Un nou inceput sau esec in meseria de "parinte"
Raspunsuri - Pagina 8
mirela0521 spune:
asa este, copii sunt diferiti si au nevoi diferite, dar noi ca parinti vrem sa nu fim partinitoare si sa facem egalitate, sa nu facem diferentieri pt ca unul e mai mic sau mai mare, ca unul e fetita sau baiat. ar trebui sa incercam sa ne pliem dupa nevoile fiecaruia, insa copii sunt micuti, de multe ori nu stiu sa isi exprime sentimentele si dorintele sau poate noi nu avem timp, rabdare si dispozitie sa ii acultam si sa ii intelegem. cu toata bunavointa noastra cand, zicem noi ca ne facem timp sa stam de vb cu copii, de cele mai multe ori avem in minte zecile de griji si responsabilitati cotidiene, in mare masura legata de ei, si desi copii ne vorbesc, cuvintele nu ajung exact unde trebuie in acel moment, si multe cerinte de-ale lor, lucruri primordiale si existentiale pt ei in mod sigur, par banalitati, nimicuri pt noi.
eu cred ca mediul scolar, total deferit de cel de gradi, au maturizat-o in mod neasteptat mai mult decat isi dorea ea. una este ca facea pe sefa, pe sora mai mare si protectoare de buna voie si nesilita de nimeni, si alta sa fie "egala" cu toti colegii, ca scoala este scoala, cu teme, cu restrictii, cu rigori, timpul de joaca este limitat, plus "concurenta" cine se imbraca mai cocket, cine are ghiozdan mai frumos, penar mai interesant, trening mai de firma etc... sunt transformari de care noi adultii nu ne dam seama, dar pt ei asat este "lumea lor".
nici eu nu mi-as lasa copilul 3 zile departe de casa in conditiile in care nici eu, nici copilul nu cunoastem relativ pe nimeni. ce incredere sa ai in invatatoarea cu care au vb 15min?! sau in parintii pe care ii vezi 5 min inainte de plecarea fetitei in excursie?! daca ea nu se integreaza si va cere sa mearga acasa, e posibil sa nu se adapteze, ce faci? alergi disperata sa o iei? poate fetita este o fire mai rezervata si nu isi face repede prieteni, ii vede pe ceilalti ca se joaca impreuna si ea nu este bagata in seama, ar fi 3 zile de cosmar in care ea s-ar simti sechestrata!
Mirela cu Rares-Mihai (19 aug 2006) si Rebeca-Maria (4 iun 2008)
alra spune:
mami de 3 copii, mi-e si jena sa iti dau sfaturi caci eu am doar 2 fete si nu stiu daca ma tin curelele la un al treilea bebe 
nu vreau sa comentez decat titlul topicului
"esec" in meseria de parinte?
vorbim de niste copii curati, hraniti corespunzator, care merg la scoala/gradinita si care au parinti interesati de soarta lor, nu?
"esec" e un cuvant foarte mare si greu, evita sa il folosesti. e un model de gandire absolutista care face foarte rau. nu poti spune ca ai esuat ca parinte daca ai avut o zi mai proasta sau chiar si o perioada mai grea cu unul din copii.
nu am citit tot topicul insa din ultimul tau mesaj inteleg ca totul pare mult mai bine decat acum cateva zile si privind in urma poate ca nu a fost asa o mare tragedie, nu? 
filofteia spune:
Mickyyy, in primul rand trebuie sa-mi exprim admiratia pentru tine ca mama de trei copii... apoi ingaduie-mi sa-ti spun ce-am observat eu din postarile tael, care tin mai mult de experienta de copil dacat de mama :
- incerci sa le tratezi egal, prin a da tuturor ceea ce dai uneia... asta nu este bine, din experienta cu sora mea... din dorinta de a fi echitabila mama nu a facut decat sa sape o prapastie intre noi... chiar si o diferenta de 2 ani si, cat era intre noi, ducea la necesitati diferite, ca sa nu mai vorbesc de firile diferite.
- de acord ca aveti stiluri diferite, tu si sotul si la noi este la fel, dar nu contest niciodata deciziile lui si stiind diferenta de opinie, cand copilul vine sa-mi ceara ceva la care eu simt ca are si o parere a lui tati, mai intai il intreb ce-a spus tati si raman ca el... daca atitudinea mi se pare exagerata vorbesc separat cu tati, fara sa ne auda copilul...
