Sept-Oct '10 !! Bravo Moshulik! (173)
Raspunsuri - Pagina 8
tanamera spune:
Moshulik felicitari
!Bun venit pe lume fetitei
!
Ana si noi te pupam.
Zozela sper ca te-ai cuibarit bine in pat si nu ne faci vreo figura
.Ieri am mancat la ceaun un gulas cu carne de porc,carnati taranesti si cartofi,eu nu ma omor dupa asa ceva,pentru mine a contat mai mult iesirea,parca era mai bun un gratarel
.
Kat multumesc.
Paticut eu duminica schimb semnatura,probabil Pianna o schimba martea.
Donna sper ca esti in pat
.
Mai fetelor dar nu am mai vazut poze proaspete cu burtici pe picasa
.
36+ cu 
http://lbdf.lilypie.com/QU3kp2.png
tanamera spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui maitreyi si ca ma tot intrebai cum fuse in the noapte am stat si nitel mai mult pe buda ----- Mami de doua minuni -  roza si fluturas dragalas Slava Tie, Doamne! The colder the winter the warmer the spring |
Si asa ai scapat si de clisma,fericito
. 36+ cu http://lbdf.lilypie.com/QU3kp2.png
maitreyi spune:
| Citat: | ||
citat din mesajul lui tanamera
Si asa ai scapat si de clisma,fericito . 36+ cu http://lbdf.lilypie.com/QU3kp2.png |
dar montatul sondei a fost mai urat ca data trecuta
-----
Mami de doua minuni -
roza si fluturas dragalasSlava Tie, Doamne!
The colder the winter the warmer the spring
maitreyi spune:
m-am nervat azi si m-am dus si am cumparat juma de magazin si acu am tras o tavoiae cu placinte cu vanilie si ulei de masline care e cu geamu deschis? daca tot n-am pofta de mancare sa mananc macar ceva ce imi face cu ochiu
-----
Mami de doua minuni - roza si fluturas dragalas
Slava Tie, Doamne!
The colder the winter the warmer the spring
be_one spune:
Buna seara!
Fetelor, cand va aud cu atatea contractii, imi amintesc de mine acum doua saptamani (si o zi). Si de asta va scriu acum un pic cum a fost la noi.
Era sambata, iar lunea care urma aveam programare la dr la cabinet. Insa atunci era dr meu de garda in maternitate. Si pt ca de vreo doua zile nu ma simteam chiar in regula, aveam contractii mai dese si intr-o noapte au fost si un pic dureroase am hotarat sa merg sa ma vada cat mai repede. M-am pregatit, pe drum m-am razgandit, ca parca imi era mai bine, dar pana la urma am ajuns. Dr m-a consultat, a gasit colul mai deschis decat la ultimul control si s-a aratat destul de ingrijorat de contractiile dureroase, incat mi-a recomandat sa ma internez. Eu nici nu concepeam, nu eram pregatita, nu ii spusesem nimic lui Dimitrie si nu am vrut sa raman. Am semnat pe proprie raspundere ca refuz internarea 
Si am plecat. Am fost in Kaufland la cumparaturi, printre care niste mici Astia si un Twix au fost ultima mea masa. Ajunsi acasa, mi-am pus sotul sa faca curatenie, ca doar era sambata, trebuia respectat programul administrativ si eu, pt ca toata ziua m-am miscat greu m-am asezat sa ma odihnesc. Asa am constatat ca aveam contractii, nedureroase, dar la fiecare 4 min si am inceput sa ma tem sa stau asa si peste noapte. Asa ca m-am hotarat samergem din nou la spital, macar sa fiu sub supraveghere. Am ajuns seara, pe la 8, dr m-a consultat iar, col si mai deschis, am facut si o eco, am discutat daca ar putea fi probleme cu copilul, dr-ii (erau 2) au apreciat ca n-ar fi, ca se vedeau in lichidul amniotic niste descuamari care indica maturitatea lui...si ne-au spus ca ar fi bine sa ma opereze in seara aceea. Pot sa spun ca a fost cea mai grea decizie pt mine. Nu stiam daca fac bine daca accept, dar preferam sa-l vad cat mai repede decat sa aiba de suferit in burtica. Mai tarziu, in cele doua zile cat a avut probleme cu respiratia m-am gandit ca poate nu a fost cea mai buna decizie, insa nu stiu nici ce s-ar fi intamplat altfel.
Dupa asta, totul a decurs foarte repede : nu am scapat de clisma, sonda - pe care eu o consider cea mai neplacuta din toata povestea cu cezariana, rahianestezia, am tremurat si eu in timpul operatiei, mai putin in momentele in care l-am vazut pe Ioan, cand parca ma incalzisem brusc. L-am auzit plangand, mai subtire si mai frumos decat Dimitrie (care, sa ma ierte, plangea ca o broasca) si mi s-a spus ca pot sa intorc linistita capul sa il vad, desi eu stiam ca nu e recomandat. Asta s-a tradus mai tarziu in doua zile de dureri crunte de cap. Dar a meritat fiecare minut, m-am bucurat ca il vad, viu,frumos, intreg, sanatos, dupa toate problemele pe care le-am avut in sarcina asta.
