Cum sa evit discutiile in contradictoriu cu mama?

Buna,
Am mari mustrari de constiinta legate de cum ma port fata de mama mea!
Dar sa incep cu inceputul! Este o poveste clasica, pe care o tot auziti povestita aici pe forum. Suntem plecati de multi ani din Romania. In fiecare an, dupa vacanta de vara, mama si tata vin sa stea la noi cateva luni.
Ii asteptam cu mare, mare bucurie, mai ales copiii! Ii pretuiesc pe mama si tata enorm de mult si nu stiu cum sa le fac vacanta aici cat mai placuta. Pe de alta parte si ei ma ajuta extraordinar de mult si le sunt enorm de recunoscatoare!

Imi cunosc mama, ii stiu stilul si de multe ori, chiar daca nu imi convine ce face, nu ii zic nimic. Stiu ca e mai important faptul ca e cu mine, decat ca a facut ceva, nu exact cum l-as fi facut eu.
Numai ca, mama este ff voluntara si are multa, multa initiativa si uneori, cand vin de la job, ma ia prin surprindere:))

Recunosc, am un job tracasant, cu multa responsabilitate, si cand ajung acasa, uneori, sunt chiar obosita si nu ma mai pot controla. Asa ca, din nimicuri, peste care stiu ca ar tb sa trec cu vederea, se isca discutii (nu sunt certuri, nu tipam, nu ne reprosam nimic-dar sunt discutii in contradictoriu). Iar mama, devenita prea sensibila odata cu trecerea anilor, se supara,isi aminteste ca nu vrem sa ne mai intoarcem in RO definitiv si devine melancolica. Eu devin iritata si apoi imi pare teribil de rau ca am necajit-o.

Pur si simplu nu stiu cum sa fac sa devin mai relaxata atunci cand ajung acasa, sa fiu mai diplomata, sa ii accept sugestiile, sa nu mai mai deranjeze carcotelile mamei, sau melancoliile.
Mi-as dori enorm de mult sa pot evita toate discutiile si sa ne bucuram ca suntem impreuna.
Aveti ceva tips and tricks?

rrox3 spune:

Te irita la fel de mult si ce fac altii din jur cand esti obosita? Sau doar mama ta?

Roxana, Mariuca (n. 1 iulie 1999) si Ioana (n. 23 martie 2005)

CorinaDani spune:

"Numai ca, mama este ff voluntara si are multa, multa initiativa si uneori, cand vin de la job, ma ia prin surprindere:))"

cu ce anume te ia prin surprindere ? te rog da-ne un exemplu, sa intelegem mai clar ce te deranjeaza ? modificarile prin casa, implicarea/amestecul in educatia/alimentatia copiilor, subiectul si tonul discutiilor ?

Corina - mami de printesa Lori ( 25.06.2007 )

"Oamenii eficienti sunt cei mai mari lenesi, dar sunt niste lenesi inteligenti" (David Dunham)

realme spune:

Rrox, nu stiu ce sa zic... Cu sotul sau copiii chiar daca mai avem ceva discutii in contradictoriu, nu ramanem suparati mai mult de 5 min. Insa mama se supara, si asta ma doare. S-ar putea sa fiu nervoasa cu toata lumea, dar doar mama imi arata lucrul asta.

CorinaDani, e cam putin din fiecare. Adica ea face tot cum stie ea, chiar daca eu ii spun, de ex., ca nu imi place sa imi mute florile, sau lucrurile intr-un loc anume.
Altadata e tonul pe care imi spune ca nu stiu ce ar fi trebuit sa faca cei mici si nu au facut cum trebuie. Sau ca nu i-am obisnuit pe cei mici sa manance mancare in stil romanesc. Ca i-am invatat cu mancare facuta chiar inainte de masa, si ca nu mananca tocanite, rosii umplute, ciorbe etc...Eu nici nu stiu sa le gatesc si nici nu ne plac. Sau se supara ca duc la container lucruri, sau ca nu pastrez niste borcane/ambalaje pe care ea le-ar mai folosi. V-am zis, prostioare, nimic important, pe cele mai multe le iau in gluma, dar sunt zile cand ma irita.
In general, cat timp e la mine, ii las mana libera si nu vreau sa ma bag peste ea in bucatarie sau in ce face ca sa nu ne certam.

