Cum sa fac sa accepte ca are un frate?

ymca spune:

pentru petrecut ceva timp doar cu ea

- cand se intorcea de la gradinita, dupa masa de pranz, eu culcam doar bebele si faceam activitati cu cea mare. Asta era timpul alocat numai pentru ea si placerile ei, fara sa fim deranjate de nimeni. Exista riscul ca seara sa fie extrem de plangacioasa, dar am preferat mereu varianta asta. O culcam devreme, la 19.30-20 era deja in pat, si a doua zi era odihnita la gradinita. O data cam la 3-4 zile solicita ea sa doarma la pranz si dormeam si eu cu ele. Mereu am avut incredere ea, ca stie mai bine decat mine cand vrea sa doarma la pranz si cand nu.
- apoi seara, cand vine buni, eu as lasa-o 30 min cu cel mic, si as pleca cu ea pe undeva. noi avem o librarie mica, de cartier, aproape de bloc; si mergeam acolo si-i luam niste creta, faceam un sotron si saream prin fata blocului; sau ieseam la cules de frunze/ghinde pe care le aduceam intr-o punga acasa; observati de melci dupa ploaie, sau iar la librarie de unde mai luam niste cartoane colorate sa le decupam acasa cand doarme bebele.
Cu alte cuvinte, nu faceam cine stie ce mare lucru, dar era o jumatate de ora doar cu ea, in care mai vorbeam de-ale noastre, o mai intrebam de gradinita, nu vorbeam despre sora ei.


despre jucarii

- la noi cel mai bine a functionat "schimbul"; si imprumutatul jucariilor dar schimbul e ceva de vis; si acum, cand au mai crescut, isi negociaza ele singurele schimburile, iar cea mica face cele mai dezavantajoase trocuri dar e mandra nevoie mare
- apoi le placea sa le spun eu ca pe rand se pot juca cu o anumita jucarie, si ma prefaceam ca notez pe un caietel: acum e randul lui X 1 minut, acum e randul lui Y; copilul mic nu intelegea mare lucru, dar cea mare era multumita de impartire

despre sentimente

nu ma pricep foarte bine in zona asta, dar am citit o carte care mie mi-a mers la inima Siblings without Rivalry (nu o am tradusa dar e usor de citit si cu exemple multe, unele din ele exprimate prin niste secvente din alea ca din revistele de desene animate)
la carte scrie ca cel mai bine e ca atunci cand copilul mai mare spune "nu-l iubesc, nu e fratiorul meu" tu sa nu vii cu "dar e fratiorul tau, nu se poate sa nu-l iubesti" ci sa vii si sa o ajuti sa-si identifice sentimentele si sa si le exprime; ceva de genul " esti suparata/furioasa pe el? ai vrea cateodata sa-l ia mami si sa-l duca inapoi? eu de aici teseam o poveste cu unde sa-l trimitem: la mamaie in sufragerie? pe masa aia a ei cu poze multe? nu cred ca incape, sa il punem intr-o cutie cu papusi? sau sa-l trimitem pe un norisor alb si pufos? iti dai seama cat de bine se doarme acolo?" Adica am vazut ca fetita ta spune ca "nu ii place de bebe" si cica e bine sa o ajuti sa-si exprime sentimentul asta, si nu sa i-l interzici, spunandu-i ca " noi suntem o familie, chiar daca nu iti place asta, etc". Sper ca se intelege ce zic, nu este zona mea forte (eu sunt mai mult o mama entertainer).

cand se bateau, la fel in carte scrie ca ii poti spune celui mare sa-ti exemplifice furia pe care o simte din cauza bebelui, dar pe o papusa sau pe alta jucarie, ca sa intelegi nivelul de enervare in care este. si uite-asa am avut papusa de sacrificiu!

eu mereu spun despre cea mica ca a crescut pe principiul selectiei naturale: cei mai puternici supravietuiesc, pentru ca a incasat multe lovituri, dar acum riposteaza si ea. eu le-am mai lasat si sa se bata pentru ca am senzatia ca tot asa am citit ca e bine sa intervii doar la conflicte majore, dar la de-astea mici, cu un mic tras de par, sa le mai lasi sa se regleze si singure. nu sunt sigura ca chiar am citit treaba asta deci nu pot cita o sursa.

nemora spune:

ymca, papusi de descarcare (bataie) sunt recomandate daca copilul nu vorbeste. daca vorbeste, trebuie ajutat sa se exprime verbal.

iar de lasat singuri sa se gestioneze, se poate, dar dupa ce ala micu se poate si apara singur. pana atunci "este interzis" (si aici tatal ar trebui sa faca legea)

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

ary_v spune:

Sunt de acord cu tot ce ai scris mai putin cu ce am citat mai sus. Pai si celalat e tot copilul meu. Eu nu as putea sa construiesc scenarii despre cum sa-l fac sa "dispara" nici macar de dragul celui mare care e gelos.

Si noi am avut probleme cand a mai crescut cel mic si a inceput sa umble prin casa. Normal ca nu stia sa se joace si ii tot strica jocurile celui mare. Cred si eu ca e frustrant sa te chinui o ora sa faci nu stiu ce constructie elaborata si sa vina cineva sa darame tot intr-o secunda. Sa vezi atunci ce spectacol era, ca el nu vrea nici un frate, sa-l ducem de acasa, sa-l aruncam pe geam etc Nu i-am tinut nici o teorie pt ca eu consider ca eram singura vinovata. Asa cum vrei sa il protejezi pe cel mic sa nu ia bataie, la fel trebuie sa il protejezi si pe cel mare de frustrari de genul asta. Nici unul dintre copii nu e vinovat si nici eu nu as iubi pe cineva care nu ar fi decat o sursa de frustrari pentru mine.

Asa ca eu ma ocupam de cel mic si am avut mereu grija sa nu il mai deranjeze pe cel mare. Cand termina venea el singur la noi sa se zbenguie cu cel mic, ca altceva nu prea pot face impreuna pana nu incepe sa inteleaga/vorbeasca si el. Nu trebuie sa se joace neaparat impreuna acum, nu e ceva ce poti forta, totul va veni natural mai tarziu. De exemplu, acum cand cel mic are aproape 2,6 ani se inteleg mult mai bine si se joaca mult mai mult impreuna, desi cel mic inca ii mai strica cate ceva, de obicei prefera sa se joace cu el chiar si cu riscul asta.

Si am mai facut un lucru. I-am accentuat mereu cat de mult il iubeste fratiorul lui mai mic si cat de important este pentru el. Nu mi-a fost greu ca asta mic e lipicios si mereu venea la el sa il imbratiseze, sa il mangaie si am avut grija sa accentuez lucrurile astea. Apoi mereu il imita ca o maimutica si i-am spus ca "uite, vezi ce important esti pentru el? vrea sa fie ca tine si ii place atat de mult de tine ca imita tot ce faci". Asa ca si-a luat rolul de frate mai mare in serios si i se pare foarte distractiv sa il invete diverse lucruri.

Cu rabdare si tact treceti repede peste asta. Dar nu te neglija nici pe tine, e greu sa fii acasa cu doi copii mici. Nu uita ca starea ta se transmite copiilor. Copiii citesc direct in suflet, dincolo de cuvinte si de ce vrem noi sa le aratam.

Simonna spune:

Nemora, generalizezi un pic. Fiu-meu se exprima pina la loc comanda, cu sentimente si tot tacimul si pentru aia meciul de box cu cel mai mare aimal de plus din dotare tot i-a fost de folos.

Terishka, intre copiii mei sint 10 ani diferenta si tot mai avem cite-o problemuta...
BB a noastra a umblat de la 10 luni, acum are 13, in ultimele 3 luni usa la camera lui Atomix e inchisa constant. Si-a triat jucariile, a decis pe care sor'sa, oricit de mult ar iubi-o, n-o sa puna mina niciodata si le-a pus bine. E o idee ce se poate adapta si pt. virsta fetitei tale.
In plus, eu o opresc pe Addie "sa dea atacul" la Radu. Si o "cert" daca il loveste din greseala, n-o las sa iasa mereu basma curata, mi-e si frica pt. ca ea e mica si el e mare ca o sa cadem extrem de usor in capcana lui "el e mereu de vina". Eu n-am frati, dar mi-amintesc ca toti aia de erau mai mari erau mereu "de vina" cind plingea ala micu'...
Bafta!

Simonna

olympia spune:

Am citit recent o posibila solutie la astfel de situatii. Desi mama repeta surioarei " si tu ai fost asa, si pe tine te ingrijeam asa , asa faceai si tu cand erai bebelus", aceasta era mereu geloasa pe fratele ei. Si atunci a aparut ideea salvatoare.
Cauta fotografii de-ale fetitei tale de pe cand era bebelus si fa-i cu ele un album mititel, din acela pliant. Arata-i fotografiile si povesteste-i despre ea, cum era cand era asa de mititica, cum o ingrijeati, o plimbati, faceati baita, cum va jucati cu ea, spune-i toate astea ca pe o poveste frumoasa despre cum sunt ingrijiti si crescuti cu dragoste bebelusii. In exemplul citit de mine, albumul cu pricina devenise "carticica" preferta a surioarei mai mari, iar fetita invatase pe de rost povestea ei si o spunea incantata tuturor rudelor si cunoscutilor aratandu-le cu mandrie imaginile din "carte". In felul asta a inceput sa inteleaga ca atentia pe care mama o da celui mic nu stirbeste cu nimic dragostea pentru ea, ca asa e mersul firesc lucrurilor, ba chiar povestea cum va avea si ea un bebelus si cum il va ingriji, iubi si proteja.

Pene colorate... cate putin din toate!

album
gradina