"Sa nu stie copilul cati bani au parintii"?

Lali spune:

Eu incerc sa nu folosesc cuvantele nu pot/nu vreau.
Suntem inca mici si intrebarile sunt mai mult generale si starnesc hazul dar m-au facut sa imi pun aceasta problema. De exemplu am trecut pe langa un show-room auto si a intrebat baiatul meu: "de ce nu oprim tata sa ne cumparam si noi un Ferari?"
Stiu ca e o intrebare de copil mic, inca dar m-a facut sa ma gandesc la intrebarile ce vor urma si mi-am facut urmatoarea "strategie"

I-am raspuns ca masina aceea e frumoasa dar costa multi bani si trebuie sa ne gandim (pana mai creste) la o metoda de a face acei bani daca isi doreste masina. Am ajuns la concluzia ca trebuie sa muncim mai mult.
Ideea este ca vreau sa nu ii raspund negativ si sa-i generez frustrari ci sa-i inoculez ideea ca depinde de munca/perseverenta/efort/folosirea sanselor sa iti poti permite luna de pe cer.
Adica acum nu, dar pe viitor de ce nu ? Sa ne gandim impreuna cum.
Asa mai vorbim si despre meserii si despre ce inseamna sa fii bun in meserie, sa-ti placa ce faci, etc. Nu stiu cat mai tine dar cred ca e mai sanatos sa ii arati posibilitatile de a face sau avea un lucru decat sa il convingi ca e imposibil.
De asemenea datul ochilor peste cap si explicatia ce-ti trebuie tie bluza de mai stiu eu cati bani sau telefon nu stiu de care nu cred ca sunt de folos in discutia cu un adolescent.

Lo_li_Ta spune:

In Romania se intampla.
Multumesc pt raspunsuri! Asa cum banuiam, e un subiect incalcit.
Maru, e f frumos cum gandeste fiul tau Dar la noi, puteti spune cu mana pe inima unui copil ca daca invata va avea aproape tot ce-si doreste? Asta imi aminteste de un coleg de-al ei care imi spunea ca i-ar placea sa fie profesor, da' ce e prost? Mai bine incearca sa fie doctor, macar ia spaga.. Sau o fata cu "n-as refuza un Irinel".
Ceea ce a spus Marius ma macina si pe mine, "Daca pot, de ce sa nu fac?" De fapt, sunt tentata mereu s-o fac, sa ma zbat, pt ca e un copil bun si cu picioarele pe pamant. Per ansamblu, asa cum ziceti, tine de educatia primita pana acum si n-ar trebui sa am emotii, dar nah, stiti cum e. In plus, e cam prima oara cand a parut preocupata.

filofteia spune:

1. Eu nu cred asa... parerea mea este ca trebuie sa invete sa discearna pe ce merita si pe ce nu sa dam banii.
2. Da si eu ii fac placeri, dar nu mofturi... Exact cum spunea viviana... pot sa-i iau I-phone... dar nu pentru a se da grozav la scoala...

Eu cred ca este o perioada (mai lunga ) in care copiii se dau grozavi la scoala ... important este cum trece pentru perioada asta (care cred eu ca o au toti) si cu ce ramane dupa ea...
Adica sa nu ramana cu conceptii de genul celor date exemplu de Lo_li_Ta :


Inca militez pentru o meserie facuta de placere in primul rand ... Orice meserie facuta cu drag si pasiune iti aduce impliniri ... si materiale.

addinel spune:

si eu sunt de aceeasi parere. si pot da exemple cum meserii gen profesor pot aduce bani frumosi, chiar si in romania noastra aflata in criza. cu o singura conditie: sa fie facuta cu pasiune si implicare maxima. eu as fi fost curioasa sa aflu de la baiatul respectiv de ce i-ar placea sa fie profesor. despre replica fetei cu "n-as refuza un irinel" nu pot spune decat ca mi se pare trist si sunt absolut sigura ca e rezultatul unei educatii aiurea.

de fapt problematica asta a banilor mie mi se pare interesanta din alt punct de vedere. nu daca ii cumpar sau nu ceva copilului, daca imi permit sau nu anumite lucruri. ci cum reusesc sa ii insuflu copilului niste principii de viata, o scara de valori sanatoasa. bine, aici veti spune ca asta cu scara de valori e relativ, difera de la persoana la persoana. este adevarat, dar cred ca a ajunge sa spui "n-as refuza un irinel" avand in minte banii lui, clar nu e ok pentru nimeni. bine, exista cvarianta ca fetei sa ii placa fizic de irinel si daca e asa, e ok sa nu il refuze.