- i-ai pus pe umeri pre multe responsabilitati... sa te ajute sa faci curat, sa o hraneasca pe cea mica, a inceput scoala si te porti/si ai pretentii ca de la un om mare (asa mi se pare mie din ce srii) tocmai pentru ca este cea mai mare
- le consideri rele pe fetele mari si ca o "strica" pe cea mica... cred ca ii deci prea mult timp celei mici, in detrimentul celor mari. Niciodata sa nu ceri uneia din fete sa cedeze pentru ca "este mai mare" ...
- si am mai avut senzatia ca le pedepsesti pentru orice moment de frustrare al tau... ce s-a intamplat dimineata a fost din vina ta nu a ei... de fapt tu erai cea mult prea agitata, i-ai transmis si ei aceeasi stare. Daca nu aveti timp trezeste-o mai devreme... eu preferam sa fiu trezita cu jumatate de ora mai devreme si sa lenevesc in pat, decat sa fiu obligata sa sar imediat din pat. Asta mai fac si acum... ceasul ma suna si peste 10 nimute si peste 20, pana reusesc sa ma ridica din pat... fiecare persoana este altfel.
Sper sa nu te supere ce ti-am spus... in ce priveste faptul ca esti un "monstru" nu te mai considera tu asa si nici ele nu te vor mai considera asa... schimbati parerea despre tine ca mama, pentru ca esti una foarte buna si nu mai incerca sa fii perfecta.
buli spune:
Micky, cred ca scoala a pus o presiune foarte mare pe umerii ei. poate era oricum mai voluntara si mai plina de personalitate, insa trecerea la program rigid poate fi foarte dificila pentru unii copii.
mie mi s-a parut ca Matei e cam dificil in ultimele saptamini si, discutind cu parintii altor copii, am aflat ca si ceilalti sint la fel.
nu mai spun ca mi-a facut si 2 faze absolut incredibile (la scoala!!) la care aproape ca m-am blocat, niciodata nu l-am mai vazut asa. am avut nevoie de toata stapinirea mea ca sa nu raspund la fel.
deocamdata pare sa dea roade urmatoarea tactica: atentie sporita, dragoste mare, imputinarea regulilor, insa cele care ramin sint de neclintit. si neaparat imi spun de 10 ori pe zi proverbul cu "vorba dulce care mult aduce", insa uneori nu-mi iese.
"sahul e prea creieros, mai bine jucam table" - M
Mickyyy spune:
alra, ieri am avut o zi mai proasta eu, ca mama, dar ea ca si copil a avut aproape numai zile proaste in ultimele luni, cu mici exceptii, iar pentru zilele ei proaste eu cred ca noi parintii avem vina principala. iar cu o floare, nu se face primavara, ieri seara a fost intr-adevar de nerecunoscut, ceea ce poate insemna ca am facut un mic pas spre normalitate, insa nu stiu daca reactia ei n-a fost cumva una doar de moment, pentru ca si ea se simtea vinovata pentru circul din acea dimineata. Si e posibil ca dupa ce ii trece sentimentul de vina, sa revina la vechiul comportament.
Asa e, copii sunt curati, ingrijiti, iubiti, dar asta nu inseamna ca automat, sunt un parinte bun. Intr-o relatie, indiferent ca-i vorba de parinti-copii sau sot-sotie, fara comunicare, fara respect reciproc, poti sa ai toate nevoile primare satisfacute, si tot sa fi nefericit. poate ca "esec" e un termen prea dur, dar ieri exact asta simteam, ca am esuat in toate incercarile mele de a construi o relatie intre mine si copii bazata pe incredere si respect reciproc.
filofteia, in mare ai dreptate, cel putin la faza cu sotul la noi chiar e o problema. se-ntampla atat de des ca noi sa avem opinii diferite, incat saracii copii sunt de-a dreptul bulversati. Ori de cate ori pot incerc sa nu-i subminez autoritatea, chiar daca nu sunt de acord cu el, insa la lucrurile marunte e foarte dificil, mai ales ca ei, copii, stiu ca ne-au prins pe picior diferit in alte ocazii si profita la maxim. Si e greu ca pentru orice nimic iti cer sa nu uiti sa-ti intrebi jumatatea daca au sau nu voie.
De exemplu, aseara, au vrut cereale. Daria alesese alt tip de cereale si nu a vrut sa imparta cu surorile ei nimic, tinea strans farfuria in brate si facea scandal ca's ale ei (nu stiu de ce, pentru ca ea in general e cea darnica), asa ca i-am pus si malinei separat in alta farfurie cereale tot ca ale dariei si i-am zis ca daca nu va vrea sa le imparta cu daria, eu nu ma supar! iar dariei i-am zis ca daca ea nu imparte cu fetele, sa nu se astepte ca ele sa imparta cu ea dupa. cateva minute mai tarziu, i se termina cerealele si vine sa-i ceara lu tati sa-i mai puna. Nu mai erau din cele care mancase ea pana atunci, pentru ca i le pusesem malinei pe toate, iar tati plin de bune intentii ii spune sa se duca sa ia de la malina (nestiind ce se intamplase inainte). Eu intru in bucatarie si aud exact fraza "dute si ia de la malina" la care evident reactionez, de ce sa ia de la malina, ca doar ea n-a vrut sa imparta nimic cu malina! Sa nu se duca sa ia de la ea, ii punem din cele care mai erau. Daca s-ar fi oprit in punctul asta discutia, ar fi fost ok, dar tati tot incerca sa-mi explice ca el i-a dat voie sa ia de la malina, ca nu mai sunt, iar eu ii explicam ca nu-i dau voie ca ea n-a impartit cu ele. Discutia se purta in prezenta dariei 
. Si cazuri din astea mici de contradictie sunt multe...
Legat de prea multe responsabilitati, aici e exact invers, ea nu are aproape deloc responsabilitati. Da, uneori ii da sa manance celei mici, dar asta pentru ca vrea ea, cand stam cu toti la masa, nu o pun niciodata sa-i dea ea sa manace singura. Cat despre curatenie - doar de camera lor e vorba (sau de lucrurile care au "migrat" din camera lor in alte camere si ar trebui sa revina de unde-au plecat 
), niciodata nu le-am cerut sa faca altceva decat sa-si adune propriile jucarii.
Iar eu copiilor mei nu le-am zis niciodata ca's rai , oricat de urat s-ar fi comportat! da, le spun ca faptele pe care le fac sunt rele, urate, ma supara, dar faptele pot fi mult mai usor corectate daca au vointa. Si la fel, indiferent cat sunt de suparata, niciodata nu le-am spus ca nu le mai iubesc, din contra, mami le iubeste indiferent cum se comporta ele, eu nu iubesc faptele lor. Ieri dimineata, cat eram noi 2 de suparate, inainte sa plec la serviciu am luat-o in brate, am pupat-o si i-am zis ca mami tot o iubeste, chiar daca acum e suparata pentru faptele ei.
arturicii spune:
Micky, fetelor 
Sunt si eu mama de 3 copii, 2 baieti gemeni nascuti in ianuarie 2004 si o bebelusa de 6 luni.
Baietii sunt in clasa 1, au dat de reguli mai stricte (desi ei grupa pregatitoare au facut-o in scoala, pe orar de scoala), de o educatoare care a reusit sa ii streseze din prima saptamana, avem teme de facut (nu multe insa intr-o casa asa de mica si de plina...)-insa o sa scapam de ele acasa ptr ca o sa ramana o ora in plus la scoala sa le faca acolo, avem cuvinte de invatat, dictari de dat, etc
Suntem si noi in aceiasi perioada cu ei, dificila, de neintelegeri si neascultare, de ignorare a regulilor si a timpilor si sunt in cautare de variante corecte.
Cu ajutorul sotului, care a recunoscut in Philip aceleasi nevoi pe care le avea el la varsta asta, am inteles si eu ca el (Philip) are nevoie de ceva doar al lui; ceva in care sa nu fie in permanenta competitie cu fratele lui geaman pe care il are in permanenta in preajma (scoala/casa/activitati). Are nevoie de un spatiu al lui, de atentie doar pentru el, de reusite doar ale lui.
Acum incerc sa gasesc o extra activitate ptr el, probabil sah ptr ca ii place.
Yann este perfectionistul si are si el traumele lui cu acele colege care il alearga in pauze si de-abia asteapta, dupa cum declara, sa invete sa citeasca si sa iasa in pauze cu cartea si sa il lase fetele in pace, are probleme ca stiu altii mai bine decat el la scoala, el e cel caruia i-au luat 3 ore sa termine caligrafia la cifra 9...
O sa ma apuc sa citesc cu atentie toate raspunsurile de la acest sb si sper sa imi gasesc si eu solutiile.
Ioana & Arturicii'S
arturicii spune:
Incerc si eu sa gasesc niste explicatii la anumite comportamente; o fac pentru a incerca sa inteleg situatiile care se intampla la voi si, poate, cu acest exercitiu, sa reusesc sa gasesc si pentru noi calea corecta.
Despre imbracat dimineata
E clar ca problema nu a fost imbracatul ci faptul ca era zi de poze. Ma gandesc ca o comunicare mai buna cu invatatoarea ar ajuta. Un caiet sau o micuta agenda puse in ghiozdan (dupa o discutie in prealabil cu dansa) in care sa scrii tu ce ai de scris si in care ea sa iti spuna pe scurt fie o problema, fie sa te anunte despre o zi de poze, etc.
Noi avem o asemenea agenda, e data de scoala, o au toti elevii. Din pacate educatoarea de anul acesta prefera sa imi scrie 2 zile la rand ca nu stie perfect alfabetul Philip decat sa ma anunte ca la sport le trebuie un anumit echipament (dupa prima zi de sport baietii au venit f suparati ca nu le-am dat echipament si ca i-a certat doamna)
Privilegiile
O situatie financiara grea este clar ca se rasfrange si asupra copiilor, mai ales cand erau obisnuiti la un alt nivel.
Noi weekend de weekend le facem cate o "surpriza"; au incercat sa le variem, de la iesiri care au costat mai mult pana la plimbari prin padure, de la locuri de joaca platite pana la descoperirea de noi parcuri in oras.
Nu stiu daca-s bune sau rele aceste surprize insa ne tinem de ele de aproape 2 ani si weekend de weekend s-au intamplat.
Ordinea si curatenia
Si acum ma refer la camera lor, la bucatarie dupa ce mananca. Uneori ii las sa faca dezastru necontrolat. Si ma refer la fire de lana intinse in toata camera lor, de la taban la podea, de la usa la geam, etc. Insa dupa mine, seara, inainte de culcare ar trebui sa fie ordine; insa seara ei sunt prea obositi sa mai faca, eu sunt sufocata de dezordine si tot asa, ajungem la suparare urgent.
Ma gandesc sa o las mai usor, ca-s mici. Insa oricum parerea generala este ca ei sunt neascultatori ptr ca i-am lasat eu prea lejer...
nu am chef, nu vreau, nu ma poti obliga, si ce daca, pedepseste-ma cum vrei ca oricum nu-mi pasa,
mda, ei zic asa insa mie imi pasa; apoi incep sa le zic despre pasarea mea insa deja rabdarea este pierduta; si rabdarea mea insa si a lor
Psihologul
Eu cred (inca) in puterea mea (si desigur in acest subiect) de a ajunge pe drumul bun cu ei; o sa incerc sa ii inteleg mai mult; eu am inceput sa iau propolis (cica ajuta la nervi), o sa imi fac niste analize si poate o sa gasesc varianta sa fiu mai calma.
Am sansa sa am un bebe care e fffff calm si rade si e fericita tot timpul; ea pana si cand ma cert cu baietii rade ptr ca nu intelege inca diferenta intre bun si mai putin bun. E clar ca trebuie cat mai curand sa calmez apele cu baietii ptr ca nu vreau sa creasca cea mica in asa neintelegeri.
Faci ce vrei
Fara sa le dictez, am zile in care, la sfarsitul lor, constat - si le spun - ca au facut toata ziua ce au vrut. Problema este ca eu ma pun pe constatari taman cand ei, in inertia acestui 'faci ce vrei', nu se spala pe dinti cand ii rog, nu aduna cand ii rog, etc. Insa ei nu par sa aprecieze ca nu le-am stat in carca deloc 8 ore - nici o regula, nici o pedeapsa, nimic impovarator.
