vreau sa ma educ(2)

<<<Topic precedent

---

Da, doar ca pentru a ajunge sa-si poata prezerva singuri trupul si sanatatea, e necesar sa-i crestem fara a le viola integritatea.

O persoana cu stima de sine intacta nu-si va face niciodata rau intentionat/demonstrativ, odata pentru ca mecanismele de alarma ii vor fi neviciate si apoi pentru ca nu va simti nevoia sa epateze in acest fel, ea simtindu-se ok cu sine insasi.

Editez pentru ca am senzatia ca vorbim de chestiuni paralele. Eu nu militez pentru libertate absoluta (mananci ciocolata non stop, rastorni rafturile magazinelor, bati copiii din parc, arunci galeti de apa in capul trecatorilor samd). Eu spun doar ca sunt anumite "zone" unde un adult nu ar trebui sa se poarte intruziv. Asadar, nu cred ca e ok sa impunem copiilor ce anume sa le placa, pe cine sa iubeasca, cand sa le fie rusine (!!!), cand sa le fie frig, cand sa le fie foame, cand sa le fie somn samd.

viviana spune:

Tot atat de adevarat este ca pusi in fata unor dileme educationale actionam din instinct, sau din suflet sau amintindu-ne diverse intampalri din copilarie care ne-au marcat mai mult sau mai putin.

Si habar nu avem cum s-ar putea termina dilema asta nici pentru noi si nici pentru copil.

Aseara cand am discutat cu fi-mea i-am elucidat o parte din dileme: "mai tii minte cand eu am procedat asa si tu te-ai suparat? Am facut-o pentru ca...., si nu pentru ca..."
A fost foarte usurata si sunt convinsa ca isi va aminti aceasta ultima discutie.

Si apoi depinde si de copil.

Sora mea mai mare cu un an isi aminteste diverse chestii care cica au marcat-o intr-un fel. Ea a fost mai sensibila, eu mai rebela si mai incapatanata si nu imi amintesc aproape nimic din ce povesteste ea.

Am o singura amintire mai dubioasa, ca sa-i zic asa.
Aveam 11 ani si ma contram cu mama.
Ea tot imi explica de ce nu e bine sa fac asa. Eu o tineam pe a mea.

Vazand ca mama nu imi da castig de cauza am luat un mar si i l-am aruncat in cap.

Am fost rugata sa-mi cer iertare mai multe zile la rand si raspunsul meu era invariabil:
"Eu? Sa-mi cer iertare? Nu o voi face niciodata"
Atunci mi s-a spus:
"Daca nu iti ceri iertare nu te mai luam cu noi in we la mare"
Bineinteles ca nu mi-am cerut iertare si nu am mers nici la mare.
Am ramas la bunica. Si chiar m-am simtit invingatoare.

Oh, si din aceasta intamplare nu am invatat ca nu este bine sa merg pe strada aruncand in capul oamenilor cu mere.
Am invatat ca e timpul sa-mi asum greselile si sa spun "iarta-ma"


Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

rrox3 spune:

Nelia eu ma indoiesc ca exista parinti de copil unic precum Tudora Mai degraba cred ca exista multi parinti de minim 2 copii, care au avut marea surpriza la al doilea - asa ca tine, cu Tudora si asa ca mine, cu Ioana si mai stiu vreo cativa.
Tudora si-a gasit calea ei in familie, modul optim de a-i lua fata Agatei, coridorul ei, doar al ei - fara competitie din partea Agatei, catre inimile voastre, ale parintilor. Pentru ca de cand exista in familie a asistat la nesfarsitele impotriviri ale Agatei si a observat cu siguranta cat te oboseste totusi sa-i faci fata. Si ti-a oferit o bucurie, uite mami, eu ascult imediat, eu sunt o altfel de fetita, nu-i asa ca ma iubesti pe mine mai mult?


Indiferent cum se comporta parintii cu al doilea copil, el va simti ca e in competitie cu primul si va face ce va crede el ca-i va asigura succesul in familie. Asta neinsemnand absolut deloc ca nu-si va iubi sora/fratele. E vorba de relatia cu parintii aici, nu de cea fraterna.

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

rrox3 spune:

Agnes ma tem ca nu am inteles despre ce limita culturala vorbesti. Daca vrei, explica putin.



Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

viviana spune:

anca_a ai dreptate. Pentru a nu fi interpretata gresit si pentru ca sfaturile tale sa nu fie eronat intelese, poate ar fi bine sa explici tu ce intelegi prin "violarea integritatii"

Integritatea asta are mai multe forme: integritate psihica, morala, fizica, sociala, etc. Cred ca ai folosit termenul intr-un mod nu prea fericit.

