-25%,Cum ne redistribuim cheltuielile?

Mediajust spune:

Probabil Edip se referea la "calificare" in sens de specializare vandabila, nu de o hartoaga care doar atesta ca esti absolvent.
In conditiile in care navalisti s-au facut multi, dar santiere nu prea mai sunt, aceasta calificare nu mai este interesanta, deci trebuie gasite solutii (cursul de RU poate fi una - chiar daca si acolo piata cred ca este saturata).
De fapt, altceva voiam sa-ti spun. Am o familie de rude, nu-s chiar tineri (40-45), ingineri navalisti. Au lucrat la santierul din Mangalia, apoi si-au facut o firmulita care lucra in subcontractare cu acelasi santier. Cand lucrurile n-au mai mers, au incercat sa se orienteze spre nave mici, au muncit pentru un club de yacht, vreme in care au tot cautat variante. Au gasit Aker Norvegia, a plecat el pentru un contract de 6 luni (nu grozav platit), a muncit pe rupte, s-a remarcat, a inceput sa fie apreciat, a avansat, si-a luat si nevasta si copiii - si acum au o viata pe care ne place s-o numim "decenta". Au luat-o de la capat la jumatatea vietii, cu copii destul de mari ca sa aiba probleme de adaptare (14-16 ani, nu gradinita), cu dificultati de limba (inteleg ca-i foarte grea) - dar sunt multumiti si, cel mai important, se respecta pe ei insisi. Asta cred ca-i de baza.
Imi vei spune ca nu seamana o situatie cu alta, ca fiecare le stie pe ale lui, ca au avut noroc - este posibil sa fie si asta, dar cert este ca s-au zbatut cu determinare.

Cred ca ar trebui sa incepem sa ne lamentam abia cand tot, dar absolut tot ce ne sta in putere a fost epuizat (asta inseamna in primul rand ca nu mai avem cum sa ne reorientam profesional, sa progresam, sa fim destul de utili ca angajati pentru a nu primi 5 lei si-o disponibilizare).

Mediajust spune:

Am auzit zilele trecute o istorioara "de criza", v-o spun si voua, poate foloseste cuiva pentru a raspunde la intrebarea din titlu.
Familie de tineri, 2 copii destul de mici. Le mergea destul bine si - ca tot romanu' - si-au facut imprumut la banca pentru un apartament cu trei camere, plus alte rate marunte pentru aparatura, mobila.
Ea - economista - a stat in doua CIC-uri innadite, cand a terminat si-a pierdut slujba dupa un an. El a fost disponibilizat dintr-un service auto in care lucra (inginer mecanic) - si lucreaza ca agent de vanzari (distribuie suc la magazine). Sigur ca banii nu mai ajungeau, mai ales ca ea, isteata-foc, a acceptat o leafa mizerabila legal (cateva milioane, juma de norma) iar restul la negru, deci si indemnizatia de somaj ca atare.
Dupa ce i-au somat in cateva randuri pentru neplata, in pericol de a li se lua casa si de a ramane la gara, au gasit urmatoarea solutie. Si-au inchiriat apartamentul din centru, si cu lacrimi in ochi s-au mutat din "lucrusoarele noastre" intr-unul inchiriat pe bani putini, undeva la margine. S-au carpit asa din diferentele de chirie vreo cateva luni, apoi au gasit intr-o comuna la 20 km de oras o familie de batrani cu gospodarie mare, care aveau nevoie de ajutor. S-au mutat acolo, contra casa si masa din curte (animale, legume). Nu este usor sa pleci de la mall la tara, ea nu merge la camp, dar lucreaza in gradina si livada, plus ajutor la gatit/curatenie, stau intr-un corp de casa cu 2 camere separat de proprietari. Copiii zburda prin curte, el si-a renegociat contractul si a primit permisiunea de a folosi personal masina de distributie si face naveta. Nu este o mare fericire - dar reusesc sa-si plateasca ratele, copiilor nu le este foame si frig.
Mie mi s-a parut o rezolvare buna a unei situatii grele (recunosc ca nu m-ar fi dus capul la asta, eu m-as fi gandit la o solutie prin care sa vanda apartamentul cu un antecontract, sa achite creditul si sa-si cumpere ceva mai mic - dar uite ca nevoia aduce si idei.)

