ie=UTF8&qid=1287913298&sr=1-1

accept92 spune:

Inteleg ca multa lume se imbraca prea subtire iarna, dar prea gros vara...nimeni? Eu umblam vara in bocanci, blugi negrii super stramti si hanorac prins de mijloc cu manecile trecute prin gaica de la blugi. In sus eram uneori mai lejera, nu era mereu tricoul negru, dar la un concert era musai si ala. Si parul mare si des pe vremea aia, nu-l prindeam nici batuta. Cred si eu ca se cerea multa bere.:)))


In alta ordine de idei fata mea cea mare isi rupe unghiile. Nu le roade, le rupe cu mana. Si la maini si la picioare. Maica-mea avea un tic sa-si traga firele de par din crestetul capului in sus. Eu daca fac matreata stau numai cu mainile prin cap. Daca n-am e ok, nu-mi lipseste...dar daca am...nici la munca nu ma pot abtine. Pe fi-mea o apuca daca se uita la desene, in masina in timp ce priveste pe geam si am constatat de cand intru noaptea la ele in camera sa o alaptez pe cea mica ca...si noaptea si le rupe. Tensiunea se elibereaza cumva in perioade de calm? Mi-a zis cineva ca un tic e cu atat mai grav cu cat se manifesta mai la mansarda...adica la cap e cel mai grav, in jos mai putin grav. Eu cred totusi ca e si o chestie de placere. Am cunoscut o tipa care avea un arc pentru detensionare. Avea cam 3 cm lungime si diametru de 1 cm, in rest era ca un arc de pix. Il purta in permanenta la ea si cand astepta, cand era stresata se juca cu el. Ma gandesc serios sa-i leg si lu fi-mea unu de gat.