Echilibrul intre viata de famile si job
Raspunsuri - Pagina 6

cristiama spune:
Pana acum a fost bine, chiar daca veneam dupa 7 seara acasa eram doar noi doi singuri.
Ei, in vre-o 2 luni apare si juniorul si ma ingrijorez de acum de ce anume voi sacrifica?
Colegele mele sunt in 2 categorii:
- de copii vede altcineva mama/bona si ele au cariera, copii le considera furnizorul de bani si cam atat
- pleaca la program dar nu mai sunt promovate, sunt prost privite si cam indemnate sa-si caute altceva dar macar au putin timp seara cu copii
Si asta ma intreb: ce anume voi sacrifica?
Nu am inca un raspuns......



Adriana mica spune:
Cristiama, tendinta normala la inceput va fi sa incerci sa sacrifici cate putin din fiecare; asta nu inseamna insa ca nu vor mai fi momente cand vei simti ca esti departe de o stare de echilibru (si din acest punct de vedere inteleg pe deplin nelinistea enuntata de initiatoarea topicului).
Cam asta simt eu acum... m-am gandit mult daca sa scriu acest mesaj; nu vreau sa descurajez pe nimeni, doar ca in momentul de fata trec printr-o situatie destul de grea, care ma impiedica sa vad "partea plina a paharului".
Acum cateva luni am crezut ca, varianta de a pastra job-ul doar pe linia de plutire (refuzand doua oportunitati de dezvoltare profesionala) ma va ajuta sa pastrez un echilibru intre job si viata de familie. Din pacate, desi sunt pe acelasi job pe care il face de cativa ani (si asta se presupune ca imi da o oarecare stare de confort), situatia actuala nu confirma asteptarile pe care le aveam, cerintele fiind din ce in ce mai mult disproportionate in raport de resursele disponibile (exact asa cum descria Salcia).
Nu stiu daca este vorba despre o situatie conjuncturala care se va remedia la un moment dat, insa eu am ajuns in punctul in care (dupa 10 ani petrecuti la locul actual de munca) ma intreb ce pot face pentru a nu afecta iremediabil viata personala. Din pacate, problemele de sanatate si de comunicare in familie (inclusiv in ceea ce il priveste pe copil) se resimt diin ce in ce mai mult in ultima perioada, chiar daca facem eforturi sa nu scapam lucrurile de sub control. Iar optiuni de a schimba asta... greu de spus, tot ceea ce sta in puterile noastre sa facem in acest moment sunt pasi mici cu rezultate de moment. Si nu este nici pe departe suficient, ma ingrijoreaza cumplit faptul ca perspectivele unei schimbari radicale sunt aproape nule in situatia actuala.


ina.click spune:
O ruda de-a mea, doar cu cativa ani mai mare decat mine, a fost pusa intr-o postura destul de dificila.
Fetita ei devenea sfioasa, timida si intr-un mod bizar "politicoasa" pentru cei doar 3 ani ai ei cand ajungea acasa de la serviciu, dar se comporta natural si relaxat in prezenta bonei.
Inteleg de ce s-a ajuns aici si nu vreau sa trec prin asta.
Soacra mea mi-a facut entuziasta oferta "vi-l cresc eu"
Dar nu vreau sa se intample asta, stiu cum e cu copiii vazuti intre 1-7 ani doar in weekend iar apoi doar seara cateva ore pe zi.
Sincer ma inspaimant la gandul ca m-as putea trezi ca imi spune "doamna mama" peste cativa ani. Dar ma inspaimant si la gandul ca toata educatia mea si toata experienta mea profesionala s-ar duce pe apa sambetei.
Greu compromis. Eu una nu stiu cum il voi rezolva dar sper sa gasesc si eu calea de mijloc, pentru ca am vazut totusi destule femei care au si o cariera reala dar si o viata de familie fericita.20


Adriana mica spune:
Ina, aparent se poate gasi un echilibru, pornind de la stabilirea prioritatilor si organizarea eficienta a timpului disponibil.
Este exact ceea ce am incercat eu sa fac in ultimii patru ani. Nu vreau sa generalizez, dar in cazul meu o asemenea situatie a putut fi gestionata cat de cat ok o perioada limitata de timp. Din pacate insa, la un moment dat oboseala si stresul acumulate au inceput sa se resimta, si sa produca efecte colaterale. De asta cumva am vrut sa trag un semnal de alarma, poate le ajuta pe viitoarele mamici aflate intr-o situatie similara sa fie mai vigilente cand intra in contact cu semnale de acest gen.