Andries spune:

Ideea este ca si daca te lamentezi si te vaicaresti, nu va veni nimeni sa-ti bage macar un leu in plus in buzunar. Trebuie sa gasesti solutii. Partea mai proasta este ca azi in Romania TOATA LUMEA trebuie sa gaseasca solutii, banii sunt putini si joburile nu mai sunt cum erau in 2007 (ma rog...exaceptiile fac parte din actuala clasa politica preocupata de propriile furaciuni). Cam asta e, toti trebuie sa dam din coate, ceva mai tare decat credeam ca va fi nevoie.

Iar partea cu impozitele e dureroasa, totusi nu stiu cine-mi starneste mai mare furie (ca la mine dispretul genereaza ignorare, dar furia conduce la ceva actiune) studentul sau profesorul care da 20 de ore meditatii sau afaceristul care-si construieste o "arhitectura fiscala"? (la limita legii, de nu-i mai da de cap nici mama DNA -ului)

Andries

ioanadara spune:

Nu stiu cine iti starneste mai mare furie dar stiu sigur ca atata timp cat profesorul se va putea sustrage de la plata impozitului in mod sigur afaceristul se va sustrage si el.
Si din impozitul (mare) ce ar fi trebuit dat de afacerist un anume procent ar fi intrat in imbunatatirea vietii profesorului ce ar avea un venit prea mic.Deci, implicit cel ce pierde din sustragere nu este afaceristul ci proful.

mianna spune:

intrebasem cum e cu 1000 de euro. multumesc. 400 + 400 + 150 + 50 = 1000. deci ma opresc dupa primele 4 randuri. adica ... inainte de alte facturi, de sanatate, de vacante mai mici sau mai mari si de consumabile. nici vorba sa-mi mai ramana apartamentul, masina, a doua casuta sau banii albi. zilele par deja destul de negre.

capcaunul spune:

... adica trebuie sa faci copy-paste, nu copy-cut-paste, cand ma citezi.

Repet (cu exactitate) pentru tine calculele:
300 + 400 + 50 + 25 + 25 + 50 + 25 + 25 + 100 = 1000. All-inclusive. Adica si sanatate, si alte facturi si consumabile, si vacante.

Apartamentul, masina si a doua casuta NU intra in categoria viata rezonabila pe timp de criza cu buget limitat. Ele intra, asa cum am precizat, in transa 1000-2000 euro. Cine le doreste trebuie sa munceasca mai mult pentru ele. Sau sa stranga cureaua si mai tare.

capcaunul spune:

Si un amanunt care deosebeste lista mea de listele majoritatii romanilor. Pe primul loc, cu ponderea maxima in bugetul dat de mine ca rezonabil, sta educatia copiilor (40%). Majoritatea romanilor pun pe primul loc ca pondere in bugetul familial apartamentul si masina (deseori peste 50%). Tot o chestie de mentalitate, nu de politica.

Edit: majoritatea romanilor cu venituri peste medie. Pentru cei care traiesc cu 2000 lei pe luna invatamantul de stat ramane singura alternativa. Care, bun rau, cum o fi, totusi exista. Si care fara a ne plati CORECT taxele nu poate fi decent.

mianna spune:

cut era la partea de care nu intrebasem. variabilele iti apartin, deci am inteles ca intretinerea poate ajunge la 150 de euro (presupun ca pe timp de iarna, care tocmai a batut la usa) si ca transportul poate fi si 50 de euro.


ultimul paragraf citat iti apartine. 1000E/luna acopera acele investitii. asta ai scris-o tu. eu doar nu-nteleg de unde.

repet, asta daca vorbim despre 1000 de euro pe familie.

capcaunul spune:

Reciteste cu atentie, te rog, postarea mea de pe pagina 13!
Citez din ea:

mia de euro care acopera investitiile este adaugata la mia de euro care asigura traiul rezonabil. Rezulta cei 2000 de euro ai clasei de mijloc de care vorbeam mai departe.

Mediajust spune:

Capcaunule - cu tot respectul pentru cum iti organizezi banii - eu parca n-as asocia cartile cu mobila, bijuteriile si terenurile. Carti imi cumpar saptamanal, celelalte la cativa ani sau niciodata.
Asa ca daca ai "trage" aceasta cheltuiala/investitie obligatorie acolo unde ii este locul, adica la educatie/instruire/perfectionare (pe ultimele doua chiar nu le-am regasit nicaieri in planul tau - ai luat in calcul doar educatia copiilor!!! or, nu-i nici pe departe asa!), cred ca nu mai iese socoteala.