vreau sa ma educ(2)
Raspunsuri - Pagina 30
nelia spune:
Citat: |
citat din mesajul lui accept92 nelia nu cred ca traiesti intr-o societate 'care are nevoie si de oameni fara carte' (deci e dispusa sa-i sacrifice pe cei lipsiti de aparare) ci cred ca traiesti intr-o societate care respecta orice meserie si omul care o face bine. Dar cum tu nu te-ai format in acea societate, viata ta e cu atat mai grea cu cat simti probabil ca trebuie nu numai sa pui pe copil presiunea pe care ai fi pus-o aici, dar trebuie sa pui in plus si presiunea pe care scoala nu o pune. Cat timp ai prejudecati referitoare la gradul de desteptare al fiecaruia in functie de cate carti a citit, nu cred ca exista sfaturi care sa te schimbe. Nu am citit subiectul pentru mamici cu copii mai mari, caci nici eu nu mai reusesc sa urmaresc prea multe subiecte dintr-o data si copiii mei sunt inca mici. Cumva fetita nu citeste? Daca da, i-ai sugerat tu ce carti ar trebui sa citeasca? Uite eu nu citesc. Imi ajung degetele de la maini sa-ti enumar cartile citite de cand am invatat sa citesc si pana acu cateva luni cand am citit o carte dupa o pauza de vre-o 2 ani. Mie cand eram copil mi-a pus mama in brate Jules Verne. Era dupa parerea ei o lectura obligatorie. N-am reusit sa citesc mai mult de 5 pagini din niciun volum. Prima carte pe care am citit-o cu placere am gasit-o singura in biblioteca si se numea Aventurile soldatului Jvejk. Am citit-o de 3 ori. Nu cred ca exista oameni carora nu le place sa citeasca. Oricui ii place sa se citeasca pe sine de exemplu. Deci inseamna ca exista doar oameni care nu au descoperit ce le place sa citeasca. La fel si cu invatatul. Daca nu exista motivatie interioara venita din curiozitate...degeaba. De-aia e bine sa ne ascultam copiii si sa ii lasam sa-si urmeze placerile, caci din placere se naste vocatia. |
Inca un raspuns si ma duc... Nu, nu am prejudecati fata de oamenii care nu citesc, ci am o oarecare suparare si chiar furie fata de oamenii care nu fac nici un fel de efort sa iasa din nestiinta. Si aici ma refer in general, nu neaparat la scoala.
Tu ai dreptate in ceea ce spui, numai ca m-am gindit daca mi se potriveste imaginea descrisa de tine si nu cred... Nu-mi place sa te las sa crezi asta, mai ales acum cind, in sfirsit, inteleg ceea ce scrii si, in plus, imi si place.
Ceea ce incerc sa fac este sa o ajut sa inteleaga necesitatea studiului in sensul de a-ti forma o cultura generala si, bineinteles, de a trece examenele scolare importante, avind grija si de buletinul de note, care este destul de important si te urmareste cam toata viata pe unde te duci...
Vreau sa inteleaga asta si sa inceapa sa munceasca, dar vreau sa renunt la orice fel de presiune asa cum am facut cu multe lucruri din viata ei si a noastra: vreau sa gasesc o metoda, o cale sa studieze din placere un pic mai mult decit o face la scoala, unde ii place. Ei au reusit, eu nu, tocmai pentru ca autoritatea numarul unu pentru ea este scoala si eu nu vreau sa stric asta, iar scoala nu-i incurajeaza sa studieze individual prea mult.
Nu ma pot baza numai pe scoala si numai pe copil, as vrea dar nu pot... sint convinsa, cu toata iubirea si respectul pe care i le port ca are nevoie de un pic mai mult pe care nu e dispusa sa il faca... inca. Oricum, nu neimpinsa...
Si da, asa cum spunea si Olimpia, nu-i place sa studieze singura, in camera ei, desi am facut tot ce e posibil pentru a-i aranja camera sa-i fie drag sa studieze...
Ii place sa studieze cu mine sau cu ta-su (la matematica mai ales), ii place sa ma vada ca las totul balta si stau cu ea, ca am rabdare si ii explic orice vrea... Stiu, stiu, ce imi veti spune... Si mie imi place si o fac cu placere, invat si eu multe lucruri odata cu ea, cum spunea Luna, au metode interesante de invatat lucruri, de care eu nu am beneficiat... abia astept sa citim lectia noua.
Stiu ca asa am inceput, era singura scolarita si acum nu stiu cum sa dau macar un pic inapoi, ca sa o las sa testeze si singura acest drum, sa faca si ea propriile descoperiri... sa depuna propriile eforturi, din proprie initiativa...
In plus, timpul nu-mi mai permite, a intrat si a doua la scoala, nu stiu cum sa ma impart intre trei copii, fara sa o privez pe cea mare de prezenta mea in lectiile si studiul ei. Si inca anul asta mai e cum mai e, dar la anul va fi si mai greu, si anul ei si anul Tudorei... si al meu, cu scoala mea... Cam aici se invirt framintarile mele... Fiecare cu ce-l arde la subiectul asta.
ralucis, felicitari pentru bb3! Trec, la inceput e mai greu, probabil ca nu le-ai avut la primele doua... Sanatate multa, sarcina usoara, nastere la fel si un bebelus sanatos tun!
CORNELIA, mami de www.dropshots.com/agtuli#date/2010-09-19/14:00:33" target="_blank">AGATA, TUDORA si LISANDRU
ruscus spune:
nu ma asteptam ca subiectul asta sa ajunga asa de profund, dar ma bucur foarte mult si va citesc cu placere, am invatat multe chesti foarte interesante
nelia, foarte grea problema ta, si nu imi permit sa dau sfaturi, dar vreau sa intervin pt ca asta e unul din lucrurile pe care il reprosez parintilor mei, ca nu m-au "stresat" mai mult cu scoala, ca nu au stat de capul meu sa invat mai bine, eu in scoala nu am invatat bine, nu ca nu as fi capabila, doar ca nu a fost nimeni langa mine sa imi spuna sa invat, si nu sunt o persoana constincioasa din nastere, acum imi pare rau ca nu am invatat mai bine, dar nu stiu daca azi asi fi mai fericita decat sunt daca as fi avut nota 10pe linie, poate as avea un loc de munca mai bun si as putea intretine fericirea mai bine
eu cred ca a invata bine iti ofera mai mari sanse sa ai un loc de munca mai bine platit, nu ca locul de munca bun te-ar face fericit, dar iti poti permite mai multe, iti poti intretine mai usor fericirea
uite baiatul meu invata foarte bine, si nu sunt deloc langa el, si nu il strezes pt ca o face din placere, singur isi ia caietele si isi face temele, prefera sa mearga la librarie sa isi cumpere carti decat la o cofetarie,
fetita nu e chiar asa, bine, ea inca nu are teme de facut, si cand o sa fie cazul o sa stau langa ea sa invete, dar nu o sa apas prea tare pedala, nu pot nici sa cad in cealalta extrema si sa o stresez tot timpul cu scoala
na sper ca m-am facut bine inteleasa pt ca eu nu am capacitatea asta de a scrie asa frumos ca unele dintre voi......
accept92 spune:
Citat: |
citat din mesajul lui ruscus unul din lucrurile pe care il reprosez parintilor mei, ca nu m-au "stresat" mai mult cu scoala, ca nu au stat de capul meu sa invat mai bine, eu in scoala nu am invatat bine, nu ca nu as fi capabila, doar ca nu a fost nimeni langa mine sa imi spuna sa invat, si nu sunt o persoana constincioasa din nastere, acum imi pare rau ca nu am invatat mai bine, dar nu stiu daca azi asi fi mai fericita decat sunt daca as fi avut nota 10pe linie, poate as avea un loc de munca mai bun si as putea intretine fericirea mai bine eu cred ca a invata bine iti ofera mai mari sanse sa ai un loc de munca mai bine platit, nu ca locul de munca bun te-ar face fericit, dar iti poti permite mai multe, iti poti intretine mai usor fericirea |
Daca tu simti ca parintii tai au gresit undeva in mod sigur ai dreptate. Dar nu cred ca indentifici foarte bine unde. A nu pune presiune pe invatat trebuie compesat de foarte multa grija si preocupare pentru a deschide ochii copilului la lumea care il inconjoara. Cum spuneam mai devreme...sa incerce putin din toate...si exprimare artistica, si sport, si stiinte, sa cunoasca cat mai mult din lumea asta intr-un mod cat mai deschis. In tabere...cu cat mai internationale (caci asta inseamna diversitate) cu atat mai bine. Sa vada locuri, sa cunoasca oameni. Ce copil nu ar face asta cu placere? A cunoaste un om nu poate fi egalat de a citi o carte, doua, 100. Cartea nu reactioneaza la tine, omul da. Cei mai multi oameni ne permit insa sa le citim doar prefata. Trebuie sa intalnesti multi oameni ca sa ajungi sa cunosti unul.
Nu se poate ca in acest parcurs unui copil sa nu-i placa nimic. In sfarsit este general acceptata invatatura copilului mic prin joc. Probabil mai trebuie sa se nasca generatii pana sa acceptam (general) ca toata viata invatatura se face prin joc, jocul complicandu-se cu varsta. Totusi, cred ca invatatul cu cartea in mana isi are zilele numarate.
ruscus spune:
daca ii place scoala si pt ea nu e asa o corvada sa invete, sa faca lectii alaturi de tine, nu inteleg de ce te strsezi
da accept, iti dau dreptate, se invata mult mai bine prin joc, exact cum spunea una din fete ca face baiatul ei la scoala
s mai cred ca a invata bine la scoala iti da mai multe sanse sa alegi meseria care iti place
sistemul romanesc e departe tare de ceea ce a descris nelia, din pacate
viviana spune:
Nelia, m-ai facut nu sa zambesc ci sa rad cu lacrimi.
Persoana a vorbit la telefon cu directorul, asa zice ea. Da, poate vorbise cu altcineva si a zis asa ca sa ma faca sa cad in fund.
A mai vorbit ea si cu alti profesori interesandu-se de a mea si incercand sa afle "statusul" nostru. Lucru care m-a deranjat foarte tare. A mai facut ea niste chestii naspa pe-acolo. A mai zis mascari de fi-mea. Prin telefon bineinteles.
Am fost la scoala. La un moment dat.
Acuma imagineaza-ma: o mama buna, care e cuminte si vine la toate sedintele, imbracata in blugi si adidasi, fara pretentii, care asculta mult cam prea mult. Si nu zice nimic ca nu vrea sa iasa in evidenta. Asa ma stiu toti de 6 ani de zile. Ca vrea ca fiica ei sa fie apreciata la valoarea ei si nu altfel. Asta a fost in mintea mea. Da' nu s-a brodit cu realitatea.
Acum imagineaza-ma cum m-am dus la scoala sa rezolv problema: 1,72 m + tocuri de 10 cm, taior cu fusta scurta, efluvii discrete de parfum scump, prospat coafata, machiata cu mare arta (oricum nu umblu nemachiata), unghiile rosii (ca nu se putea altfel). Intru in cancelarie peste consiliu profesoral, tin un discurs scurt dar la obiect, ii transmit directorului salutari de la o cunostiinta de-a lui, bat o mica darabana cu unghiile, ii privesc pe toti de sus si ies lasand in urma o dara da parfum si multe guri cascate.
Sincer, atat a fost. Ca in filmele alea ieftine.
Dar, a tinut. Si acuma cand ma intalnesc cu directorul (ca sta in cartier) om la apropae 60 de ani, se inroseste cand ma vede. Si eu ma amuz copios.
Am fost ani de zile tehnoredactor, insa de vreo 5 ani fac altceva.
Nimeni de la scoala fi-mii nu stie ce facem noi exact.
Am sa recitesc ce ai scris despre Agata si poate gasim impreuna o solutie.
Ladyj: am sa am mare grija exact de ce ai scris tu in ultimul paragraf.
Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi
denizel spune:
Citat: |
citat din mesajul lui viviana Intru in cancelarie peste consiliu profesoral, tin un discurs scurt dar la obiect, ii transmit directorului salutari de la o cunostiinta de-a lui, bat o mica darabana cu unghiile, ii privesc pe toti de sus si ies lasand in urma o dara da parfum si multe guri cascate. |
:)))
Io vreau sa-mi imaginez totul cu exactitate.
Asadar, unde ai batut darabana cu unghiile?
Pe poseta, pe tocul usii cancelariei sau pe perete, usor intoarsa cu spatele la profii aia cu gurile cascate?
Si as mai vrea sa stiu cum erau inghesuiti toti profii scolii in cancelarie, la consiliul ala.
Doamnele batrane stateau jos sau doamnele tinere? Cat ai tinut discursul scurt si la obiect s-a facut vreun schimb de locuri? :))))
Azi am facut exces de DC , maine nu ma mai vedeti pe aici.
Da' promit sa citesc tot, ca si pana acum , de altfel .
Pentru parinti, de dragul copiilor
"Omul care a inventat distractia a fost copilul" - din jurnalul unei mămici de băietel.
>>>Continuare