Eu am cam inteles ce vrei tu sa spui, si am tradus asa: "a intra cu bocancii in sufletul si intimitatea copilului"

Dar, s-ar putea ca unii cititori sa inteleaga ca este vorba de "a lasa copilul sa-si faca de cap" si de aceea am intervenit.

Citat din mesajul lui anca_a: "Da, doar ca pentru a ajunge sa-si poata prezerva singuri trupul si sanatatea, e necesar sa-i crestem fara a le viola integritatea."

Asta se mai poate traduce si prin: "din dorinta de a nu le viola integritatea ii lasam sa-si "abuzeze"(e mult spus) trupul si sanatatea, cu toate ca ei prin asta si-ar viola propria integritate fizica"

Sau se mai poate interpreta asa: "trebuie sa-i invatam si sa le aratam cum anume isi pot pune la adapost trupul si sanatatea dar fara a le calca in picioare personalitatea, dorintele, si fara a le stirbi cu nimic sufletul si propria intimitate"

Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

ruscus spune:

alina, scheme de tinut nervi nu exista pt ca fiecare copil e diferit si fiecare situatie e diferita

cand copilul te anunta ca a facut ceva aiurea doar pt ca a vrut incearca sa rezolvi problema doar daca nu esti persata de timp si calm,daca nu ai destul timp la dispoozitie lasa pe mai tarziu intreaba-l de ce a facut asta, pt a descoperi ceva, pt a testa, pt ca a vrut ca copieze pe cineva, pt ca a vrut sa testeze limitele,

in ultima perioada sunt mai calma si vorbesc mai mult cu copii si incerc sa aflu ce a fost in capusorul lor de au facut una sau alta, si rezultatele sunt incurajatoare
e mult mai liniste la noi in casa

rrox3 spune:

Nu e chiar asa Viviana. Daca nu o poti lasa sa nu salute, inseamna ca o presezi sa salute si ea va saluta (eventual) ca sa te multumeasca pe tine. Nu fiindca l-ar respecta pe vecin si i-ar face placere sa-l salute. Tu nu o inveti adevrata valoare a salutului, tu incerci sa-i imprimi un comportament conditionat. Si sunt sanse mari sa nici nu reusesti, fiindca copilul se opune presiunilor de acest fel.
Daca vrei sa invete sa salute, saluta tu. Cu placere, voios. Fara sa-i spui si ei sa salute. Vei avea surpriza sa auzi o voce micuta care spune Bunaziua dupa tine. Si o vei tot auzi de atunci incolo. Trebuie doar sa nu intervii, sa lasi copilul sa hotareasca singur de cand se simte bine sa salute. (Evident nu ma refer aici la fiica ta, ea deja e mare acum, e o dicutie de principiu)

Cum intervii cu suflet in micile ei prietenii nepotrivite? Ma tem ca nu inteleg... De ce ar fi mici prieteniile ei? Pentru ea sunt la fel de importante ca si prieteniile tale, pentru tine. Ba poate si mai importante, fiindca sunt primele ei prietenii. Mi se pare extrem de intruziva orice interventie in prieteniile copiilor. Si cam ce valoare invata copilul din asa o interventie? Ca e OK sa intervii in relatia dintre alti doi oameni, fiindca ti se pare tie nepotrivita?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

viviana spune:

Cand copila mea ma anunta ca a facut ceva aiurea nu o cert niciodata.
Astept sa treaca un timp oarecare, uneori o zi doua apoi revenim asupra subiectului.

Nu o cert pentru a o incuraja sa-mi spuna si altdata.
Dupa ce a mai crescut i-am spus ca e important sa-mi spuna tot ce i se intampla, atunci cand i se intampla, pentru a putea interveni la timp.

Astept sa treaca un timp pentru ca prima ora mai mult ca sigur povestea este subiectiva. Apoi dupa ce se mai linisteste adauga si partea obiectiva a intamplarii.

Cand discutam asupra a ceea ce a facut, nu este ea niciodata subiectul principal.
Aleg ca subiect copiii, un copil. Nu ii spun niciodata tu ai gresit, tu esti de vina, tu... pentru ca se ariceste.

Din moment ce ea mi-a spus inseamna ca a venit la mine pentru indrumare si ajutor si nu pentru a o certa pentru ceva de care se simte oricum vinovata.



Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

accept92 spune:

Of, cat de parsiva este metoda asta de manipulare a copiilor prin sacrificiu, totul pare atat de frumos si substratul este plin de dorinta de control, de temeri, de constuctie constiena, de adevar absolut. Imi amintesc cu aceasta ocazie discutiile noastre aprinse despre metoda AP, cand cineva se declara nascut pentru asta, si cu aceasta metoda in sange intra la discutii de la 'in unul sau in doi' si i se urca sangele la cap numai la gandul ca fata ei ar putea umbla vre-o data cu un barbat insurat. Orice picaj intr-o extrema ascunde mari probleme...incep sa inteleg ce se doreste de fapt prin sacrificiile facute la o varsta mica...unii se tem atat de mult de faptul ca poate copiii nu li se vor asemana intocmai si se vor abate de la 'calea cea dreapta' incat ar fi dispusi sa incerce orice metoda care le garanteaza controlul absolut asupra deciziilor pe care viitorul adult le va lua. Si cu acest scop in minte, metodele sunt de o diversitate paradoxala. Unii spera ca daca nu ii ceri nimic cat este mic vei putea sa-i ceri totul cand este mare, altii merg pe punctele esentiale, unii leaga copiii de birou, altii isi folosesc talentele oratorice si placerea de a instrui in interminabile explicatii si discutii, unii nici nu au nevoie de lectii de teatru sa-si imbratiseze copiii si sa le fie drag de ei in maxime crize de isterie ale acestora, etc, etc. A fost o doamna tare inteligenta care pe prima sau a doua pagina a acestui subiect a spus 'm-am lamurit cu tine', acest 'tine' cuprinde de fapt o categorie mai larga, si mie mi-au trebuit peste 20 de pagini sa ma lamuresc, de fapt sa-mi confirm ceea ce banuiam de ceva timp.

Si vreau sa mai spun ca este absolut stupid sa vezi abuzul 'peste tot', in orice pedeapsa, pretentie, consecinta, incercare a parintelui de a face si el prezenta, nu doar de a se resemna prin metoda strugurii sunt acri...de exemplu nu gasesc metode sa determin copilul sa nu bea apa din cada...dar nici nu vroiam sa gasesc, caci daca stau sa ma gandesc bine 'ce are apa din cada?'...etc...in schimb...pe la subiecte pe unde tot felul de habotnici si fanatici ridica intrebari socante despre educatia copiilor lor...sa intri si sa faci misto. Pacat ca cei care militeaza atat de aprins impotriva 'abuzului' habar nu au ce este ala si cum se poate ciunti cu adevarat sufletul unui copil.

viviana spune:

Rrox. la problema cu salutul am scris la modul general, nu am spus ce as face si nici nu am explicat nimic in sensul asta, am spus doar cum n-as gandi.

Concret: nu saluta un vecin in varsta cu nici un chip. Dupa ce am aflat ca nu il saluta pentru ca "mi se pare urat la fata", am stat de vorba explicandu-i multe, foarte multe. In nici un caz nu am intervenit pentru a-i crea un reflex conditionat.
Daca crezi ca este necesar am sa mai scriu si despre ce i-am spus.

Micile prietenii: le-am zis asa, in sens metaforic pentru ca ei sunt mici.
A avut prietena o fetita care in clasa a III-a i-a adus sa vada un film de desene animate porno. Alba ca zapada.

Pritena ei cea mai buna din clasa a II-a, pentru ca nu a vrut sa faca schimb de stilouri i-a spus ca "o sa ma rog la noapte ca pana maine sa mori"

Prietena ei cea mai buna, asa o considera ea, din clasele V-VI a facut o porcarie la scoala si a dat vina pe ea. Noroc ca fi-mea avea "alibi".

Din pacate, a trebuit sa intervin. Nu i-am interzis sa nu mai stea de vorba cu fetitele sau sa nu se mai joace cu ele!. In nici un caz.

I-am explicat doar ce a fost gresit in comportamentul lor si am indrumat-o cum sa reactioneze alta data. Nu de alta, dar se umfla de plans.

Cu discretie, multa discretie am incercat nu sa o despart de ele ci sa o invat sa se protejeze fata de ele. In asta ar trebui sa constea interventia oricarui parinte atunci cand se cere.

La ziua fetitei cu filmul porno a mers. Dar nu am mai lasat-o niciodata sa se se joace la ea acasa. Nu i-am spus ca nu o las doar i-am transmis ca avem alt program.

Cu fetita aceea, care anul trecut a dat vina pe ea sta azi in banca. Sunt foarte bune colege, stau in excursii in aceeasi camera, dar este foarte precauta si a incetat sa-i mai faca confidente

Se poate povesti foarte mult pe aceasta tema.




Daca privesti in sus si nu simti invidie, daca privesti in jos si nu simti dispret, atunci esti un om deosebit
vivi

rrox3 spune:

Accept ai dreptate, orice picaj intr-o extrema ascunde mari probleme si manipularea e de multe ori bine camuflata si parsiva.

Dar nu ai dreptate cand tragi concluzia ca toate mamele dispuse la discutii pe aici sunt defapt in cautare de noi metode de control sau isi difuzeaza mandre propriile metode.

Si nu ai dreptate cand vii si spui Pacat ca cei care militeaza atat de aprins impotriva 'abuzului' habar nu au ce este ala si cum se poate ciunti cu adevarat sufletul unui copil.

Generalizezi excesiv.


Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)