addinel spune:

si ce te faci daca ramane copilul cu impresia ca nu muncesti destul? si va creste cu gandul ca daca ai munci tu mai mult el ar putea avea ce isi doreste? mai mult, de-aia nu are pentru ca voi nu munciti de-ajuns.

eu i-as fi raspuns ca lui tati nu ii place ferari, el prefera masina X. as fi directionat cumva discutia spre faptul ca ferari-ul acela nu e scopul suprem al oricarui om de pe pamant, ca ferari e masina de curse, noua ne trebuie una care sa faca x si y. asta pentru ca spui ca e micut baiatul tau. daca e mai mare, evident discuti altfel caci unui adolescent de 16 ani e stupid sa-i zici ca nu iti place ferari ci dacia pe care o conduci.

tu ai pus punctul pe I cumva. eu vreau sa imi cresc copilul astfel incat la adolescenta sa nu vrea un lucru doar ptr ca se spune/ considera in grup ca lucrul ala e cel mai minunat. sa vrea ceva pentru ca ii place/ are nevoie/ etc.

Lo_li_Ta spune:

Addinel, baiatul voia sa fie prof ca sa faca "ce nu stiu astia comunisti, sa fiu cool si aproape de elevi". Ai pus bine problema, asta incercam si eu sa sugerez mai sus: ce te faci daca concluzioneaza ca e vina ta ca n-ai bani de ferrari.

Si zicea filofteia cred ca nu ii face mofturi si placeri, ca nu-i ia Iphone ca sa se dea smecher...dar unde-i granita?

filofteia spune:

Ei... asta cu granita ii mai greu de definit. Cred ca si asta depinde de copil si parinti... nu exista o reteta universal valabila.

In ce o priveste pe sora ta... pare o fata foarte buna, constienta de ce se poate si ce nu.

addinel spune:

uneori e greu cu granita, alteori nu. depinde de la caz la caz. daca vrea IPhone ca a citit pe net despre el si e oricum pasionat/a de tehnologie si e uimit de ce minuni poate face, e placere. daca vrea pentru ca o persoana/ doua/ cinci din grup are si e cool sa ai, e moft. aici dam in alta- comunicarea dintre parinte- copil, cat isi cunoaste un parinte copilul, etc.

si acum dau din casa... eu am crescut-o pe sora mea pentru ca atunci cand ea era adolescenta parintii nostri s-au dus, deci am experienta ta. a fost un adolescent minunat din punctul meu de vedere- fara fite, si-a vazut de carte, etc. si i-am dat mai tot ce a dorit, pentru ca dorea lucruri pertinente. si chiar daca uneori sarea calul, o rasplateam pentru ca eu credeam ca merita si vroiam sa acopar un gol, sa nu prinda radacini ideea ca "daca mai traiau mama si tata...". dar sunt sigura ca daca as fi observat ca o ia pe aratura si exagereaza as fi spus stop joc. de-aia spun ca depinde de la caz la caz unde stabilesti granita.

Luna1 spune:

In Romania copiii au Iphone?

Eu de ex tocmai am luat un nou job si Cosmin (9 ani) m-a intrebat cat castig, i-am zis.

Si da, stie ca ne putem permite poate mai mult, desi are tot ce-i trebuie, insa mai stie ca noi ca familie punem pe cat putem accent pe experiente placute decat pe chestii materiale. Mai concret si el ca si noi parintii apreciem mai mult o vacanta frumoasa undeva decat genti de 2000 euro (my god, cunosc si eu aici ceva oameni cu bani care clar si le pot permite, dar nu platesc dom'le atat, apreciaza munca depusa de ei pt banii respectivi ceva mai bine) sau mai stiu eu ce.

My reason

Lali spune:

Discutia a fost mai lunga decat ceea ce am scris aici si nu s-a ajuns la acea concluzie, dar e un punct de vedere la care ma voi gandi. Oricum incerc sa ii spun ca necesitatile lui sunt in sarcina parintelui si sa fac cumva in timp diferenta intre necesitati si capricii. Asta nu inseamna ca nu e bine sa incercam sa ne satisfacem si unele si altele dar nu trebuiesc confundate.