Si aici nu m-am referit la ignorare ci la lejeritate in reguli
edit ca mai am de zis
Discutia
Si ptr baietii nostri aceste discutii sunt cam asa:
Excursia
3 zile si mie imi par mult; pe de alta parte, daca ei ar vrea i-as lasa; la noi insa atasamentul gen fusta mamii e f pronuntat si nu ar vrea ei sa mearga;
In vara asta totusi au dormit o noapte intr-o sala de sport impreuna cu alti 80 de copii.
crazy nights, smiley,
buna ideea cu aceste late crazy nights; o culcam pe bebe si sigur o sa le placa;
si cu micile stickere; o sa le pun in gentuta de mancare
egalitatea
of, la noi, ptr baieti, e prea multa egalitate; defapt nu egalitatea e problema ci faptul ca egalitatea lor e reprezentata de actiuni identice; o sa lucrez in a le oferi egalitate prin actiuni diferite, pe cat posibil
Ioana & Arturicii'S
Mickyyy spune:
ioana , nu te-am mai vazut de secole, ce-i drept, nici eu n-am mai intrat pe forum de muuult muuult timp 
.
chiar, voiam sa va intreb ceva, credeti ca e exagerat sa-i lauzi pe copii pentru lucrile marunte pe care le fac? gen: a dus ambalajul bomboanei la gunoi, a adus un servetel surioarei mai mici, si-a impachetat bluza aruncata pe fotoliu cand a venit de la gradi si a bagat-o in dulap, a adunat jucariile imprastiate tot de el peste tot, etc? Pentru ca in ultima vreme eu am inceput sa le laud pentru orice fapta buna, oricat de mica sau de normala ar fi (pentru ca am impresia ca ele sufera dupa "aprecierile" noastre, ca li se pare ca orice-ar face nu e suficient), sa le incurajez sa faca chestii marunte (pe care nu prea le fac din proprie initiativa), iar barbata-meu zice ca gresesc, daca pentru asemenea maruntisuri primesc laude, ce-o sa le mai dau cand fac ceva cu adevarat important sau cand iau un foarte bine la scoala? Mie nu mi se pare ca gresesc, dar sunt de principiul ca daca iti zic ca esti beat, atunci n-ar fi o idee tocmai rea sa mergi la culcare!
nemora spune:
mickyyy, eu am doar o intrebare: ce are voie fata ta cea mare?
daca-si lua rochia aia era chiar un capat de tzara? mi se pare asa dureros ca nu i-ai dat rochia! mai avea si sesiune foto! trebuia sa te gandesti ca e ceva de vrea rochita preferata in ziua aia! ii dadeai geaca si colanti si gata!
mie-mi pare un copil fara drepturi, doar cu obligatii, fata de voi, surori, si care nu primeste prea multe.
asa-mi pare mie, poate gresesc, de exemplu, ar trebui sa aiba cutia ei privata unde sa-si puna lucrusoarele preferate
o greseala mare imi pare ca la gradi a fost in grupa cu sora ei
nu stiu, mi se pare ca voi visati ca ea sa fie perfect supusa si docila, sa nu aiba dorinte, pareri, opinii, optiuni
mi se pare ca voi nu-i dati deloc dreptul de a fi unica si individuala, ci doar dreptul de a fi parte a unui intreg-familia
poate mai mult respect la adresa persoanei ei in intregul ei nu ar strica, si atunci, veti primi si voi respect
Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)
Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.
arturicii spune:
Micky,
Si mie uneori mi se pare ca-s prea mari pt a fi laudati ca si-au dus pijamaua la loc si un `multumesc` imi pare potrivit; alteori (dupa vreo cearta) mi se pare ca-s asa de micuti incat nici sa mai stranga masa nu imi mai vine sa le zic. Deci, sunt mari sau sunt mici la 6 ani si jumatate....
Nemora, mie mi se pare f complex procesul de a lasa pe fiecare dintre cei 2-3-4 copii sa aiba spatiul lor, unicitatea lor; pana la urma si astea trebuie sa aiba niste limite; suntem o familie; noi suntem 5 suflete care trebuie sa fim multumite cu o iesire de weekend de ex; daca Yann vrea la acvarium, Philip la sah si Sabina la teatru cum sa fac...
Eu mai am, pe langa datoria de a ii lasa sa isi gaseasca propria individualitate si datoria de a ii ajuta sa se inteleaga ca si frati, sa se ajute, sa se sustina.
of, e complicat; e ca un puzzle imens si timpul zboara
Ioana & Arturicii'S