Toata noapte, la terapie intensiva mi s-a parut mai grea decat la prima operatie, durerile mai mari. Poate si pt ca a fost noapte. Toata lumea sforaia, in afara de mine, care poate as fi vrut un calmant, dar n-aveam cui sa cer. La ora 5 dimineata, cand mie mi se parea normal ca in spital sa inceapa oarece activitate, mai ales ca eu m-am uitat pe tavan pana atunci am dibuit eu cu tel mobil ca stau intr-o balta de sange, ceea ce m-a panicat total si m-a facut sa chem asistenta. Singura pe care o omenisem pana atunci, cred ca afost atat de deranjata, incat intre 6 dimineata si pana venit urmatorul schimb, i-am cerut de 3 ori sa imi faca un calmant si nu mi-a facut. Fapt care m-a suparat si singurii bani pe care i-am mai scos din buzunar au fost pt rezerva in care am stat din ziua urmatoare (150 lei pe noapte, conditii acceptabile, dar nu f bune). Din fericire, ceilalti oameni cu care am intrat in contact si-au facut treaba cu mai multa daruire desi le-am raspuns doar cu un multumesc din suflet.
In noaptea in care am stat la TI am fost anuntata ca puiul meu a fost dus la terapie intensiva si el, pt ca nu respira bine. Urmatoarele doua, trei zile au fost cele mai grele - urcam la el sa il vad in incubator, sedat sa nu se miste si plin de perfuzii de mi se rupea inima...Dar el lupta! Pe 14 l-am botezat, in maternitate, desi ni s-a spus ca nu e chiar un caz asa de grav, totusi nimeni nu isi asuma raspunderea sa garanteze ca va fi bine. Din ziua urmatoare a avut numai progrese: a inceput sa respire, sa primeasca laptic de la mine, intai cu seringa, apoi cu biberonul, iar portia i se marea de la o zi la alta, de nu mai faceam fata. Eu m-am externat inaintea lui, dar faceam multe drumuri, la 3 ore, sa ii dau sa pape. El a stat mai mult din cauza ca a facut icter.
Am scris mult, am incercat eu sa comprim cat de cat, dar ceea ce vreau sa spun viitoarelor mamici este sa aiba cat mai mare grija de ele, sa stea bebe cat are nevoie la caldurica, sa nu mai treaca nimeni prin ce am trecut noi.
Va imbratisez si va pup!
Oana mami de doua comori: Dimitrie 
(23.10.2004) si Ioan (11.09.2010)
K.A.T. spune:
Oana, mami curajoasa prin cate ai trecut. M-am cutremurat. Slava Domnului ca acum sunteti cu toti bine!
Pupici
Kristina 38+ cu 
Tessa May . Tic-tac, tic-tac AMR 14z . 
K+A=T
Alecsa_L spune:
| Citat: |
| citat din mesajul lui be_one Buna seara! Fetelor, cand va aud cu atatea contractii, imi amintesc de mine acum doua saptamani (si o zi). Si de asta va scriu acum un pic cum a fost la noi. Era sambata, iar lunea care urma aveam programare la dr la cabinet. Insa atunci era dr meu de garda in maternitate. Si pt ca de vreo doua zile nu ma simteam chiar in regula, aveam contractii mai dese si intr-o noapte au fost si un pic dureroase am hotarat sa merg sa ma vada cat mai repede. M-am pregatit, pe drum m-am razgandit, ca parca imi era mai bine, dar pana la urma am ajuns. Dr m-a consultat, a gasit colul mai deschis decat la ultimul control si s-a aratat destul de ingrijorat de contractiile dureroase, incat mi-a recomandat sa ma internez. Eu nici nu concepeam, nu eram pregatita, nu ii spusesem nimic lui Dimitrie si nu am vrut sa raman. Am semnat pe proprie raspundere ca refuz internarea Si am plecat. Am fost in Kaufland la cumparaturi, printre care niste mici Astia si un Twix au fost ultima mea masa. Ajunsi acasa, mi-am pus sotul sa faca curatenie, ca doar era sambata, trebuia respectat programul administrativ si eu, pt ca toata ziua m-am miscat greu m-am asezat sa ma odihnesc. Asa am constatat ca aveam contractii, nedureroase, dar la fiecare 4 min si am inceput sa ma tem sa stau asa si peste noapte. Asa ca m-am hotarat samergem din nou la spital, macar sa fiu sub supraveghere. Am ajuns seara, pe la 8, dr m-a consultat iar, col si mai deschis, am facut si o eco, am discutat daca ar putea fi probleme cu copilul, dr-ii (erau 2) au apreciat ca n-ar fi, ca se vedeau in lichidul amniotic niste descuamari care indica maturitatea lui...si ne-au spus ca ar fi bine sa ma opereze in seara aceea. Pot sa spun ca a fost cea mai grea decizie pt mine. Nu stiam daca fac bine daca accept, dar preferam sa-l vad cat mai repede decat sa aiba de suferit in burtica. Mai tarziu, in cele doua zile cat a avut probleme cu respiratia m-am gandit ca poate nu a fost cea mai buna decizie, insa nu stiu nici ce s-ar fi intamplat altfel. Dupa asta, totul a decurs foarte repede : nu am scapat de clisma, sonda - pe care eu o consider cea mai neplacuta din toata povestea cu cezariana, rahianestezia, am tremurat si eu in timpul operatiei, mai putin in momentele in care l-am vazut pe Ioan, cand parca ma incalzisem brusc. L-am auzit plangand, mai subtire si mai frumos decat Dimitrie (care, sa ma ierte, plangea ca o broasca) si mi s-a spus ca pot sa intorc linistita capul sa il vad, desi eu stiam ca nu e recomandat. Asta s-a tradus mai tarziu in doua zile de dureri crunte de cap. Dar a meritat fiecare minut, m-am bucurat ca il vad, viu,frumos, intreg, sanatos, dupa toate problemele pe care le-am avut in sarcina asta. Toata noapte, la terapie intensiva mi s-a parut mai grea decat la prima operatie, durerile mai mari. Poate si pt ca a fost noapte. Toata lumea sforaia, in afara de mine, care poate as fi vrut un calmant, dar n-aveam cui sa cer. La ora 5 dimineata, cand mie mi se parea normal ca in spital sa inceapa oarece activitate, mai ales ca eu m-am uitat pe tavan pana atunci am dibuit eu cu tel mobil ca stau intr-o balta de sange, ceea ce m-a panicat total si m-a facut sa chem asistenta. Singura pe care o omenisem pana atunci, cred ca afost atat de deranjata, incat intre 6 dimineata si pana venit urmatorul schimb, i-am cerut de 3 ori sa imi faca un calmant si nu mi-a facut. Fapt care m-a suparat si singurii bani pe care i-am mai scos din buzunar au fost pt rezerva in care am stat din ziua urmatoare (150 lei pe noapte, conditii acceptabile, dar nu f bune). Din fericire, ceilalti oameni cu care am intrat in contact si-au facut treaba cu mai multa daruire desi le-am raspuns doar cu un multumesc din suflet. In noaptea in care am stat la TI am fost anuntata ca puiul meu a fost dus la terapie intensiva si el, pt ca nu respira bine. Urmatoarele doua, trei zile au fost cele mai grele - urcam la el sa il vad in incubator, sedat sa nu se miste si plin de perfuzii de mi se rupea inima...Dar el lupta! Pe 14 l-am botezat, in maternitate, desi ni s-a spus ca nu e chiar un caz asa de grav, totusi nimeni nu isi asuma raspunderea sa garanteze ca va fi bine. Din ziua urmatoare a avut numai progrese: a inceput sa respire, sa primeasca laptic de la mine, intai cu seringa, apoi cu biberonul, iar portia i se marea de la o zi la alta, de nu mai faceam fata. Eu m-am externat inaintea lui, dar faceam multe drumuri, la 3 ore, sa ii dau sa pape. El a stat mai mult din cauza ca a facut icter. Am scris mult, am incercat eu sa comprim cat de cat, dar ceea ce vreau sa spun viitoarelor mamici este sa aiba cat mai mare grija de ele, sa stea bebe cat are nevoie la caldurica, sa nu mai treaca nimeni prin ce am trecut noi. Va imbratisez si va pup! Oana mami de doua comori: Dimitrie (23.10.2004) si Ioan (11.09.2010) |
Am citit povestea ta si este asa de emotionanta! Abia astept sa nasc si eu. Am o intrebare, te rog...Sonda, se pune dupa ce-ti face anestezia, nu? Si nu se simte nimic? Sau inainte? Mi se pare normal sa se puna dupa anestezie ca sa scapi de o trauma in plus. Mie mi-e tare fricaa de partea cu sonda.
Pup.
Alecsa_L,
37+ ,
tanamera spune:
Be_one ma bucur ca acum sunteti bine.Cum merge alaptarea?
Maitreyi la mine e deschis geamul. 36+ cu
http://lbdf.lilypie.com/QU3kp2.png
Alecsa_L spune:
Aveti idee fetelor cum e cu partea cu sonda? Cand se monteaza? Ma refer la operatia de cezariana, nu la nasterea normala, unde presupun ca nu e nevoie.
Pup.
Alecsa_L, 37+ ,
be_one spune:
Maaaama cat am scris!
Sper sa aiba cineva rabdare sa citeasca
Ca sa nu treaca ziua, ma grabesc sa felicit si eu pe Anuta si pe Nusulica! Crestere usoara si copii cuminti si mancaciosi!
Am vazut si pozele din albumul de bebe - toti sunt atat de frumosi!
Oana mami de doua comori: Dimitrie (23.10.2004) si Ioan (11.09.2010)