Ma gandeam la niste vitamine, sau poate exercitii de stapanire de sine.

nemora spune:

realme, in relatia parinti copii, parintii - din ce observ eu - cam uita ca si ei trebuie sa-si respecte copiii. dar totusi pretind respect la maxim.
nervii tai sunt la fel de intemeiati sa zic asa ca si ai altora.
asa ca eu zic sa ai o discutie deschisa cu mama ta, sa-i spui uite, ma deranjeaza aia, aia, si aia, intelege-ma ca-s nervoasa, si daca vrei respect de la mine, acorda-mi-l si tu.
eu una asa am facut. si...a functionat. poate a inteles, poate ca sa nu ne mai contram, cine stie, ma lasa in pace in ultima vreme.
faptul ca nu spui nimic, mie nu-mi pare ok. asta duce la acumularea de frustrari care se aduna. e mama ta, spune-i tot ce ai pe suflet. fiecare om are o "cheita" de acces.

Perlutele mele: Karolina Maria (10.06.2007) si Eszter Maia(14.05.09)

Niciodata nu mai poti fi atat de aproape de un copil ca atunci cand l-ai alaptat.

Kariris spune:

Parca m-ai descris pe mine acum 2 ani. Mama cand venea la noi nu stia ce sa mai faca, sa ma ajute, sa fie bine, se implica foarte mult...dar in ritmul sau mai lent, de om trecut de 65 de ani, in stilul sau de ardeleanca, calma, vorbea rar, dar pe mine tocmai asta ma enerva. Traiam in alt ritm si cu cei din jurul meu nu prea se iscau discutii sau nu le puneau la suflet dar mama, suferea, ramanea suparata si asta ma durea cel mai tare, ca nu mai aveam cum sa-mi iau reprosurile, vorbele, observatiile inapoi.
Gandeste-te ca mama ta imbatraneste, e fara tine in tara si e normal sa nu fie bucuroasa la nebunie ca nu mai esti langa ea. Pe mine si mama ne desparteau doar 300 km si tot a fost greu.
Uite iti spun eu cum sa eviti discutiile in contradictoriu cu mama ta (prin prisma mea): evita-le si atat! Poti, pentru ca e mama ta. Cand te mai enerveaza gandeste-te ca esti o fericita ca te enerveaza mama ta si ca va veni o vreme cand vei dori sa o mai ai langa tine si doar ca sa te certe, din pacate... spune-i ca o iubesti, fii blanda cu ea asa cum a fost si ea cu tine cand erai mica. Acorda-i si dansei ceva timp doar pentru tine si ea, sa simta ca inca e importanta in viata ta chiar daca si tu esti la randul tau parinte. Cred ca si tu o enervai cand erai mica dar ea te-a iubit.
Dansa inainteaza in varsta si acum e randul tau sa-i arat dragoste, intelegere si nervi tari. Sa sti ca nu e asa cum poate si tu ca si mine ai crezut sau, inca mai crezi: parintii nu sunt nemuritori! eu din pacate m-am lamurit de asta.
Sper ca ai prins mesajul pe care am vrut sa ti-l transmit.

a_alinta spune:

realme, eu am avut-o pe mama soacra care mi-a facut toate ce le spui tu, in afara de facut curatenie si gatit.
sincer, pana sa citesc acest post am crezut ca eu sunt absurda in relatia mea cu soacra, pentru ca daca mama mea nu mai e de mult, sunt eu cea exagerata si neintelegatoare. imi faceam procese de constiinta.
sincer nu pot sa inteleg cum un adult, mama, prieten, var sau ce o fi el acolo, poate sa nu inteleaga ceea ce transmitem noi, rugamintile noastre, nevoile , si asteptarile noastre.

in locul tau as vorbi cu ea ca de la mama la fiica: i-as spune tot ce ma deranjeaza si i-as scrie si pe hartie, in caz ca uita.
copiii tai nu sunt fericiti cu bunica in casa si cu tine plina de neintelegeri . poti sa alegi.

a_alinta spune:

oare de unde vine proverbul ca daca nu ai batrini , sa ii cumperi?
pentru mine notiunea de batran inseamna intelepciune, rabdare si intelegere. si ma uit in jurul meu si nu mai vad nici un batran ..., vad doar oameni imbratiniti, care nu au nici rabdare , nici intelepciune, nici intelegere.
vorbesc la modul general, in sensul de ceea ce am vazut in jurul meu.

elaga spune:

Ne e greu de multe ori sa avem rabdare tocmai cu persoanele pe care le iubim cel mai mult. Fa-i cate o surpriza din cand in cand, du-i o floare sau scoate-o la o prajitura, stati de voba numai voi doua. Fa ceva special doar pentru ea. Te vei simti mai bine stiind ca i-ai aratat ca o apreciezi.

a_alinta spune:

Fa-i cate o surpriza din cand in cand, du-i o floare sau scoate-o la o prajitura, stati de voba numai voi doua. Fa ceva special doar pentru ea. Te vei simti mai bine stiind ca i-ai aratat ca o apreciezi.

asa ceva ar trebui sa faca mama , nu fiica.

A_Iulia spune: